IuliaArticolul de azi e așa, un fel de salată de gânduri pe care am simțit brusc și iremediabil nevoia să le pun în scris. Nu de alta, dar e păcat să nu rămână pentru posteritate măcar o parte din frământările minții mele alambicate. Și în plus, ne dă ocazia să mai stăm de vorbă pe aici, măcar așa, din tastatură.
Să vă spun de la ce mi-a venit întrebarea din titlu. De la faptul că am impresia că numărul tâmpiților din jurul nostru e în continuă creștere. Și nu mă refer aici la tâmpiții de internet, să zicem. Că ăia există de mult, numai că marele internet le-a dat în ultimii ani ocazia să fie tot mai vocali și mai vizibili.
Înainte de platformele astea gen facebook, se întâlneau ei între ei, la o bere, la birtul satului, dracu mai știe pe unde, schimbau opinii idioate și se duceau apoi în treaba lor. Acum au un ditamai locul unde să se desfășoare și unde să se aplaude și să se aprobe unii pe alții.
În plus, au ocazia de a-i înjura temeinic pe ceilalți, care nu-s de acord cu ei, apărați de curajul de tastatură și de relativul anonimat oferit de internet. Dar repet, nu despre genul ăsta de tâmpiți vorbesc eu.
Eu vorbesc despre faptul că mi se pare că oamenii, la modul general, par să se tâmpească tot mai tare. Și vă dau următoarele exemple în acest sens.
Am de făcut o traducere. Din germană în română. O propoziție a textului în germană ar fi trebuit să sune, să zicem, cam așa: „Anul acesta ne vom lua cu mâinile de fund și vom sări în sus”. Dintr-o eroare umană evidentă (sau evidentă pentru mine), textul era scris așa: „Alun acesta ne vom lua cu mâinile de fund și vom sări în sus”.
Bineînțeles, în capul meu era clar vorba de o greșeală, așa că am tradus ca și cum textul sursă ar fi fost corect, am livrat proiectul și mi-am văzut de viață. Câteva ore mai târziu însă, primesc un mail cu o „clarificare din partea clientului”. În care clientul spunea clar și răspicat că în textul sursă s-a strecurat o eroare și ne ruga să corectăm, în cazul în care traducerea s-ar fi făcut greșit.
Mi-am dus mâna la chipiu, m-am scărpinat sub el și am început să îmi pun întrebări. Dacă oamenii ăia au simțit nevoia să transmită o clarificare, înseamnă că există două posibilități: ori chiar au primit traduceri greșite, deci au existat pe lume oameni atât de tâmpiți încât să nu își dea seama că este o greșeală absolut neintenționată și nu au fost în stare să deducă din context cuvântul corect.
Ori au simțit nevoia să facă această precizare știind că e posibil să fie unii atât de tâmpiți pe lume și atunci au făcut mișcarea asta preventiv.
Al doilea exemplu, similar. Text germană română, în formatul „Sunteți sigur că doriți să vă trageți singur un șut în fund în @%*# la ora @%*#?” Unde, în mod clar din context, exprimare și experiența anterioară cu același client, @%*# însemna o dată, respectiv o oră.
Mă rog, în mod clar pentru mine. Că aparent și aici a fost nevoie de clarificări. Și aici sunt sigură că e vorba de tâmpiți, pentru că aceste clarificări au venit din partea clientului ca urmare a întrebărilor adresate de traducători din alte combinații de limbi.
Deci oamenii ăia, deși teoretic fac asta la modul profesionist, deși teoretic au experiență cu texte similare ale aceluiași client, deși logica și bunul simț ne indică în mod clar că acele caractere nu prea au cum să reprezinte altceva decât o dată și o oră, au fost nevoiți să întrebe ce anume reprezintă caracterele alea. Că atâta i-a dus pe ei capul.
Și asta mă sperie, pe cuvânt. Nu o să mă apuc să spun că toți traducătorii sunt niște minunați și niște deștepți și niște exemple de cultură și inteligență. Departe de mine gândul ăsta. Pentru că în orice penar există și creioane mai puțin ascuțite.
Băi, dar aici deja nu vorbim de creioane neascuțite, nici măcar de creioane boante, ci de creioane fără vârf cu totul.
