IuliaN-aveam nici cea mai vagă idee despre ce să scriu astăzi, dar pentru că-i luni, am zis să încerc să o dau așa, mai pe motivațional și sfaturi nesolicitate. Că doar c-o părere suntem toți datori și cine-i mai îndreptățit să-și exprime opiniile și să dea sfaturi decât un părerolog de internet așa, ca mine?
Știți că vă povesteam săptămâna trecută că am avut o zi complet lipsită de chef. Posibil să fi avut legătură cu vremea, că de vreo 2 zile, de când a mai apărut și oleacă de soare – chiar și așa, cu dinți ascuțiți cum e – parcă am mai înviat.
Dar nu despre soare vorbim azi, ci despre chef. Pentru că stând eu așa, lipsită de chef de orice, și privind în gol spre nicăieri, mi-am dat seama de o chestie. Bine, de fapt nu mi-am dat neapărat seama, ci mi-am amintit că am văzut-o/auzit-o/citit-o pe undeva. Habar n-am pe unde în momentul ăsta, dar n-are a face prea mult.
Chestia de care mi-am amintit sună fix cum zice titlul: N-o să ai niciodată chef să faci asta. Unde asta sunt chestiile alea mărunte, de care ne e invariabil silă tuturor și a căror „facere” o amânăm cât de mult putem, din motive complet iraționale.
Desigur, ceea ce scriu eu aici s-ar putea să se aplice tuturor, doar unora sau absolut nimănui altcuiva decât mie. Așa că putem considera că scriu mai mult pentru mine, într-o încercare de a mă auto-motiva (hait, încep să sun a coci d-ăla de self-help).
Ei, lucrurile astea pe care le amânăm sunt, de obicei, printre cele mai banale. Cum ar fi spălatul vaselor. Sau dusul gunoiului. Sau pusul gecii în cuier, în loc de spătarul scaunului. Sau ștersul prafului.
Sau făcutul de ordine în sertarul ăla, în care se găsesc de-a valma trei markere, foarfeci, două role de scotch pe jumătate consumate, niște baterii dintre care despre jumătate habar nu ai dacă mai sunt bune la ceva au ba, șasesutecișpe pliante și meniuri de la diverse cârciumi cu livrare la domiciliu.
Niște șireturi despre care nu știe nimeni de la ce sunt. Paișpe chei despre care habar nu ai ce deschid, dar le ții acolo, că „nu se știe niciodată”. Mă rog, ați prins ideea.
Cert e că astea-s lucrurile mici de care ne e cumva silă să ne apucăm și pe care le amânăm până când sila devine și mai mare și apoi chiar ne chinuim să rezolvăm lucrul respectiv și, cumva, ni se confirmă că aveam dreptate să ne file silă, că e bătaia de cap a dracului!
Să luăm, de exemplu, spălatul vaselor. Mâncăm, strângem masa, punem vasele în chiuvetă. Le lăsam acolo. O oră, două, trei. Vine seara. Sau următoarea masă. Se mai adună niște vase. Deja alea din prima serie au urme de mâncare întărită pe ele. Vor trebui frecate. Bleah.
Și atunci, n-ar fi mai ușor dacă după masă, ne-am apuca pur și simplu să spălăm vasele alea, atunci, pe loc? Sigur, e destul de greu să mai stai în picioare după ce ai mâncat, să freci farfurii și polonice, când ție-ți vine să te trântești pe canapea, să mistui măcar 10 minute ceea ce-ai îngurgitat.
Sau poate-ți vine să fumezi o țigară. Sau poate ai de lucru și trebuie să te întorci la treabă. Sau orice alt motiv, adevărul e că n-o să ai niciodată chef să speli vasele (mă rog, asta dacă nu ești tata, care, din motive necunoscute nouă, tuturor, are o pasiune pentru spălatul vaselor).
Sau eternul dus al gunoiului. Nu e mai simplu să iei punga aia și s-o duci la pubelă/ghenă, atunci când încă nu dă pe-afară și nu trebuie s-o îndeși cu piciorul ca să o poți închide?
Hai, recunoașteți sincer, nu-i așa că măcar o dată ați făcut chestia asta? Ați văzut că-i plin gunoiul, dar mai aveați ceva de aruncat, așa că ați mai îndesat un pic și apoi v-ați făcut că plouă, în speranța că următoarea persoană care va avea ceva de aruncat va constata că-i plin și va catadicsi să-l ducă? Eu recunosc, am făcut asta. Sunt în proces de reeducare.
Bineînțeles, astea cu vasele ori gunoiul sunt doar niște exemple generice, dar cu siguranță fiecare dintre noi are niște chestii pe care, dacă e sincer cu sine însuși, va recunoaște că nu va avea niciodată cu adevărat chef să le facă.
Păi și unde e soluția magică, mă veți întreba probabil. Ei bine, soluția magică e fix asta: fă lucrul ăla atunci când trebuie făcut. Oricum n-ai chef s-o faci, oricum nu vei avea nici peste 10 minute, două ore sau trei zile. Așa că fă-l atunci și măcar ai scăpat de el.
După cum ziceam mai sus, și eu sunt în proces de reeducare. Și mie-mi vine mai degrabă să fumez o țigară după ce am mâncat, decât să spăl vase. Uneori mi-e silă chiar și numai să le clătesc și să le pun în mașina de spălat. Dar mă conving singură să o fac, pentru că nu, n-o să am chef de asta nici peste 10 minute, după ce voi fi fumat.
Zicea cineva, undeva (nu, că e clar, azi am probleme mari cu memoria, mă duc imediat să iau lecitina; dacă îmi amintesc unde am pus-o), că oamenii nu sunt în mod natural ordonați. La modul general. Sigur, există și excepții, sunt oameni cărora ordinea și disciplina le vin natural, firesc și fără efort. Dar noi, restul, nu suntem așa.
Iar eu probabil cel mai puțin dintre toți. Paradoxal e că îmi place ordinea și disciplina. Nu îmi place efortul pe care trebuie să îl depun ca să le obțin. Ciudat, nu?
Ca să încerc să îmi simplific viața și să mă auto-educ înspre un pic mai multă disciplină, încerc să aplic 3 chestii. Nu mai am nici cea mai vagă idee de pe unde le-am cules de-a lungul timpului, dar sunt cele 3 chestii care mi s-au părut cel mai simplu de aplicat pe termen lung și cu cele mai mari beneficii, atât imediate, cât și a la long.
Iar astea 3 chestii sunt:
1. Ceea ce spuneam mai sus: fă-o acum. Cu cât îți e mai silă de un lucru, cu atât e mai simplu să îl faci atunci, pe loc și să știi că măcar ai scăpat de el.
2. Regula „one touch” sau regula unei singure atingeri. Încerc să nu ating un obiect de mai multe ori.
De exemplu: vin acasă de la cumpărături, mă duc în bucătărie să las traistele. Îmi dau geaca jos. În loc să o pun pe spătarul scaunului cu gândul că „las c-o duc mai târziu în cuier” (= 2 atingeri – o dată ca să o pun de pe mine pe spătar și o dată ca să o mut de pe spătar în cuier), o duc direct la cuier.
Sau: termin cafeaua. În loc să las cana pe masă cu gândul că o să o pun în chiuvetă/mașina de spălat mai târziu, o pun direct în chiuvetă. Ba, dacă mai constat că în chiuvetă mai sunt 2-3 chestii, le spăl atunci, pe loc, pe toate. Că sigur peste câteva ceasuri vor apărea altele.
3. Regula celor 60 de secunde. Ați fi surprinși cât de multe chestii prin casă nu durează mai mult de 60 de secunde. Mâna sus cine a primit un colet de la curier, l-a desfăcut și a lăsat apoi punguța/cutia încă minim jumătate de zi pe masă/birou/hol, în loc să o ducă direct la gunoi.
Ei bine, fix despre lucrurile astea mărunte vorbesc. Lucruri care ne iau 60 de secunde sau mai puțin, și cu toate astea, le amânăm.
Eu am făcut chiar și un experiment: am pus un cronometru pentru diverse activități de genul. Cumva, ca să mă conving singură că hm! Da, dom’ne, ce chestie, chiar așa e. Nu durează nici măcar un minut să fac asta.
Desigur, acest articol e unul din clasica serie „fă ce zice popa, nu ce face popa”. Iar spre ilustrare, aveți mai jos o poză cu biroul meu, fix așa cum arată în acest moment.
Pixurile alea ar fi trebuit să fie în suportul lor.
Hârtiile alea rupte în bucățele ar fi trebuit să ajungă în coșul de gunoi de sub birou. Instrucțiunile de la patinele copilului ar fi trebuit puse în sertarul cu instrucțiuni și garanții.
Pălăriuța verde bricolată de fi-miu la grădiniță și care s-a dezlipit între timp ar fi trebuit lipită și pusă frumos, în picioare. Cam cât credeți că mi-ar fi luat fiecare dintre activitățile astea? Eeeeexact.
Ei bine, în speranța că v-am fost de ajutor în această dimineață, cu această serie de sfaturi nesolicitate, mă apuc să fac ordine pe birou.
Până fac eu asta, vă invit să-mi povestiți care-s chestiile de care vă este vouă silă și le amânați sau ce „trucuri” utile mai folosiți voi prin casă și prin afara ei, ca să vă faceți viața mai ușoară și mai ordonată.
Sursa foto: pexels.com
1. Total deacord cu tine. Asa zice si sotul din dotare!
Doar ca eu sunt o fire haotica, incep cinci lucruri si cumva reusesc sa le duc la sfarsit(cu mult efort). Ciudat e ca in haosul asta eu am o logica.( logica pe care de cele mai multe ori nici eu nu o inteleg).
Stiu ca prin zodia care o port ar trebui sa fiu atenta la detalii, dar mereu e cate ceva care imi scapa sau trece neobservat. Csf,ncsf. Mulțam de sfaturi!
Pfff… Mie-mi spui? Haos e al doilea meu prenume. Alături de Procrastinare și Lene.
Dar tocmai de asta am decis că am nevoie de niște sisteme și niște obiceiuri care să mă ajute. Nu de alta, dar cumva îmi fac singură viața grea tot amânând chestii.
Mbine, acu, de la teorie la practică e mult de lucru 😁
Buna dimineața! pe fugă, trebuie sa plec la serviciu, azi prestez de la 12.00.
Soțul meu e natural ordonat. Hainele in dulapul lui, sunt impachetate ca intr-un magazin, documentele pe categorii( casa, masina, acte personale, studii) in dosare cu opis, surubăraia pe rafturi cu eticheta si cutiile au eticheta.
Vasele le lăsam amandoi pe mai tarziu.
Pentru mine, cel mai rau, aranjarea documentelor/hartiilor de tot felul.
Am doua bibliorafturi si un morman care ma așteaptă.
Îi foarte invidiez pe oamenii precum soțul tău!
Nici mie nu-mi place neapărat să mă ocup de hârțoage, motiv pentru care, de multe ori le stivuiesc pe imprimanta din birou.
De unde mă înjur singură când trebuie să le ridic, pentru că am ceva de scanat 🙄
Vasele nu le lăsăm în chiuvetă, care se nimerește pe-acolo, le spală. Tocmai din sila aia de a le freca ulterior! Dar nu te lăsa păcălită de acest mic exemplu, la toate celelalte suntem campioni! Și noi mai îndesăm gunoi peste capacitatea pungii din găleată, dar dacă a intrat, însemnă că am mărit capacitatea pungii, nu? 😀
De asemenea, mai lăsăm o linguriță de dulceață / smântână / orice în borcan, ca să nu spălăm borcanul! 😀
Dacă ar fi să fac acum o poză cu biroul meu, ți-ai da seama că ești cea mai ordonată ființă din lume, prin comparație! Dar nu o fac, să nu ai coșmaruri! 😀
Ahahahahaha, am râs la aia cu borcanul. Am auzit că se practică. La noi nu prea se întâmplă, din simplul motiv că dacă s-a terminat trebuie să se refacă stocul. Așa că se elimină recipientul gol și se anunță că nu mai e X.
Dar în rest… 🙄
Ps: legat de birou, sper că îți dai seama că e așa de “ordonat” pur și simplu pentru că e foarte mic și nu e loc de prea multe catrafuse 😁
Discutand cu sotul despre ” nu lasa pe maine ce poti face azi” mi-a trantit continuarea pe care o aplica “las-o pe poimaine ca poate nu o mai faci deloc” 🤦🏻♀️
De la lasatul vaselor in chiuveta cateva zile am ajuns sa cumparam masina de spalat vase. Eu nu si nu, ce-i asta, nu suntem in stare sa spalam niste farfurii? Acum stau farfuriile pe masa si asteapta sa fie puse in masina. Eu le pun instant, am observat ca functioneaza bine la mine, scap de o grija.
Era o vorba, cum scap de lene si fac casa luna? Anunta-ma ca vii in vizita cu 30 min inainte. Probat!
Daaaa, asta cu vizitele funcționează 100% 🤣🤣🤣
Aceste cuvinte ne doare.😁 Io-s mai pe ousidiu, așea, și am fost răvășită în ultimele două luni. De ce? Ăla mic și cu iubita lui au stat la noi până s-au mutat vineri la casa lor, casă care e la 6 minute de mers cu mașina. Mămămicămă, îi iubesc, îi ador, da’ mi-au dat veața peste cap. Niște dezordonați ce n-ai văzut. Culmea este că al meu nu era așa.😁 A fost o luptă în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră a fiecărei zile.😁 Înțeleg că erau precum refugiații, dar m-au stors de puteri când vedeam că de fiecare dată puneau lucrurile aiurea, altfel decât le sugeram eu. Cu această ocazie am constatat că managementul mașinii de spălat vase nu este pentru oricine.😁 Provin dintr-o familie unde ambii părinți erau foarte ordonați, iar eu am crescut la fel. Rar mi se întâmplă să nu pun geaca în cuier, cheia mașinii în coșulețul special de pe pantofar, pungile de la cumpărături în cutia cu pungi sau în portbagaj, ochelarii în etui, pantofii, șterși în prealabil, în pantofar. Am locuri bine stabilite pentru fiecare lucru din casă. Când mă dau jos din mașină, iau cu mine eventualele șervețele folosite, sticle goale. Poți să mă legi la ochi, că eu tot mă descurc prin casă. Extrem de rar mi se întâmplă să nu pun lucrurile la loc. Pur și simplu așa funcționez, nu pot să dau sfaturi. Dacă nu este ordine, mi se fte fengșuiu și nu sunt deloc drăguță în momentele alea.🤪
Pfoai, cu câtă invidie am citit tot ce ai scris! Și la mine mama e exaaaaact ca tine, dar se pare că nu e ereditar 🥺
Cred că dacă mi-ai vedea mașina, ai face apoplexie instant. Zici că e un câmp de luptă între pufuleți, covrigei, ambalaje, jucării și alte alea. Îmi propun și eu de fiecare dată să iau din ea când mă dau jos și… Rămân cu propunerea 🤦♀️
pfoaaaaiiiii! ce m-ai nimerit! in pandemie au stat la noi copiii, fecioru-meu și logodnica, studenți. măăăă! am crezut că-mi iau lumea-n cap și mă duuuuc! da` n-aveam cum, că de, pandemie! a fost o binecuvîntare cînd s-a terminat și s-au dus înapoi la viața lor. da, îi iubesc și eu pînă la lună și-napoi, da` m-au terminat cu nervii capului! :)))
😁 prin definiție sunt cam leneșă dar în același timp nu suport să nu găsesc lucruri atunci când am nevoie, și de obicei am nevoie urgent de lucrul ăla, așa că pun totul la loc din prima. Nu-mi place să spăl vasele dar nu suport mirosul de mâncare stătută sau resturile întărite pe farfurii așa că prestez urgent și le pun în uscător, la fel hainele purtate sortate din prima pe culori și grad de murdărie (nasturii descheiați, fermoarele închise, întoarse pe dos) și toate astea pentru că sunt leneșă/comodă și nu îmi place să fac un lucru de două ori. Sunt o ciudată dar am observat că și puradeii au prins chestia asta că dacă fac lucrurile din prima după aceea rămâne mai mult timp pentru relax 🤣 ăsta a fost motivul suprem pentru care au început să fie ordonați.
