Nu, că trebuie să v-o zic pe asta, că m-am enervat de mi-a crescut tensiunea!

Ora amiezii. Mă duc, recuperez odrasla de la înalta instituție de învățământ, mă duc până la Carfurelul din comună. Că da, avem și Carfurel, nu numa Mega. Mă rugase prietena mea din capu’ satului să-i cumpăr ceva. Zic, numa bine, cumpăr și pentru noi ce mărunțișuri mai sunt.

Fac niscai balet p-acolo printre rafturi, pentru că angajații erau ocupați să pună marfa pe rafturi, așa că toate spațiile dintre rafturi erau mai mult sau mai puțin blocate de cărucioare pline cu chestii.

Cât mă strecuram eu de colo-colo căutând ce-mi trebuia, intră o gașcă de copii. Vreo 5 să fi fost, undeva la 10-12 ani bucata. Unul dintre ei se învârte pe acolo și dărâmă din greșeală cu rucsacul câteva pachete de șervețele și nu mai știu ce.

Se apucă imediat să le ridice și să le pună la loc, dar între timp se aude de undeva din spate o voce:

Adreaneee! Du-te mă, vezi ce porcării fac copchiii ăia p-acolo! Că numa pagube face!

N-am identificat de unde venea vocea și mi-am văzut în continuare de ale mele. Dar vocea a revenit în scurt timp:

– Păi da, după ce că are ditamai ghiozdanu după el și intră cu el în magazin, mai e și gras! Normal că dărâmă toate ielea!

În momentul ăla am simțit că începe să îmi pulseze vena aia groasă. Iar trei pași mai târziu, vena mai avea puțin și-mi bubuia. Jur că eram în prag de AVC.

Pentru că, dragii mei, vocea aparținea unei delicate ființe de sex aproximativ feminin, pe care, dacă ai fi urcat-o pe cântar, bietul dispozitiv ar fi dat eroare și te-ar fi îndrumat să încerci cu un cântar de tiruri, ceva.

Băi, cum rahat să fii atât de vacă nesimțită cu cabină? Cum să îți permiți să urli prin magazin și să comentezi de un copil că are ditamai ghiozdanul? De parcă ar fi vina lor, săracii, că trebuie să care atâtea kilograme după ei!

Și cum să îți permiți să urli în gura mare că un copil e gras (chiar dacă e, nu e treaba ta) și că d-aia face dezastru, mai ales când tu ești cât un cuirasat?

N-am putut să scot din mine cuvintele care îmi veneau la gură, în primul rând pentru că eram cu propriul copil după mine, în al doilea rând pentru că erau și restul copiilor ălora în magazin și în al treilea rând pentru că, efectiv m-am blocat.

Eu am de obicei vorbele la mine, dar de data asta pur și simplu m-am blocat. Dar e ok, după ce mi-au mai trecut nervii, mi-a venit mintea de pe urmă. Păi nu mă duc eu mâine acolea și nu fac frumușel o reclamație? Să știe domnii patroni cui plătesc salariu.

Sunt aproape convinsă că nu vor exista nici un fel de consecințe, dar măcar am făcut ceva până la urmă, nu am stat ca planta până la capăt.

Cam atât.

Sursa foto: freepik.com

22 thoughts on “Unii oameni sunt neoameni

  1. Cunosc si eu din uameni din astia. Ii urasc la maxim. Asta e o forma de bullying. Eu as da-o afara pe nesimtita aia.

    1. Da, evident că e bullying. Și e inacceptabil în orice formă, cu atât mai mult îndreptat din partea unui adult asupra unui copil!

      Aia ar merita să nu mai lucreze decât la spart piatră cu forfecuța de unghii!

  2. Incearca sa suni direct la Corporate la Bucuresti si sa faci reclamatia( daca ai timp si energie) . Eu asta am facut cand paznicul de la Pepco fuma in magazin si a inceput sa se ia de mine pt ca i-am atras atentia. Pe loc am chemat managerul de magazin dar mi-a spus ca se va ocupa, ca in acel moment nu poate. Cu toti dracii din lume cand am ajuns acasa am cautat pe net numarul de la Corporate si am facut reclamatie, cu amenintari ca ii reclam la Sanepid, Protectia Consumatorului si inca vreo 5 institutii. De la ” o sa verific” in 5 min am ajuns la ” in 10 minute maxim va suna managerul regional”. M-a sunat regionalul ca sa isi ceara scuze si sa ma anunte ca domnul paznic a fost dat afara, dupa verificarea camerelor de luat vederi

    1. Oameni cretini, funcționează după legea junglei adică se iau doar de cei mai mici sau mai slabi decât ei că altfel nu imi explic cum un adult, cu toate țiglele pe casă, ar putea jigni un copil care nu e al lui(nu ca ar fi OK sa-ti jignești propriul copil).Presupun că dacă în locul copilului ar fi fost vreun bărbat de vreo 130 kile s-ar fi grăbit să așeze produsele rasturnate la loc pe raft, fără nici un comentariu.

