Știți cum uneori te enervezi pe oameni că sunt săraci cu duhul și/sau lipsiți de bun simț? Ei bine, azi am fost eu ăla sărac cu duhul și lipsit de bun simț.
Să vă povestesc. Ieri am ieșit cu potăile la plimbare în pădure, unde prin „am” se va înțelege soțul din dotare + subsemnata și prin „potăi” se va înțelege toate cele trei dihănii pe care le deținem.
Pentru cei care cunosc zona, coboram pe Drumul Vechi, eram la câteva zeci de metri de bariera spre parcarea de la Pietrele lui Solomon.
Fix lângă barieră, pe urcare, era un cetățean cu un cățel. Ca regulă generală, noi ne punem câinii în lese atunci când ne intersectăm cu alți câini, ca măsură de prevenție.
În mod normal, câinii noștri ignoră alți câini, dacă și respectivii câini îi ignoră pe ei. Dacă celălalt patruped se apropie însă cu intenții belicoase, ori este prea intruziv, există șansa să primească o corecție.*
*excepție face Hanna, care încă nu a ripostat încă niciodată, nici chiar când celălalt câine a fost agresiv; dar ea e încă pui.
Și pentru a evita astfel de situații, preferăm să îi punem direct în lesă. Aspect sub care avem aceeași pretenție și de la cei cu care ne întâlnim: dacă m-ai văzut că îmi chem câinele și îl leg, mă aștept să faci și tu același lucru cu al tău/ai tăi.
Ei bine, cetățeanul despre care vă relatam în prima parte a istorioarei stătea bine proțăpit în picioare pe marginea drumului frecându-și de zor telefonul mobil, cu câinele lângă el. Care câine nu era atașat de stăpân în nici o formă.
Când am ajuns suficient de aproape încât să ne audă, ne-am oprit și Fritz a strigat la el, rugându-l să își pună câinele în lesă, ca să putem trece în siguranță unii pe lângă alții.
Numai că, ce să vezi, stimabilul cetățean nu numai că nu a făcut lucrul ăsta, ci pur și simplu ne-a ignorat. Nu a ridicat ochii din telefon nici prima dată când a strigat Fritz la el, nici a doua, nici a treia oară.
Context în care am ales să ne continuăm drumul, repetând cu voce tare rugămintea de a-și lega câinele. Într-un final a binevoit să ridice privirea, dar numai pentru a ne comunica senin că nu, el nu-și leagă câinele, „că e cuminte”.
Acu, hai să vă dau o scurtă explicație legată de câini: oricât de cuminte ai crede tu că este câinele tău, există 3 aspecte de care trebuie să ții cont:
1. Nu poți să spui niciodată „niciodată” sau „întotdeauna” când vine vorba despre câine, pur și simplu pentru că, la urma urmei, este un animal și efectiv nu ai cum să știi 100% ce reacție va avea într-un anumit moment. Așa ceva nu există. Comportament 100% previzibil la un câine nu există.
2. Oricât de cuminte și drăgălaș ar fi cățelul tău, nu poți să știi cum va reacționa (și aici vorbesc la modul particular despre situația noastră) când se va trezi înconjurat de 3 dihănii negre de mari dimensiuni. Poate să fie cel mai cuminte câine din Univers, dacă se va speria, există o șansă foaaaaaaarte mare ca de frică să sară să muște. Caz în care ceilalți vor riposta, iar cel care va ieși șifonat va fi câinele tău.
3. Chiar dacă ai impresia că câinele tău este cea mai cuminte ființă creată de Bărbos pe planeta asta, asta nu înseamnă că aceeași părere o vor avea și alte canide. E posibil ca ceea ce ție ți se pare drăgălaș și simpatic să nu fie interpretat la fel de către alți membri ai speciei canine. Caz în care s-ar putea să te trezești cu câinele ciufulit.
Revenind. Domnul susține deci că al lui câine e cuminte și nu îl va lega. Fritz îi explică politicos că înțelege asta, dar că ai noștri nu sunt neapărat prietenoși mereu și ar fi mai bine să nu existe posibilitatea ca acel câine să se apropie de ei, pentru a preveni vreo posibilă neplăcere. Omul repetă impasibil că el are un câine cuminte.