Să știi că cred că asta e cea mai bună motivație – să realizezi că dacă faci lucrurile rapid și cum trebuie de prima dată, te scutești singur de muuuuulte bătăi de cap!
Ah, ce frumos sună! Ca planurile pe care mereu îmi place să le fac, mai puțin să le respect. Sper ca măcar din când în când să-mi iasă unele din punctele tale. La mine am mai observat asta, dacă ceva trebuie musai făcut, de obicei pentru job, apoi să vezi ce mă eficientizez. Dacă se mai poate amâna, dar îl fac totuși, iese ok, dar nu așa de bine și mai ales rapid ca atunci când nu mai am încotro.
A, asta e evident! Lucrurile făcute sub presiune îmi ies și mie brici.
De fiecare dată când am un proiect mare, cu termen destul de lung, jur că am să mă apuc de el fix din ziua în care intră, ca să pot lucra pe bucățele mai mici și să știu sigur că mă încadrez în termen fără stres. Și apoi, ce să vezi? Life happens și tot mă trezesc sub presiune 🙄
Se pare că sunt rudă cu tatăl tău. Nu suport vase nespălate, și îmi face plăcere să le spăl. Mașina de spălat vase este de decor, căci nouă ne-ar trebui cred două săptămâni să o umplem. Din timp în timp iau la frecat oalele și cratițele, cum numai eu știu. Jumătatea mea este cea mai happy. 🙄😂
Sunt un tip ordonat din fire, și sunt cumva stilul lu’ AdinaL. Dacă foarfeca trebuie să stea in al doilea sertar, păi acolo să stea, nici in primul, nici in al treilea. Când ai venit in casă, papucii direct in pantofar/dulap, nu lăsați pe hol. Cât am stat cu copiii, mă mai luam de ei, iar jumătatea mea mă trăgea de mânecă să tac din gură.
Urăsc geamurile murdare la mașină, sau mizerie/gunoaie lăsate in ea.
Ce nu îmi place? Să șterg praful.
Ăsta e și “necazul” maică-mii: nu apucă aproape niciodată să umple mașina de spălat vase 😂
Doar când au musafiri.
Și mie îmi place să am lucrurile puse la locul lor, să nu le caut de bezmetică, dar am rahaturi din astea mărunte, cum ar fi: scot foarfeca (dacă tot ziceai de ea), tai ce am de tăiat și, în loc să o pun la locul ei ATUNCI, o las pe blat.
De ce? Habar nu am. Și mă străduiesc să nu mai fac chestii de gen. Pentru mine e un efort conștient, nu ceva care îmi vine pur și simplu din reflex. De aia mă oftică oamenii ca voi. Vă invidiez, ce să zic? Dar mă educ și eu, măcar acu, la patruj de ani.
Și mi-am dat seama că trebuie să fac eforturile astea în primul rând pentru mine și pentru a-mi ușura viața și în al doilea rând pentru fi-miu. Că dacă asta va vedea în casă, așa se va învăța și el. And this mamma ain’t raisin no lazy-ass! 😁
Eu, de cand m-am nascut, am trait sub biciul OCD-ului, asa incat ordinea e nu a doua, ci prima mea natura. Nu pot trai in haos, mi se face efectiv rau. Fiecare lucru/lucrusor/lucrulet are locul lui, sa-l pot gasi si noaptea cu ochii inchisi. Dar omul meu e cel mai cascat dintre toti cascatii lumii, e intruchiparea haosului suprem, lucrurile lui pot fi oriunde (cheile in frigider, papucii in masina de spalat, pijamaua in cuierul de pe hol etc.) si evident nu-si aminteste ever unde le-a pus. Si e circ absolut cand incep cautarile, la care eu nu mai particip de multi ani 😈. Biroul lui, pe vremea cand avea, arata permanent ca dupa taifun-cutremur. Din fericire, la casa noua in care ne-am mutat de curand am renuntat la asa o extravaganta.