  3. Ce nesimțită! Bietul copil deja se apucase să adune și aia urla ca proasta. Astea mi se par cele mai abjecte ființe: ipocriții. Pot să înțeleg că ești limitat intelectual, lipsit de bun simț, dar ipocrizia mă dezgustă profund.
    Sper să rezolvi ceva cu reclamația.

  4. Mda și presupun că asta a și procreat crescsndu-si odrasla în același spirit cu aceleași vorbe : grasul, slăbănogul, ochelaristul, crăcănata si alte mizerii.Odrasla va ajunge la școală cu copiii tăi, ai vecinei oameni cu bun simț și îi va porecli, bully și alte mizerii.Si apoi ne întrebăm de unde sunt unii copii bully și prost crescuți iaca au avut ghinionul să o aibe pe vaca aia mamă.

  5. Pe unde ai umblat, madam, că ne făceam griji că nu ai mai apărut de ceva vreme pe aici! Și vorbesc la plural pentru că și domnul soț de întreba. Bine ai revenit! 🤗

    Mai mult ca sigur a oferit și copiilor aceeași “educație” 🤬

    1. Avusei o operație acum o lună scosei jumate de tiroida că tronau nește tumori cat casa despre care am fost înștiințată acum 9 ani însă mirificii doctori din Ro mi-au spus sa le las in pace că nu fac nimic.E uite că am ajuns la cuțit căci ultimul un an jumătate a fost un chin, nesomn, îmi era frig continuu și îngrășat cat o vaca fara să crap in mine mai mult.Deci o scosei dar a trebuit sa umblu ceva timp pe la doctori și de azi am intrat in programul de slabit sa o înving pe grasa.

    2. Aoleu, biata de tine! Sănătate multă, să te faci bine și să nu mai ai parte de belele! ❤️🤗🤗🤗

  6. Am pățit să am parte de astfel de priviri aruncate cu scârbă, că vezi Doamne ce gras sunt, să primesc sfaturi și recomandări arogante cum că nu e sănătos și nu e bine… ghici de la cine. De la o asistentă care cred că mă depășea la capitolul greutate, nu și la înălțime, deci cum ar veni eu eram mult mai frumos. :)) Râde ciob de oală spartă, vorba aia.

    1. Uite, interesant. Mie nu-mi aduc aminte să îmi fi comentat cineva când eram cât o batoză… Deși, între noi fie vorba, chiar era de comentat… 🙄

      Bine, nu mă plâng că nu s-a luat lumea de mine, doar mă întreb ce îi face oare pe oameni să reacționeze în anumite moduri vizavi de anumiți oameni.

  7. mă bucură sincer decizia ta de a reclama! am convingerea că societatea noastră e în punctul în care necesită niște corecții, iar aceste corecții nu cred că pot fi eficiente pe modul ”soft”. nivelul de bun simț e întro descreștere alarmantă și ce mi se pare mie grav e că o bună parte a populației crede că acest comportament total lipsit de bun simț este perfect normal, e ceea ce trebuie, e libertate de gîndire și exprimare. și mă simt din ce în ce mai înghesuită, mai sufocată, constatînd că dacă ai prosta inspirație să-ți exprimi dezaprobarea în fața unei manifestări de acest fel, te trezești cu o replică de genul ”da` ce te bagi cocoană, e copilu` tău?” așa că, da, pentru a mă proteja de riscul unui AVC cred că reclamația e sfîntă!

    1. Dada, nesimțirea e foarte ușor justificată sub masca “libertății de exprimare”, din păcate.

      O să fac oricum un update aici, indiferent dacă primesc un răspuns sau nu.

  8. Oare copilul a sesizat ceva? Eu catre el cred ca m-as fi indreptat sa vad daca e ok, sa il ajut sa ridice obiectele cazute, exemplu pt el si colegii lui. Da, in teorie asa mi-ar fi placut sa fac daca eram in locul tau, dar sigur as fi inghetat fara sa imi pot misca neuronii. Asteptam raspunsul sesizatiei. Stii ce ar fi misto? Managerul sa cheme copilul si sa o puna pe tanti sa isi ceara scuze.

    1. Copilul se apucase deja să strângă și cel puțin unul dintre colegi îl ajuta.

      În plus, era oarecum în partea opusă a magazinului față de locul unde eram eu. Iar scârba aia era la numai câțiva pași de mine, dar nu o văzusem inițial că era după o stivă de cartoane, ceva.

      Nu cred că băiatul a auzit, pe de o parte pentru că era destul de departe de ea, pe de alta pentru că restul copiilor erau oricum destul de gălăgioși, strigând unul la altul din colțuri diferite ale magazinului.

      Sigur, scuzele ar fi ideale. Vedem…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *