IuliaDada, am scris corect. Urăsc să citesc. Și asta e o chestie destul de paradoxală pentru un om care iubește cărțile și adoră să citească.
Urăsc să citesc pentru că, atunci când mă apuc de o carte bună*, încep să mă comport ca un drogat care nu se poate desprinde de dependență. Atunci când citesc și cartea din mâna mea mă prinde, sunt în stare să stau înțepenită ore în șir, cu cartea aia în mână, și să uit de orice altceva.
Când citesc o carte care mă prinde, sunt în stare să nu mănânc, să nu mă spăl, să nu fac de mâncare, să nu îmi fac treburile prin casă, să uit de soț și de copil, de cumpărături și chiar de muncă. Mărturisesc, mi s-a întâmplat chiar să livrez cu întârziere proiecte la care lucram, din cauza cititului. Na, am zis-o.
Și acum probabil că dintre cei cu care lucrez și care mă citesc, unii vor ridica o sprânceană și vor clătina din cap a nemulțumire și dezamăgire, analizând în minte dățile în care i-am ținut cu sufletul la gură, așteptând proiectul de la mine. Nu, să știți că nu fac asta în mod obișnuit. De fapt, dacă e să fiu sinceră 100%, cred că s-a întâmplat de 2 sau 3 ori, iar întârzierea a fost undeva la jumătate de oră – o oră, cel mult.
În general, țin cu dinții de termenele de livrare pe care le accept, pentru că mi se pare lipsit de respect și profesionalism să nu le respect, odată ce le-am acceptat. Sigur, uneori se întâmplă rahaturi care nu țin de mine.
Au fost dăți, și nu puține, din păcate, când am întârziat cu ceva ce ținea de muncă din cauză că a picat curentul în zonă, uneori ore în șir. Sau mi-a crăpat ceva la calculator. Sau s-a întâmplat ceva cu cineva din familie și, automat, munca a trecut pe plan secund.
Dar dacă tot suntem la ora de sinceritate, au fost și dăți în care mi-am propus să citesc o jumătate de oră sau o oră și apoi să mă apuc de treabă, și m-am trezit trei ore mai târziu, înțepenită precum o ușă de pivniță pe care n-a mai deschis-o nimeni de jumătate de secol, cu gura uscată și ochii arzând și cu un sentiment de vinovăție pulsându-mi în creier, pentru că, efectiv, nu mi-am dat seama cum a trecut timpul.
Dar divaghez. Ideea e însă că, scriind acum aceste rânduri, mi-e clar că cititul e un fel de drog pentru mine. Mă rușinez când nu reușesc să îmi înfrâng dependența și, de fiecare dată când mă apucă ore târzii din noapte citind și fiind perfect conștientă că a doua zi o să mă blestem și o să mă înjur, promit solemn că nu mai fac.
Și apoi o fac din nou, evident. Și ca orice dependent, sunt în stare să fac orice ca să-mi procur doza. Inclusiv să să nu mănânc, să nu mă spăl, să nu fac de mâncare, să nu îmi fac treburile prin casă, să uit de soț și de copil, de cumpărături și chiar de muncă…
Evident, în 99% din cazuri, partea rațională din mine învinge și las naibii cartea și îmi văd de treabă. Dar uneori…
Îmi aduc aminte și acum, acum ceva ani m-am apucat să citesc într-o după amiază, după ce ajunsesem acasă de la birou, Adevărul despre cazul Harry Quebert de Joel Dicker.
Bănene, m-a prins cartea aia atât de tare, încât nu m-am ridicat de pe canapea până la 5 dimineața decât ca să fac pipi și să scot cățelul la plimbare 5 minute, cât să nu își facă nevoile în casă (încă n-aveam nici copil, nici nu locuiam la comun cu domnul soț). Evident, am fost atât de zombie a doua zi la birou de nici nu știu cum a trecut ziua și cum am reușit să funcționez cât de cât normal.
N-o să mă apuc să vă fac nici vreo recenzie a cărții, ba nici măcar un rezumat. Dacă ați citit-o, știți despre ce e vorba, dacă nu, google e prietenul vostru 🙂
Cartea nu este și nici nu cred că are pretenția de a fi vreo capodoperă literară. E pur și simplu un roman polițist, dar pe mine m-a prins suficient de tare încât să mă facă să pierd o noapte de somn citindu-l.
* Cărțile bune sunt la fel ca oamenii. Nu. Cărțile în general sunt la fel ca oamenii. Pot fi bune, fără a fi geniale. Pot să te prindă, deși au lacune majore în intrigă sau personaje plate sau dialoguri nu știu cum. Dacă insiști suficient, poți găsi belele oriunde.