Ok, de data asta a fost cu noroc și nu s-a întâmplat nimic. Putea să se întâmple ceva rău? Putea. Câinele respectiv putea să nu stea cuminte lângă stăpân, ci putea să vină țintă la ai noștri, lucru pe care ei, în lesă fiind, l-ar fi interpretat cel mai probabil drept semn de agresivitate. Și ar fi ieșit o chelfăneală de toată frumusețea.
Firește că m-am enervat grozav pe toată situația, efectiv m-au apucat tremuricii de nervi. În primul rând pentru că mi se pare o mitocănie grozavă să ignori pe cineva care îți dă bună ziua și îți adresează o rugăminte (care e spre binele tău, până la urmă) și în al doilea rând, pentru că m-am săturat de stăpâni iresponsabili.
Numai că, vedeți voi, madam Karma asta e uneori o cutră de neimaginat și decide să-ți deie cu promptitudine câte una peste bot, așa, de control.
Pentru că astăzi am fost din nou în pădure, în aceeași formație. Și cine credeți că a fost mitocanul azi? Fix mandea!
Eram pe urcare, cu toți câinii liberi, că nu era nici țipenie de alt suflet prin preajmă. De după o curbă au apărut 2 cetățeni cu 2 căței. Femeia aferentă cățeilor i-a prins și i-a pus în lese, Fritz i-a chemat pe Schnauzeri la el și i-a pus în lese, iar eu am chemat-o pe Hanna și… am rămas cu chematul.
Pentru că don’șoara a decis să mă ignore cu grație și s-a dus fix țintă la cei 2 căței cu care ne-am întâlnit. Din nou, din fericire nu s-a întâmplat nimic, cei doi s-au speriat de ea și au început să clămpăne la ea să îi lase în pace, ea a continuat să dea din coadă a proastă spre ei, între timp am ajuns lângă ea, am umflat-o de-o șulfă și am luat-o de acolo.
Greșeala a fost 100% a mea, pentru că nu am fost suficient de atentă. Știu că Hanna încă nu are un răspuns prefect la apel, mai ales când vede alți câini și pe de o parte o lăsasem să se îndepărteze mai mult decât distanța la care face apelul cu încredere, pe de altă parte, după cum ziceam, nu am fost suficient de atentă, să apuc să o leg din timp.
Pe moment n-am realizat, dar rumegând apoi faptele în liniște, mi-am dat seama că știți ce am făcut? Fix treaba aia rușinoasă despre care discutam mai zilele trecute: adică mi-am cerut scuze de la oamenii ăia, dar instant am băgat și o scuză. Pur și simplu. Instinctiv, instantaneu am scos un „Îmi cer scuze, mi-a scăpat, daaaaaaaar e ok, nu le face nimic!” 😑
Ce învățăm noi de aici? Că uneori ești calul, alteori ești balega. 🤷♀️
Sursa foto: Image by kues on Freepik
Concluzia e foarte clara 😅
Sunt convinsa ca daca ajungi sa rumegi chestiile si realizezi ca puteai face mai bine, in curand vei proceda asa pentru ca ai mai avut rationamentul asta.
Oarecum de asta am și scris textul ăsta – mai mult pentru mine, ca să nu uit și să îmi fie învățătură de minte.
Eu nu cred că a fost vorba de mitocănie la tine (chiar nu ai cum să te compari cu cetățeanul din ziua precedentă). A fost o lecție, sigur nu ți se va mai întâmpla.
Și mi-am adus aminte de cockerul meu care avea câteodată niște porniri cumva inexplicabile. Avea o doamnă din vecinătate un akita, o nebunie, dulce foc. Când mă întâlneam cu doamna și exista în zonă doar unul din câini (al meu sau al ei) plutea iubirea în aer. 🙂 Joacă, mângâiat patrupedul etc. În schimb dacă eram cu amândoi era război total. Dacă nu ne vedeam din timp doamna și cu mine ca să ne evităm începea apocalipsa, făceau ăștia ca toate visele. Așa că învățasem să ne ocolim cu eleganță. Cea mai tare fază a fost atunci când au început să se latre și să se mârâie peste un bulevard cu 3 benzi de circulație pe sens. Noi, bipedele, nici măcar nu ne văzuserăm și patrupezii erau nervoși foc.
Deci, fii blândă cu tine și nu te pune în rând cu mitocanul! 😉
Ok, mitocănie nu a fost, dar nici 100% ok nu a fost.
Cât despre cetățenii ăștia patrupezi, când au ei câte o “dușmănie” din asta, te crucești de la ce distanțe și în ce circumstanțe se sesizează 😬
Noi n-avem animale, dar… la noi pe strada e o tanti in varsta cu un catel mic si negru care nu-l suporta pe fiu-meu (si intr-o masura mai mica nici pe mine sau pe sot). Si cum trecem relativ des pe acolo ca ala e drumul spre/dinspre scoala, oras etc., fereasca Sfantul sa fie catelul la usa ca il apuca toti dracii si repede latrand la noi. E drept ca n-a muscat (inca), dar fiu-meu tot se sperie, desi acum are 8 ani, insa iti dai seama cum era cand avea 3-4 ani. Si tanti de fiecare data cu aceeasi placa – e cuminte, nu musca! WTF??? Si nu, nu i-am facut nimic nici catelului, nici stapanei si il vedem linistit cand trec altii pe strada, doar cu noi are ceva…
Nu cred că “are ceva” cu voi, pur și simplu, dintr-un motiv sau altul, îi este frică de voi.
Posibil să i se fi instalat teama asta când era copilașul vostru mic – în ciuda a ceea ce crede multă lume, copiii mici (în special ăia care au devenit mobili, deci de pe la 1 an, cam așa) sunt o sursă de stres pentru câini. Pentru că sunt zgomotoși, se mișcă haotic și de multe ori îi surpind.
Combinat cu faptul că, în general, câinii mici sunt mai predispuși la a fi speriați și nu sunt educați, “că e mic și nu face nimic” , iaca rețeta dezastrului.
Sincer, dacă eram în locul tău, până acum îi ardeam un șut în dos potăii de numa. Iubirea mea pentru ei încetează acolo unde îmi afectează copilul.
Iar despre babă, nu pot să zic aici ce i-aș fi zis, că-s o duamnă și cuvintele care îmi vin în cap sunt cam birjărești 🤭
Iulia, eu sunt mai “pacifista” asa, dar sotul cu greu se stapaneste sa nu-i dea un sut catelului. Copilul doar nu intelege ce are cu el si de ce il latra.
De certat cu ea mai greu ca e luxemburgheza si eu nu pot sa comunic in aceasta limba, iar ea franceza nu stie decat cateva cuminte. Piticul meu ar putea sa-i spuna ceva, dar e prea timid.
Nu vad cum se putea speria de noi ca efectiv nu avem contact cu el, atata doar ca trecem pe trotuarul din fata casei ei.
Legat de speriat, e greu de explicat ce le poate declanșa câinilor frici. E posibil să îi fie frică de copii în general, naiba știe 🤷♀️
Oricum, e o situație aiurea tare și nu înțeleg baba, de ce să fii atât de nesimțit? Dacă știi că se isterizează potaia la persoana X sau la situația Y, faci în așa fel încât să nu mai pui nici persoana, nici câinele în respectiva situație. Dar mna, pentru asta îți trebuie și o doză de bun simț.
Da vin eu și întreb, o reclamație ați încercat? La autoritățile locale, de pildă.
Întreb pt că știu că în Germania, de ex, poți reclama un câine cu potențial agresiv și chiar se iau măsuri. Mă gândesc că și la voi acolo lucrurile funcționează ceva mai altfel decât în Ro… Nu știu, zic și eu.
Chiar la reclamatie nu m-am gandit, dar baba (eu am vrut sa fiu politicoasa si i-am spus tanti) chiar e nesimtita. Bine, cred ca e si un pic dusa, are spre 80 de ani, sta singura, se imbraca ciudat… dar ar putea sa-si cheme catelul cand stie ca reactioneaza asa.
Băi, chiar am toată empatia și înțelegerea față de oamenii în vârstă, care își îndreaptă întreaga afecțiune asupra animalului de companie.
Dar libertatea ei se termină acolo unde o afectează pe a mea și a familiei mele.