…Daaar duc si eu lupte aprige cu OCD-ul vietii cand e vorba de sters praful, activitate super-intelectuala pe care am urat-o dintotdeauna.
Ahahahahaha, zici că i-ai descris pe mama și tata.
Mama pune totul la loc, tot timpul, non stop, tata nu ar ști nici unde-i e capul dacă nu ar fi atașat de el 🤣
Mi se pare fascinant cum pot coexista astfel de personalități diametral opuse.
Legat de șters praful (sau alte astfel de activități profund stimulatoare intelectual), am constata că ajută 2 chestii – fie să vorbesc la telefon cu mama sau vreo prietenă, pur și simplu pălăvrăgeală, fie să ascult un podcast sau ceva de pe iutub (gen: cum să ștergi praful mai eficient 😂).
Pfuuu…mie-mi spui?! Eu azi sunt acasă și am treburi casnice plănuite. Uite cât e ceasul și abia am băgat la spălat o tură de rufe.🤦♀️
Sertărașele și mărunțelele nici cu mintea nu le pot cuprinde.
Mă duc să-mi mai fac un latte! 🤷♀️🤭😁
Ei, lasă, că nici eu n-am avut mare spor… A trebuit să merg cu unul din câini la veterinar și uite-așa s-a dus tot planul pentru prima parte a zilei. Apoi am avut treabă prin oraș, și dacă tot am fost pe drumuri, am dus și copilul la un loc de joacă… Și uite-așa s-a făcut aproape 5 🤷♀️
Eu am crescut cu un tiran de mamă care nu permitea vase în chiuvetă , pat nefăcut, haine pe scaune, lucruri aruncate aiurea , nu există așa om perfecționist . Am rămas cu sechele si la fel sunt și eu, bine nu chiar ca mama dar mă rog . Spăl vasele imediat după masă, aranjez patul în fiecare dimineață, hainele sunt la locul lor întodeauna, pernuțele de pe canapea mereu aranjate 😅(am un fix cu asta) în general sunt ordonată. Urăsc din ficați să fac ordine în dulapuri/sertare/hârțoage mă ia cu nervi de la stomac numai când mă gândesc că iar trebuie să reorganizez dulapurile pt.sezonul primăvară-vară.
Fiică-mea este la polul opus nici nu zici că am crescut-o eu , vasele nespălate la ordinea zilei , dezastru la ea în camera, haine pe scaun cât un munte .. etc. .. și vechea poveste … eeee lasă că o să fac mâine … care mâine nu mai vine 🤣🤣 .
Zici că ne-ai descris pe mine și mama… Ea – șefu la ordine. Eu – șefu la haos 🤣 Dar mă tratez. Sau cel puțin încerc.
Vaaai, parca m-ai descris pe mine. Si ce bune idei, nr 1 aplic si eu (sau macar incerc din rasputeri sa), la 2 si 3 nu ma gandisem (desi asa imi vine sa imi dau cateodata o palma dupa ce fac o chestie amanata de 3 luni si vad ca mi-a luat doar 2 minute…).
In ultima vreme parca imi iese mai bine (mna, better late – aka la 38 ani- than never…😒). Si asta pt ca am invatat ca uneori iti complici mult mai rau viata amanand chestii, si nu ma refer neaparat la chestii gen pus lucruri la locul lor prin cSa etc, dar de ex., uneori tind sa citesc un mesaj/mail, zic lasa ca raspund maine, maine se face poimaine, apoi uit, trece saptamana, dup-aia ma simt super prost ca n-am raspuns la timp, incep prin a-mi cere o mie de scuze etc etc
Aaaa, mie-mi spui? La asta cu răspunsul sunt campioană! Și apoi îmi vine să intru în pământ de rușine 🥺
40 here! 🙋♀️ Și always better late than never! 💪
Deci ieri seara, dupa ce i-am oferit sfaturi intelepte lui Fritz, m-a pus necuratu’ sa nu respect propriile-mi invataturi.