Pentru mine, o carte bună nu e musai să fie genială. Nici nu are cum. Așa cum nu toți oamenii pot fi genii, nici măcar toți oamenii foarte inteligenți nu pot fi cu toții geniali, nici toate cărțile nu au cum să fie capodopere literare.
Ce poate face însă o carte e să te ducă pentru o vreme în altă lume, să îți prezinte lucruri din altă perspectivă decât a ta sau, de ce nu, să îți prezinte exact aceeași perspectivă cu a ta. În oricare din cazuri, nu ai decât de câștigat.
Ori pentru că te lași antrenat în acel alt univers, complet străin și diferit de al tău, ori pentru că ai să zâmbești mulțumit, în timp ce citești, gândindu-te, la fiecare cuvânt și fiecare frază în care te regăsești: „Exaaaaaaact!”
Stephen King spunea ceva de genul (pentru cine nu s-a prins încă până acum, musiu King e unul dintre autorii mei favoriți) că trebuie să citești și multe cărți proaste, ca să îți dai seama că sunt proaste și să faci diferența între o carte bună și bine scrisă și una proastă și prost scrisă.
Și, nu în ultimul rând cărțile, chiar și cele proaste și extrem de proaste, nu au cum să te facă mai prost în cap. Numai oleacă mai deștept și mai câștigat.
Așadar, ca un paradox ambulant ce mă aflu, urăsc momentele în care nu mă pot desprinde de o carte, ca să îmi văd de activitățile cotidiene (de multe ori atât de prozaice și mult mai puțin plăcute), însă ador să plec în lumea care mi se deschide, atunci când dau prima pagină a unei cărți noi.
Salut, numele meu e Iulia și sunt o ciudată!
știu perfect ce zici! deci, doo ciudate!
Pfiu, ce bine! Deci nu sunt singura!
Clar nu esti singura! Mie imi plac momentele astea cand uit de tot si ma trezesc mai tarziu cu un amalgam de sentimente: usor confuza, fericita si trista in acelasi timp, sigur amortita, nemancata si cu vezica plina 😅
Imi amintesc ca am fost la o nunta si la intoarcere mi-am luat cartea inceputa si m-am culcat dupa ce am terminat-o. Nu imi amintesc nunta, dar cartea da 😁
Fix cum zici! Uit de tot și toate. Și e tare fain! 😁
Daaaa, cred ca suntem mai multi ciudati din astia. Eu amortesc in cate o pozitie si ma misc doar cand nu-mi mai simt o mana, sau un picior ceva…
@Iulia, ce bucurie azi cand am intrat pe blog dupa mai multe zile si am vazut mai multe articole
Înțeleg perfect, sunt în aceeași situație. Noroc ca fiu-meu e suficient de mare cât sa se descurce singur prin bucătărie în caz de dependenta (a mea) majora de lectura.
P. S. Văzând teancul de achiziții recente postat ieri nu pot sa nu ma întreb: copilul e plecat în vacanta cumva?! 🤔
Uf, ce bine că nu sunt singură în suferința mea! 😁
Nu, nu e plecat nicăieri copilul, ba chiar am fost împreună cu el la cumpărături. Dar citesc mult dimineața, înainte să se trezească el (dacă nu am ceva urgent de lucru) și seara, după ce se culcă.
Plus în timpul zilei, la pauzele de țigară. Pe care le iau mai des în ultimele zile, recunosc 🤭
Cațeii sunt mamă și tată la copil până terminăm cărțile 😄
La mine depinde de carte și de stare. În general trebuie să mă prindă tare subiectul ca să nu pot lăsa cartea din mână.
Mi-aduc aminte că în urmă cu mulți ani, când am citit “Mănâncă, roagă-te, iubește” mergeam cu cartea în mână și citeam și când stăteam la semafor și in autobuzul cu care mergem (doar o stație, dar preferam să îl iau ca să pot citi)🙈.
“O viață măruntă”…pfiu, pe mine m-a cam dat peste cap, eram și într-o perioadă mai urâtă, dar mă bucur că am reușit să o termin și nu am renunțat la ea. Noroc că lucram de acasă în aceea perioadă și timpul pe care l-aș fi făcut pe drum l-am putut aloca cititului.
“Un bărbat pe nume Ove” am citit-o într-o vacanță și mi-a plăcut tare mult, dar uite că nu m-am mobilizat să văd și filmul.
Celelalte nu le-am citit, dar pot fi o sursă de inspirație 😉
Lectură plăcută!
Evident, depinde mult de stare. Chiar acum scriu la un alt articol, în care explic faptul că uneori am pauze luuuuungi de tot de citit. Pentru că uneori creierul meu pur și simplu refuză să proceseze orice mai complex decât feisbuc și iutub 🤷♀️
Ps: revin și cu impresii despre restul.