În plus, nu ai de unde să știi că respectivul patruped reacționează așa strict la voi. Doar pentru că nu l-ai văzut tu, nj înseamnă că nu face urât și la alții. Și nu e ok, sub nici o formă.
În plus, dacă cumva este vorba despre un exemplar mai în vârstă, e posibil ca tipul ăsta de comportament să se exacerbeze în timp, pe măsură ce nu va mai vedea/auzi bine, poate va începe să mai aibă vreo durere pe ici, pe colo… Deci din punctul meu de vedere, e o bombă cu ceas și e strict o chestiune de timp până când chiar va capsa pe cineva.
Soro, zic că ești oleacă aspră cu distinsa-ți ființă, pentru că cele 2 situații nu sunt identice. Că omul/oama cât trăiește, învață, iarăși sunt sigură că ți se aplică.
Acum încerc să mi-o imaginez pe Hanna cum îi zici tu pui și ea e ditamai jițălul de 50 de kile, mânce-o mama pe ea!
Hehe, să fii tu sănătoasă, mamzel Hanna se îndreaptă vertiginos spre 60 de kile în viu. Deci nu vrei să știi cam cum flutur în urma ei când decide să o zbughească. Să mă vezi ce țapăn mă înfig în călcâie… 🤣
Acu, asta sper și eu, să îmi fie învățătură de minte.
Nu se compara cele doua situatii, am incercat sa nu fiu in prima si mi a iesit, de a doua nu am scapat neam. :))))
La voi e de inteles cand spuneti: leaga bre potaia, da, eu cu ~ 7 kg de maimutoi posedat, explicam civilizat: ii dau drumu la tazmanian si te descurci, al meu deja a fost scarmanat de un pittbull si de un gds, inca e viu, pariez pe el. :))))
Ps: al meu uraste cu patima tot inseamna terrier. :))) si sare si la bataie ca un tampit.
E greu cu ăștia micii, că sunt oricum mai războinici din fire. Da dacă până acu e viu, e bine 🙂
Hai sa comentez ca sa nu “tac”: nu vad de ce, cat timp se afla intr-un loc public, cainii trebuie sa fie lasati liberi (de la pechinezi la “vitzei”). Inteleg nevoia de alergare/miscare a unui caine, dar ar trebui facuta in spatii inchise circulatiei publice.
Scuza “nu era tipenie de alt sufelt in zona” ma cam lasa rece, cat timp poate aparea un copil in fuga care se poate speria de un asemneae animal.
Da, ai dreptate. Nu doar că poate apărea un copil in fugă ci și din copaci, e plină padurea de copii care alearga din toate părțile și se dau pe liane. Cumva înțeleg ce zici dar înțeleg și că n-ai prea înțeles textul. Deși sunt primul care i-a zis autoarei că a greșit, sau tocmai de asta, îți zic și ție că ce ai scris e fix ca să nu taci.
În loc de “vitzei” am citit “vizitei” 🤣 și nu reușeam neam să înțeleg ce are cu prefectura 🤦♀️
Revenind. Oarecum sunt de acord cu tine. Dar. Lucrul ăsta (lăsatul liber al câinilor în spații special amenajate) este posibil numai într-o lume absolut civilizată.
La noi, pe lângă faptul că astfel de locuri sunt absolut insuficiente pentru populația canină existentă, mai sunt și infecte (că de ce să strângi după potaie, doar e loc pentru căței, nu?!?) și pline de ființe lipsite de o minimă educație. Atât ființe umane, cât și ființe canine.
Lucrul ăsta e provocat de faptul că la noi nu există cunoștințe și interes suficient față de ceea ce înseamnă și implică deținerea unui câine (dar hei, pe noi nu ne preocupă nici spălatul pe dinți și considerăm încă bătaia ca metodă optimă de educare a copilului, așa că ce așteptări putem avea legate de creșterea și educarea câinilor?). Pe românește, majoritatea proprietarilor de câini nu au nici cele mai elementare noțiuni de comportament canin. Rezultatul sunt o groază de câini needucați, agresivi și așa mai departe.
Pe de altă parte, peste tot în lumea civilizată, plimbatul câinilor prin păduri și alte asemenea spații este permis. La fel cum e și la noi. Deci atâta timp cât legea îmi permite să plimb câinele prin pădure, fără a impune obligativitatea lesei, cred că nu am făcut nimic greșit, la modul general.
În situația dată, am greșit și am și spus lucrul ăsta. Ce fac eu în momentul ăsta e să lucrez cu câinele, atât la orele de dresaj, cât și în restul timpului, pentru a obține un exemplar civilizat și cu care să pot merge absolut oriunde îmi este permis lucrul ăsta (de la pădure până la cârciumă, hotel, magazine și așa mai departe).
Strict legat de speriatul copiilor, din punctul meu de vedere, copiii se educă de către părinți. Dacă tu, ca părinte, vezi un câine pe stradă (indiferent că e bichon sau vițel) și prima ta reacție e să înșfaci copilul de mână și să-i spui “Aoleu, vino repede aici, că te papă cățelul!”, îmi pare rău, dar nu e vina mea că vei avea un copil panicat.
Și spun asta atât pentru că am avut parte de fix genul ăsta de reacții, atât pe vremea când aveam un bichon și un cocker, cât și de când avem vițeii, dar și din punct de vedere al părintelui.
Instinctiv, copiilor nu le este frică de câini, decât dacă li s-a inoculat asta. Excepții pot exista, evident, dar sunt fix asta: excepții.
Na, că m-am lungit cât o pomană țigănească 😁
@ Fritz: am inteles foarte bine textul, doar comentam obiceiul posesorilor de caini de a-i plimba liberi/lasa liberi in zonele publice Faptul ca au aparut cele doua persoane mentionate, fara a fi vzaut anterior de voi, demonstreaza ca ceea ce am spus poate fi plauzibil: doi (sau x) copii alergand urmati de parinti. Cum credeti ca ar reactiona un copil de 5-6 ani cand vede un caine de gabarit mare alergand spre el?
Mi-am asumat un astfel de comentariu, este normal de la o persoana iubitoare de caini.
@ Iulia: copii se pot speria foarte usor de un animal care vine in fuga spre el. Explica-i unui copil de 6 ani ca nu e nicio problema sa se aproprie un caine, cand am fost (si eu si el) intampinati cu intreaga dantura de un caine lasat liber pe strada “ca nu face nimic” (distanta initiala dintre noi si caine era de cel putin 50 m). El era pe bicicleta si eu il insoteam pe jos. Evenimentul nu s-a soldat cu urmari, am putut sa fugaresc cainele buclucas, dar a ramas cu aceasta teama de cainii straini / liberi de pe strada.
Completare; cainele era pe camp cu stapanul, noi eram pe drum.
Conform – https://www.capital.ro/este-obligatoriu-pentru-proprietarii-de-caini-legea-se-aplica-in-toata-romania-amenda-e-uriasa.html – toti cainii trebuie plimbati in lesa (asta am gasit la o cautare rapida pe net).
Este ultimul meu comentariu pe acest subiect
Înțeleg că nu ești dispus la discuții și ești înclinat să fii părtinitor pentru că ai avut o experiență neplăcută (pentru care îmi pare rău – așa cum scriam și în comentariile către @Binti, iubesc potăile până în momentul în care îmi afectează în vreun fel copilul).
Dar ca să fiu în continuare un pic avocatul diavolului, vezi ce i-am scris și lui @OldJohn: cum facem în situația în care mă plimb cu câinele în public (irelevant dacă pădure sau oraș). În lesă. În timpul acelei plimbări, eu lucrez cu câinele – adică exersez cu el diferite comenzi.
Și în timp ce fac asta, mă trezesc fără nici un fel de avertizare sau discuție prealabilă, cu un copil spânzurat de gâtul câinelui, pentru că: „Uite, mami, ce cuțu frumos! Fugi și mângâie-l!!!”
Iar câinele meu anxios se pișă la propriu pe el de panică.
Legat de articolul spre care ai lăsat link, atâta timp cât nu se menționează în clar un număr de lege și o dată a intrării în vigoare, îl consider strict un text dintr-o fițuică. Dar mă voi documenta pe subiect, pentru că, în ciuda a ceea ce aparent crezi tu, prefer să respect legea, indiferent dacă sunt de acord cu ea sau nu.