Adica a venit consoarta de la ski, si in 10 secunde pantofii ei erau aruncati in sufragerie, geaca pe canapea iar pantalonii pe hol in fata usii de la baie iar ea tipa ca moare de sete si unde e o bere in casa asta? Asta dupa ce toata saptamana a batut apropouri ca de ce nu mai iau cidru. Cidru era, bere nu, si ar fi fost mai bine sa tac din gura.
Bine, adevarul e ca tot ea si le-a strans si acum stau trantite pe cosul cu rufe murdare..😋
In al doilea rand, daca nu mai merge treaba cu traducerile, eu zic s-o punem de-o asociatie din asta cu self development, daca tot se cere. Le avem pe alea cu zona de confort, cu descoperires sinelui, la o adica oferim si stagii in strainatate…nu suna rau. 😂
Biroul tau? Scuze, draga, esti la juniori. Trebe sa-l vezi pe al meu sa intelegi ce inseamna sa fi profesionist.
In primul rand e din ala stil biblioteca/etajera…4 niveluri. Patru niveluri ori doi, ca are doua corpuri care formeaza un intreg. 😝
O scurta descriere a corpului principal: nivelul zero, unitatea centrala ( ca deh, desktop) si o plasa cu niste chestii care stiu ca sunt legate de ultimul schimbat de smartphone al sotiei, dar nu mai stiu exact ce.
Nivel 1 – tastatura, mouse, monitor, un capac de borcan, ceasca de cafea, trei pixuri, o lupa, un pachet de carti de joc, o scrisoare de la cei cu gazele cum ca ar trebui sa schimbam contractul, teanc de acte, carte de bucate, bloc notes format A4 pentru niste schite pe care le voi face candva, doua mini huse castigate sambata la o tombola si care nu stiu la ce folosesc, cutie cu Milbactin pentru deparazitat potaia, o foaie de hartie mazgalita care a fost candva o reteta medicala.
Urcam un nivel – mini cosulet de rachita cu chestii, cutie cu pixuri, piesa de la frigider, mini cosulet de plastic cu alte chestii printre care si un plic cu seminte de Artemisia annua care vindeca toate bolile ( cu conditia sa plantezi semintele, sa creasca planta, sa recoltezi ce e de recoltat si sa faci niste ceaiuri horror din ce ai recoltat), nasture, bon de cumparaturi, stampila, doua solutii de curatat ecrane diverse, capsator, abonament reincarcabil pe transportul in comun, jetoane de la spalatoaria auto, 200 de euro care trebuiau depusi in cont dar cardul era la nevasta si banii la mine, cutie de carton cu acte si o cutiuta metalica care propteste alt teanc de acte, printre care si doua amenzi de parcare din Austria de vreo 4-5 ani care sper ca s-au prescris pina acum.
Si ajungem la ultimul nivel unde gasim o pusculita, o icoana cu maica domnului facatoare de minuni de la nus’ ce manastire (adus de soacra, asa ca intelegi de ce zace acolo 😅), o mica culegere de maxime din budism ( dupa cate se pare, se intelege bine cu icoana), un fel de micro vaza neagra in care nu mai stiu ce e si mi-e lene sa ma ridic sa vad, un suport cu doua fotografii, una cu fiica pe la 18 ani si a doua cu nevasta la 3 ani 🤣, doua calculatoare cu 4 functii, cutie metalica cu portcarduri, diverse carduri de fidelitate, postiituri si din astea.
Si asta e doar primul corp. 🤣
Si ca sa terminam, sa stii ca ai dreptate.😁
Adica cu ce ai scris. Regulile le-am descoperit cumva empiric, nu stiam ca au si nume.
Daca reusesti sa treci de lehamitatea inerenta si te apuci sa faci lucrurile pe care le ai de facut, de regula se leaga una de alta, apuci sa le termini si culmea, iti ramane si timp.