Iar astea sunt numai două exemple recente, de care m-am lovit în viața profesională. Dar mai sunt nenumărate altele, din viața de zi cu zi. Și repet, asta mă sperie. Pentru că mi se pare că efectiv oamenii se tâmpesc. Parcă refuză să mai gândească, serios.
Io-nțeleg că mama proștilor e mereu gravidă, dar mama inteligenților ce dracu face? Nu mai lasă și ea dracu anticoncepționalele alea?
Ia ziceți, exagerez? Poate lucrurile nu stau chiar așa grav și doar mi se pare mie, din cauza unor experiențe nefericite, dar care nu reflectă, de fapt, realitatea.
Sursa foto: freepik.com
Sunt total de acord cu tine si pentru asta am sa povestesc una recenta . Vine marfa in locatie si primesc un telefon :,, ce stampila pun pe factura ? Cea rosie sau cea albastra ? ” am ramas interzisa , pai sora mea ce scrie pe factura ? Ce client suntem , A sau B ? ( exista doua firme , doua stampile ) Nu mai vor sa citeasca nici in romana deja tu esti la alt nivel .
Aș râde dacă nu ar fi de plâns 🤦♀️
Exact ce ziceam, parcă refuză să gândească!
Se duce, sister… I feel you.
Daaaaaar, aici e zona optimismului incurabil, așa că stai liniștită, o salvăm noi!
🤗🤗🤗🤗🤗🤗
M-ai făcut să zâmbesc!
Eu am o vorba. Da-i omului mura-n gura ca-i e greu sa gandeasca. O chestie simpla de rezolvat despre care noi credem ca e logica si vine cate unul cu intrebarea: Da io ce trebuie sa fac? 🙄
Da, serios, parcă unora le e tot mai greu să găsească dacă nu au instrucțiuni ca pentru idioți 🤦♀️
Buna! cred ca e vorba de simțul practic, care se dezvolta prin cautarea celei mai simple soluții la o problema.
Ca sa nu ne tampim trebuie responsabilizarea individuala
S-a pus aiurea accentul pe lucrul in echipa.
Echipa e buna, daca fiecare aduce partea lui, apoi se lipeste intr-un intreg.
Mulți s-au bazat pe tehnologie si au lasat neuronii sa leneveasca.
Simțul practic, soluțiile, organizarea, creativitatea,vin de la sinapse.
Din pacate, sunt oameni cu dificultati de scris, citit, ințelegere a unui text, chiar daca au fost la școala.
Da, ok de acord cu tine în tot ce spui.
DAR: uită-te la exemplele mele concrete. Vorbim aici de traducători. Oameni care, prin natura muncii, lucrează individual. Și tot bătuți în cap par a fi 🤣
Eu am o colega care lucreaza in vanzari/cumparari si fata nu stie sa faca diferenta dintre preturi brut si net si nu stie sa faca o conversie simpla din tona in kilogram. Mi se par chestii de baza. Am mai cunoscut oameni care nu stiu care e lungimea si latimea unui dreptunghi😐
Gizăs, prima reacție a fost să te întreb dacă glumești.
Jur că în fiecare zi am impresia de “acu chiar le-am văzut/auzit pe toate”, după care aud câte una d-asta și iar îmi iau ecran albastru. 🙄
Mama inteligentilor are sterilet, nu sta sa ia zilnic anticonceptionale.
Nu m-am lovit recent de cazuri, norocul meu.
🤣🤣🤣🤣
ezerciț: uniți dejetu’ mare cu arătătoru’; v-a ieșit un cerc? ei, un rulment “cam așa” a întrebat domnul dacă se găsește; duomnul injinier!
Îmi pare rău, dar… 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Aidecapumeu. Da, e clar, ne ducem pwlii de suflet!
Nu stiu, dar ala care a enuntat teorema cu cantitatea finita de inteligenta si populatia in crestere a avut dreptate.