Îți înțeleg motivul comentariului, vine în urma unei experiențe neplacute cu potențial tragic, urmat de o traumă. Îmi pare rău pentru ce ați pățit, sincer. Ce nu înțeleg și ce m-a făcut să îți răspund așa este faptul că ai proiectat experiența ta în situația asta, făcând niste generalizări și niște presupuneri care au ca singura bază experiența ta și nu situația respectivă sau contextul. Și eu am trecut prin experiențe neplăcute atât cu alți câini cu stăpâni iresponsabili (care erau liberi pentru că “sunt cuminți” și s-a dovedit, spre nenorocul lor, că nu erau), cât și cu părinți și oameni stupizi care consideră că dacă le plac câinii pot să vină, fara să întrebe, să pună mâna pe câinele meu, care este în lesă. Cu toate astea, evit să fac generalizări și să presupun bălării. N-am nici o problemă să merg cu câinii în lesă și o fac oriunde îmi impune legea și oriunde, chiar dacă nu îmi impune legea, mi-aș pune câinii în pericol sau aș pune în pericol pe cineva. Totodată persoanele respective nu ne-au aparut brusc in față, dar au luat-o prin surprindere pe Iulia și Hanna nu face apelul cum trebuie, greșeală pe care Iulia și-a asumat-o și fix despre asta era vorba în articol: că a greșit și că a înțeles ceva din asta. Schnauzerii au apucat să fie chemați și puși în lesă.
Și e o mică mare diferență între câinii lăsați liberi pe stradă și ce facem noi cu câinii. N-ar trebui să fie chiar greu să faci o distincție.
Pe.scurt: comentariul meu nu are la bază iubirea mea pentru câini, cât filmul la care ai ajuns în urma articolului.
Ps. deși mă pricep al naibii de bine la câini, îmi e frică de câini de când mă știu 🙂
Pps. n-a trebuit să-i explic copilului meu de 5 ani să nu-i fie frică atunci când a sărit la el un câine reactiv la copii, a știut exact ce să facă și nu s-a speriat.
Mamaaaa, cata polologhie scriseră-ti…🤣
Eu doar am încercat sa vizualizez ciobanii din sat de la soacra-mea, tot încurcați in lese si ștreanguri, ca deh, fiecare are vreo patru-cinci ciobănești si vreo doua corcituri de puli pe lângă. 🤣
Si unde se termina strada pe care aleargă copii, începe pășunea unde pasc oile. 😆
PS. Puli ca si rasa nu puli ca si “dao-n pulii de suflet ce comentarii scot unii”
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Cu fiică -mea la plimbare când domnișoara avea cam 4 ani. Trece un moș cu un pudel alb și foarte cârlionțat. A mică zice “beeee”. Privirea moșului, priceless.
Ahahahahaha 🤣🤣🤣
Pă Norveja nu am întâlnit situațiile prezentate de @Nemo, ci numai oameni cu caini in lesă sau degrabă pus cățelul in siguranță la intalnirea cu bipezi ssu alți firfotăni. Dtept urmare am intrebat pe fiică-mea, care e mare iubitoare de animale și de reguli. Mi-a zis că prin pădure pot fi lăsați fără lesă după un anumit calendar și aici am să mai temperez ironia lui @Fritz cu copiii pe liane. E vorba de pasăret care depune ouă sau pui de mamifere pe care le pot speria cățeii.
Dacă vreți pot găsi documentul, dar nu m-am chinuit.
Noi nu suntem posesori de căței /pisici pentru că este o responsabilitate la care eu nu m-am putur angaja, dar am un vecin cu un puiandru de cateva zeci de kile, ceva cam de talia dogului german și il văd câte detalii administrative implică, începând cu pierdutul prin pădure și terminând la cușca din masină (câte una pentru fiecare mașină că nu stă să o plimbe de la el la nevastă după cum e disponibil unul sau altul cu veicolu).
Nevasta sa, ca să fac referire la articolul anterior, mai are și alte pasiuni animaliere cum ar veni 3 pisici și 2 cai de promenadă care consumă mai mult decât o mașină de lux de la atenție, curățenie, alimente. Zilele astea trebuie să nască primul copil la 41 de ani. Sunt curios cum se vor ingemăna toate.