Astea fiind zise, termin cafeaua si ma duc sa aplic ce am invatat. 😅
Ca de obicei, comentariile tale sunt priceless 🤣🤣🤣🤣🤣
La vase am găsit o soluție-orice vas se pune în chiuvetă, se pune și niște apa în el ca sa nu se usuce pina e spălat. Le spala cine are chef dar nu trebuie frecat nimic.
Fac și eu asta, dar cumva încerc să o evit, tocmai din cauză că îmi dă motiv să le las pe mai târziu 😁
Iar de motive de procrastinare suplimentare chiar n-am nevoie, că le găsesc io oricum 🤣🤣🤣
Biroul tău e mai ordonat decât al meu.
Toate lucrurile din articol le fac și eu, cu success chiar :)) Când stăteam în chirie, făceam curat înainte să mă mut în alta și aruncam o mulțime de lucruri. Acum am o problemă, nu mai stau în chirie :)) Dar, din când în când, mă mai apucă și fac curat, pe rând, în diverse locșoare din casă, alea în care intru mai des. Ultimul a fost dulapul cu condimente, ce acum e așa frumos aranjat de mor de drag. Cu vasele m-am învățat, si decât să le frec, le pun la înmuiat și când e chiuveta plină, le bag la mașină. Prietenul meu ar sta în jeg fără probleme, eu efectiv nu pot. Ne certăm pe tema asta, mă înnebunește, cum o facem și pe hainele lăsate pe lângă coș. Și pe gunoi, scrumieră plină și pe tot ce dă pe dinafară și el le ignoră fără stres. Odată i-am lăsat hainele murdare în fața ușii de la dormitor să se împiedice în ele. Pe alea le-a băgat în coș, da’ numa pe alea.
Eu am descoperit că e mai ușor dacă fac ordine/triere mai des, dar pe suprafețe/spatii mai mici.
De exemplu, în loc să îmi pun în minte că reorganizez tot dormitorul, mă apuc azi de sertarul cu pijamale, mâine de ăla cu șosete și tot așa.
În felul ăsta, nici nu mă frustrez că nu reușesc tot ce mi-am propus și reușesc să țin cât de cât haosul sub control.
Următoarele pe listă sunt prosoapele de bucătărie. Cine mama lu proces verbal are nevoie de 40 de prosoape de bucătărie?!?? 😳
Zău dacă știu cum s-au adunat atâtea, dar va avea loc o mare triere în scurt timp. And I shall be merciless 😈
Eu așa fac curat, pe etape. Îmi e mai simplu, azi dat cu aspiratorul, mâine, cu mopul, poimâine, șters praful și făcut curat în băi. Să fac ordine nu îmi place absolut deloc, e activitatea ce o detest cel mai mult, alături de călcat și împăturit rufe, care stau cu săptămânile necălcate, aruncate pe un scaun. Ca să mai ușurez treaba cu hainele, am făcut ordine în dulap și am strâns vreo 4 saci de haine ce nu le mai purtam si le-am donat. Uneori, mă gândesc ce bine ar fi să am o doamnă care să facă toate astea în locul meu. Dar sunt tipicară, nu cred că aș găsi pe cineva potrivit
Da, și eu cam la fel. Am un plan pe zile – lunea mă ocup de bucătărie/frigider/eliminat chestii care trebuie să ajungă la gunoi, pt că marți dimineața vine gunoiul, marți mă ocup de etaj, cu șters praf & shit și tot așa.
E mai simplu decât să faci heirup o dată pe săptămână.
Minus aspirat + mop, care la noi sunt cam zilnice sau maxim la 2 zile pentru că mna, câini + copil…
Cu călcatul m-am scos, că nu cred în așa ceva 🤣
Dar dacă le scot din uscător imediat ce termină și sunt călduțe, le împăturesc frumos și gata.
Mbine, dupaia mai zac uneori 2-3 zile în coșul de rufe curate, așteptând să fie puse la loc, dar hey, ceva e mai mult decât nimic 😁
Cu doamnele e greu, îți zic din experiență… Da, te ajută, dar dacă nu găsești pe cineva să facă 100% cum îți convine ție, ajungi să muncești după ea, să pui la loc sau să îți cauți catrafusele.