Pescuiesc de 45 de ani. De vreo 40 de ani folosesc mulinete. Cand cumperi o mulineta, vine intr-o cutie cu un proscpect cu cateva instructiuni de baza si o schema a pieselor. Unele mai scumpe mai au si cate un flacon de ulei pe acolo sau o husa. OK, in 40 de ani de pescuit n-am suferit nici un dammage ireparabil si definitiv din partea unei mulinete, n-a sarit nici una la mine sa ma muste sau ceva. Si nu cunosc, printre pescarii din jurul meu, pe cineva sa fi patit asa ceva. Ei, in ultimii ani producatorii au adaugat inca o foaie in prospectul respectiv cu o schema care te avertizeaza sa nu-ti prinzi degetele in mulineta in timpul folosirii. Deci, ce n-am fost eu si toti prietenii pescari in stare in 40 de ani, cineva a reusit, oricat de improbabil ar parea asta (ca am incercat, conform schemei, si nu mi-a iesit 😂 ). In plus, in loc sa-si dea o palma in fata oglinzii pentru stupizenie, a si reclamat undeva, astfel incat prospectul ala are acum o pagina in plus.
Comand doua scaune…fotolii?…ceva de genul pentru cabinetul sotiei. Sezut-spatar-cotiera sau cum se numeste chestia pe care sprijini bratele, tot intr-o singura bucata plus doua perechi de picioare pe care sa le fixezi cu niste suruburi. Vin cutiile, le desfac, arunc o privire pe prospect inainte sa le montez. Un desen aproximativ si o mie de warning-uri si disclaimere. In fine, mobila am montat destula, ma uit pe picoarele respective, de regula au cate un sticker mic cu fata/spate sa-ti usureze munca. N-aveau. In schimb corpul fotoliului, sub sezut, in partea opusa spatarului avea un sticker. Pe care scria “FRONT”.🤣🤣🤣
Sa-mi trag doua palme, in viata mea nu m-am gandit ca la un scaun, partea opusa spatarului e fata. 🤣
Stiu de ce vor sa ne microcipeze. Nu e vorba de nici un control, subjugare, urmarire, nu, pentru siguranta majoritatii vor sa instaleze sistemul de operare, ala cu inspira/expira… 😁
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Jur că ai perfectă dreptate. Legat de aia cu inspiră/expiră.
În rest, ce să zic… Eu am mănuși pe care am descoperit că scrie Left/Right 🤦♀️
Eu mă izbesc zilnic de imbecili! Chiar vorbeam zilele astea cu colegii că parcă s-a stârnit în ultima vreme o invazie de prostănaci. Firma la care lucrez eu are program de la 9:00 la 17:00. Eu ajung în fiecare zi mult mai repede și, în fiecare zi, văd pe puțin 7-8 oameni aruncându-se în ușa cu geamuri mari de sticlă, de la ora 7 până la 9, în condițiile în care programul este scris pe ușă cu font de 72.
Băi, nici cifrele nu le știu oamenii ăia?
Iar după ora 9, când se deschide, ar trebui să trecem pe sedative, ce inepții auzim!
Parcă într-un episod cu Seinfeld, se tot minuna ăla că-și cumpărase un costum de Superman pentru nuș’ ce carnaval și pe cutie scria “a nu se zbura cu costumul acesta”! QED
E clar, nu mai există speranță! 🤦♀️
Știi circula un meme sau ceva la un moment dat, că din cauza unora ca ăștia se scrie acum pe sticlele de șampon a nu se bea/mânca, draci bălțați ce o scrie. Că pentru unii, nu este de la sine înțeles că ăla de îl pui în cap să te speli nu e bun de mâncat.🤦🏼♀️🤦🏼♀️🤦🏼♀️🤦🏼♀️🤦🏼♀️ De aia zic să nu te mai mire nimic, ce e logic pentru tine pentru alții este fizică nucleară. 🤷🏼♀️🤷🏼♀️
Acu ceva vreme găsisem undeva pe cărările internetului o selecție cu cele mai stupide instrucțiuni pentru diverse produse la americani.
Era, de exemplu, pe o pungă de alune: Open bag, eat nuts.
Și hahaha și hihihi, ce tâmpiți sunt americanii.
Well, se pare că îi ajunge din urmă și restul lumii 🤦♀️
Eu cred că oamenilor pur și simplu le e lene să mai gandeasca. Pe principiul ‘De ce sa gândesc eu și să acționez în consecință, când poat sa il întreb pe altul?’. Practic cu genul ăsta de persoane îmi omor puținii neuroni rămași în fiecare zi. Și tot în fiecare zi îmi imaginez cum ei vor trăi liniștiți și inocenți până la 100 de ani iar mie o sa îmi plesnească capul într-o zi ca la desene animate :))
Exaaaaaaact! Asta îi ziceam soțului acu vreo 2 zile: într-o bună zi, o să-mi sară căpăcelul de la țeastă, cum îi sărea lui Tom în Tom & Jerry 🤯
Și da, ăia o să trăiască bine, mersi, 100 de ani.
Confirm. Se confirma acea lege a lui Murphy care spune negru pe alb (sau alb pe negru? 😏) “Cantitatea de inteligență de pe glob rămâne constantă. Doar populația creste.” 😈
Dada, cam așa.
Aveam in evidența contabila niște metraj perdele. L-am pus pe sefuk ds magazie să meargă la croitorie și să facă un număr de bucăți cu anumite dimensiuni. La ceva vreme de la punerea la ferestre a perdelelor l-am intrebat dacă a fost la contabilitate să faca demersurile necesare pentru a transforma metri liniari de material, metraj, in obiecte de inventar bucăți de perdele.
S-a uitat la mine lung și gol. Am inceput să-i explic că metrajul are o lățime, iar lunginea e cea măsurată de el, de aici rezultând metrii patrati de transformat in bucăți de dimensiunile x șiy, pe care le stie.
Răspunsul a venit ca un ciocan:
– sefu’, da cât e un metru patrat?
PS: mă incumet să comentez și eu p’aci 😘
Bun venit! 😊
Ps: și? Ai lămurit omul cât e un metru pătrat? 🤣
Știu că nu e de râs, dar cred că dacă nu râdem o luăm direct razna.
Nu, am schimbat subiectul. Acela e un moment in care nici măcar nu are rost să îi arăți omului că e prost, pentru că se pierde tot farmecul, el nu își dă seama cât de jos este.
Asta mă dezarmează pe mine.
Mda ☹️
Mdeci în ziua când ai pus articolul parcă mă și ofticam puțin că nu am și eu o pățanie să o povestesc. Dar viața te surprinde, pe principiul cere și ți se va da. Eu lucrez în departamentul producție al unei firme, și sunt desemnată să țin evidența produselor. Mbun. Unul din produse este făcut de 2 echipe, echipa unu și echipa doi. Eh, zilele trecute trebuia sa livrăm ce aveam făcut din produsul respectiv. Numărăm, și realizez că o parte din produs nu apare, deși teoretic fuseseră făcute câteva bucăți din seriile respective. Ok nu-i bai zic livrăm ce avem și notez să se facă acele serii când ne vine materia primă. Următoarea zi se găsesc și seriile respective🤣🤣🤣🤣. Aici vine discuția funny cu una din echipe. Eu le spun că vreau să le dau un tabel în care sa noteze fiecare echipă ce rahat lucrează ei o dau una și bună că ba nu le vine materia primă toată odată, ba că se împrumută din produsele făcute și nu mai iese la final numărul de bucăți. Măi omul lui Dumnezeu eu vreau doar să știu ce serie lucrează fiecare echipă să nu mai stăm să ne întrebăm cine a făcut-o și să le găsim mai repede data viitoare. Pentru că problema era că nici o echipă nu mai știa cine a făcut seriile respective și deși au fost sub nasul lor nici unii nici ceilalți nu au scos seriile alea să le numărăm.🤦🏼♀️🤦🏼♀️🤦🏼♀️ Mai aveam puțin și scoteam fum pe urechi că în Tom și Jerry.🤣🤣🤣🤣
🤣🤣🤣
Asta e din seria “ai grijă ce-ți dorești” 😆
@Marciko,mi-ai adus aminte de Semanatoarea, pă lumea-ilaltă, când veneau clienții dupa combinele deja platite și cu aviz de expediție, dar ei aveau parcarea plină de mașini fără roți, că le luaseră împrumut ca să aibă ce pune la linia de fabricație.
Iată cum creșteau și productivitatea :din lipsuri 😜