Despre speranță și bun simț

… sau mai degrabă, despre lipsa lui. Din partea mea.

Dar să vă explic ce tot dondăn eu aici. Acum niște săptămâni (mult prea multe, spre rușinea mea), am primit un mesaj privat pe feisbuc. Era de la Diana, cu care sunt prietenă pe minunata rețea, dar pe care n-o cunosc în persoană.

Diana e mama unei fetițe grozave, are un atelier de croitorie în care creează lucruri minunate și, probabil pentru că ziua ei are cel puțin 48 de ore (că altfel nu-mi explic cum apucă să le facă pe toate), mai și scrie. Cărți pentru mari și pentru mici.

Și Diana, pur și simplu pentru că așa a simțit, a vrut ca una dintre cărțile ei să ajungă la mine. Așa că mi-a scris pe fb să-mi ceară adresa și mi-a pus cartea pe curier în aceeași zi.

Acu, firește c-aș putea să bag ditamai lista cu scuze pentru care nu am dat nici un semn după ce am primit-o, motive pentru care n-am pus mâna să scriu despre cărticica asta drăgălașă, motive pentru care… pentru care… Dar oricum n-ar conta pentru nimeni.

Adevărul e că uneori, cu toate bunele intenții, se întâmplă viața și ajungi să fii nesimțit cu oameni care chiar nu merită asta.

Așadar, Diana, iartă-mă, rogu-te, că am dispărut precum măgaru-n ceață, îmi pun cenușă în cap și sper să dreg un piculeț lucrurile măcar acum, în ceasul al doișpelea.

Diana mi-a trimis, mai puțin pentru mine și mai mult pentru fi-miu, o carte scrisă de ea, care se numește „Carte neplicticoasă pentru copii plictisiți – Sau cum să ne distrăm în spațiu”.

Cartea se adresează copilașilor cu vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani, deși cred că merge și pentru mai mari. Fi-miu a fost tare încântat de ea, atât de desenele simpatice, cât și de povestea în sine, și de activitățile propuse în carte.

Pe scurt, este povestea bufniței Billa care, ca orice copil, nu vrea nici aia, nici ailaltă, nici așa, nici pe dincolo, dar este în același timp și foarte curioasă și vrea să afle cât mai multe lucruri.

Așa că, în paginile acestei cărticele, va afla despre sistemul solar. Despre Soare, despre planete, numele lor, amplasarea lor în Univers, despre ce le caracterizează pe fiecare în parte și tot așa.

Și pe lângă povestea fiecărei planete în parte, cartea mai propune și diferite activități, specifice vârstelor cărora li se adresează, aș zice – colorat, unit puncte, găsit diferențele etc. O să vă las mai jos niște imagini, să vă faceți o idee.

Cartea asta e, nu știu cum să o descriu… e așa, ca un fursec. E simpatică foc, e scrisă cu drag și cu umor și îmbină într-un mod extrem de simpatic informații utile și învățare prin joc.

Știu cu certitudine că autorilor români nu le e ușor să trăiască din scris. Nici chiar celor mai bine vânduți. Probabil ăsta e și motivul pentru care majoritatea mai fac și altele pe lângă scris, că mna, mai trebuie să și plătești facturi cu ceva, iar aprecierea cică nu e încă acceptată de furnizorii de utilități și supermarketuri. Poate pe viitor, cine știe…

Și mai știu că această cărticică ar putea fi un cadou minunat pentru un copilaș – al vostru ori al altcuiva. Și ar ajuta o femeie mișto să meargă mai departe în lumea asta a slovei scrise și pe hârtie, nu numai pe interneți.

Pentru cei care nu au feisbuc și ar fi totuși interesați să dea de Diana și să îi vadă creațiile (fie cele textile, fie cele scrise), dați-mi un semn și vă pun în legătură cu ea.

În încheiere, vă las cu câteva poze cu cartea, să vă faceți o idee despre cum arată și ce conține. Nouă ne-a plăcut tare mult!

PS: textul ăsta e scris fix pentru că așa a vrut mușchiul meu, fata asta nici nu m-a rugat să o fac, nici nu m-a condiționat în vreun fel. Pur și simplu a vrut să-mi facă o bucurie (faith in humanity restored a little bit – de unde și speranța din titlu, în caz că ați ajuns până aici și vă întrebați ce-i cu ea). Iar acum sper să-i fi făcut și eu la rândul meu o bucurie, spunându-vă vouă despre ea.