Programare la bancă să rezolv ceva, revin cu răspuns detaliat mai încolo 😁
Așea. Am revenit. Legat de plimbatul liber, mă repet: atâta timp cât nu încalc nici o lege, o să îmi văd de treabă, străduindu-mă să fiu un inconvenient cât mai mic pentru cei cu care mă intersectez, fie ei bipezi sau patrupezi, adulți sau copii, pârși, bufnițe sau veverițe (ca idee, Schnauzerii simt de multe ori animale sălbatice prin pădure, îi vezi după limbajul corporal și modul în care adulmecă; ba chiar s-a întâmplat să vadă căprioare și mamă-mamă ce-ar mai fi fugit după ele – dar asta nu înseamnă că li s-a permis, pentru că nu consider că e vreo distracție să îmi las câinele să sperie un animal sălbatic).
Apoi. Pă Norveja aia a voastră, la fel ca în alte țări cu mai multă apă caldă decât asta, proprietarii de câini au și drepturi, nu numai obligații. Iar asta (așa cred eu) îi stimulează să respecte regulile care li se impun. Bine, asta și frica de amenzile care îi pasc. Că p-acolo chiar se impune legea…
La noi, atâta timp cât nu există practici nici un fel de facilități (cu excepția unor patrulatere infecte prin marile orașe), ne descurcăm cum putem.
Și dacă e să întoarcem un pic perspectiva, spune-mi cum ar trebui să reacționez eu în următoarea situație: mă plimb cu câinele în public (irelevant dacă pădure sau oraș). În lesă. În timpul acelei plimbări, eu lucrez cu câinele – adică exersez cu el diferite comenzi.
Și în timp ce fac asta, mă trezesc fără nici un fel de avertizare sau discuție prealabilă, cu un copil spânzurat de gâtul câinelui, pentru că: „Uite, mami, ce cuțu frumos! Fugi și mângâie-l!!!”
Mai are vreun sens să spun că
a) asta poate fi o situație foaaaaaarte periculoasă pentru copil, pentru că nu știi cum va reacționa respectivul câine și apoi plângi dacă-i rupe mufa odorului
b) este o lipsă totală de respect să îmi acorzi mie, bipedului din capătul lesei, atenție mai puțină decât acorzi unui stâlp de iluminat, să mă întrerupi din ceea ce făceam cu câinele și bașca, să nici nu întrebi dacă e ok ca plodul tău să vină grămadă peste câinele meu.
Să mai zic de situația în care mi s-a întâmplat asta când nu eram cu Hanna, ci cu Leda, care era un cățel extrem de speriat și m-am trezit în situația în care literalmente a făcut pipi pe ea de frică pentru că s-a trezit cu un borac atârnat de gât? Nu mai zic.
Concluzie? Nu am alta decât cea pe care am repetat-o: respect legea acolo unde ea există și respect niște minime norme de bun simț și siguranță. Ceea ce am relatat nu a fost ok, scăparea a fost exclusiv vina mea și mi-am asumat-o în integralitate. Mai mult de atât, momentan, nu știu ce aș putea face.
@Oldjohn, chiar nu pot sa-mi dau seama cum se descurca aia in Norvegia cu turmele de reni. 😆
Acum, sincer, si pe la soacra se mai schimba situația, ca de la casa ei încolo nu mai e pășune, au crescut vile si nu mai ajung oile pina la strada ci doar pina in fundul grădinii.
In fine, ce voiam sa zic e ca dupa părerea mea, daca am avea puțin mai mult bun simt si o țârica de minte in plus, si noi si “ceilalți”, viata ar fi mult mai frumoasa fără atâtea reguli.
Si nu mai dezvolt, Iulia a scăpat doar cu un drum la banca, eu îmi blestem zilele cu tot felul de acte ca s-a schimbat angajatul care se ocupa de noi la firma de contabilitate si imi cere a doua oara extrasele de cont care sunt pe stickul pe care l-am lăsat ieri la ei. Si facturi trimise in iulie. Si plata către firma X e pentru închiriere de aparatura?
Da!!!! De zece ani, platile către firma X sunt pentru închiriere de aparatura. 😭😭
@Oldjohn ,înțeleg ce zici și sunt fan reguli și respectarea lor. Ironia mea a fost de fapt sarcasm și a fost generat, sarcasmul, de tonul acuzator și filmele făcute în necunstință de cauză. În cazul respectiv Iulia a greșit clar și și-a învățat lecția, faptul că Hanna nu este adult nu este o scuză. Pe de altă parte, de la povestea ei până la “pot apărea copii în fugă” e cale lungă. La orele la care umblăm noi pe acolo drumurile nu sunt frecventate de prea multă lume. Iar acum, ca să ai o imagine despre cum decurge plimbarea noastră: Léda stă în permanență lângă mine sau în spatele meu la lungimea unei lese scurte (chiar și dacă nu este în lesă), Fred se îndepărtează la maximum 20 de pași de mine, iar dacă este o curbă se oprește să mă aștepte (așa l-am învățat), dacă vede ceva ce consideră cu potențial periculos imi semnalează și așteaptă să-i spun ce să facă, dacă văd oameni cu câini, îmi pun câinii în lesă și le spun oamenilor că nu este indicat să îi lase să se apropie de noi că nu suntem nici prietenoși, nici dornici de socializare. Ignoră oamenii (pe jos, în fugă, pe bicicletă, pe schiuri etc. atâta vreme cât sunt ignorați) și cu toate astea îi chem lângă mine, dacă ne întâlnim cu grupuri de copii îi pun în lesă, nu m-am întâlnit niciodată prin surprindere cu nimic pentru că sunt atent la ce e în jur și la limbajul lor corporal. Cățeii nu parasesc drumul sau poteca pe care mergem și nu fug după animale, le-a țâșnit veverița prin față și, da, au dat să fugă după ea, dar le-am zis nu și n-au fugit, la fel și când am văzut caprioare sau mistreți. În oraș mergem mereu cu lesă, chiar dacă pe Otto mi l-a găurit un câine lăsat liber pentru că era “cuminte”, dar n-a ramas Otto dator. Pe scurt, sunt de acord că nu este obligatoriu să lași câinii să umble liberi pe unde umblă lume, consider că dacă câinele nu te ascultă nu are de ce să umble liber, atât pentru binele lui, cât și al altora. Pot cumva să înțeleg de unde vine parerea omului, posibil să fi avut parte de întâlniri cu cretini, și eu am avut, aș putea să scriu un roman, dar înainte să emit păreri mă gandesc de două ori și evit să emit pareri bazate pe idei preconcepute și pe filme pe care mi le fac eu în cap fara să cunosc situația. Genul asta de atitudine o tratez ca atare, cel puțin cu sarcasm.
Noi să fim sănătoși și poate trimiți niște zăpadă și pe aici, că tare îmi e dor să dau la lopată. 🙂
@Fritz,
Nu am dorit să critic pe nimeni, stiu că sunteți oameni responsabili, altfel nu eram pe această pagină.
Pentru că nu mă pricep, am cerut informații de la fiică-mea deapre regimul de purtare a cățeilor liberi, in pădure.
Am simțit sarcasmul tău, pentru ca și la mine vine ca doua natură🤫, doar că am vrut să îl indulcesc puțin cu ce am aflat din politicile de pe aici. Știu și că nu ai fi comentat dacă nu erai iritat, dealtfel articolul era deja unul autocritic, încă din titlu. Nu merită să te superi.
Uite, din ninsoarea de weekend – ul ăsta trimit și la voi, că ieri nu am convins decât până în Tyskland. Eu speram să merg la schi, dacă va fi bună vremea.
@Oldjohn, n-am luat-o ca pe o critică din partea ta și, oricum, sunt deschis să mi se zică că sunt prost, cu argumente. 🙂
Am vrut și să scriu cam cum decurge o plimbare de-a noastră, așa, ca idee. Da, nu prea-mi stă în fire să comentez, mă gandesc de două ori înainte să o fac și, de obicei, realizez că se poate foarte bine fără comentariile mele, și îmi e și lene să scriu :)).
Să vină zăpada, eu am in plan să merg la schi la sfârșitul săptămânii, dar azi au fost 11 grade. Mâine vor fi 8 cu ploaie, cică sâmbătă ar ninge, dar doar sâmbătă. Oricum, tot mă duc.