Eu am vazut varianta suedeza, la ceva timp dupa carte, dar nu e acelasi lucru. Cartea e sfanta, adaptarile inca nu le inteleg si nu se ridica la standardul cartii…for me, at least.
@Carmen, eu am decretat că, cel puțin pentru moment, nu vreau să văd filmul. Nici una dintre variante. Încă mai savurez filmul din capul meu 😁
@ Iulia,
Credeam că sunt singura care simte uneori nevoia de pauză, tinp în care nu intră nici o carte.
@Carmen,
De obicei nu am prea mari așteptări de la filmele făcute după cărți, poate de aceea nu sunt prea dezamăgită. Și nici nu prea țin să le văd pe toate…dacă reușesc bine, dacă nu, iară bine.
Ultimul film la care am fost (făcut după carte) este “Acolo unde cântă racii”, care mi-a plăcut ca peisaje, dar ca subiect mi s-a părut mai lungit (cartea parcă a avut un ritm mai alert).
@Claudia, și eu la fel 😂
Asa sunt si eu , mai nou incep o carte doar cand stiu sigur ca in ziua aceea imi pot permite sa nu fac nimic , sa stau gramada pe ea pana o termin . Cu un an in urma am avut o situatie medicala in familie in care eram nevoita sa stau asa ca o sarla si sa supraveghez situatia . Trai nene , am citit in cele trei luni cat am citit in toata tineretea mea 😊
Și eu mai fac d-astea. Îmi păstrez cărțile pentru perioade în care știu că nu mă presează nimic în mod deosebit.
Dar uneori dependența e mai puternică 🙈
Așa pățesc și cu seriale, din fericire mult mai puține decât cărțile.
Dacă este o serie sunt și mai fericită… dacă nu e tradusă toată, citesc în engleză, franceză, italiană. Nu știu prea bine nici una dintre ele😁, dar nu am răbdare…. să vezi cât îmi ia să termin de tradus/citit (aproape că e tipărită în română 🤣)
Pățeam și eu asta cu serialele. Din păcate, în ultima vreme nu știu ce s-a întâmplat, ori n-am găsit nici unul care să mă prindă suficient de tare, ori pur și simplu n-am avut chef de ele 🤷♀️
Iar la cărți, seriile e moartea mea. Până nu le dau gata, nu mă las 😁
Friiiiitz, ascunde teancul ala, sub cheie, undeva, altfel mai citim din parti articole pe blog. 🤣
Si da, cam asa si eu…citeam cu lanterna pe sub plapuma juma’ de noapte si chiaun la scoala.
Fix așa și eu, mă luau ai mei la rost că nu dorm. :))
Cam greu cu pusul cărților sub cheie, ne batem însă pe ele. :))
@Nemo, voiam să scriu că Fritz nu poa să răspunză, că e ocupat să citească. Da ote că aparent a făcut o pauză 😂
Noaptea sub plapumă, ziua, cu cartea ascunsă în manuale… Îmi intrase așa bine în reflex încât, odată ajunsă la facultate, m-am trezit căutând un curs, ceva, în care să pitesc cartea. Asta deși eu eram la facultate la București, iar ai mei acasă, la Brașov 😁
🤣🤣🤣
Iulia…singura speranta ce mi-a ramas e ca nu iti place fantasy-ul. In domeniul respectiv, cele mai amarate romane au de la 6-7 volume in sus.
Iar daca e Stephen King, cauta si Hearts in Atlantis. 😁
La fantasy am așa, sentimente amestecate. Unele mă prind, altele (lăudate) m-au lăsat rece.
Îmi fac curaj să încep Dark Tower. Dar mi-e că murim naibii de foame p-aici, dacă îmi place 😂
Notat și Hearts in Atlantis ❤️
Pai Dark Tower e cred cel mai fantasy roman scris de King.😋
Robert Jordan – Roata Timpului, foarte clasic, foarte sword&sorcery, dar daca mai intarzie astia mult cu traducerea, risc sa nu mai prind sfarsitul. 🤬
Dave Duncan – trilogia The reluctant Swordsman, un mizilic simpatic de 1000 de pagini. 😁
Steven Erikson – Book of the Fallen, cea mai complexa citita vreodata, nu te apuca, te rog, daca te prinde, putem sa ne luam adio de pe acum. 😂
Robin Hobb – Realm of the Elderlings, cea mai poetica.
PS. Nu stiu cate din cele de mai sus au fost traduse in romana.
PPS. Daca bat campii prea mult, da-mi cu liniarul peste degete. 😋
Aoleeeeeu, încetează, că nu mai prididesc! 😂
De Brandon Sanderson și Stormlight Archive știi ceva? 😁
Ps: nu mă deranjează nici dacă le găsesc pe Amazon în engleză.
Brandon Sanderson a terminat ciclul Roata Timpului dupa moartea lui Robert Jordan, pe baza insemnarilor lasate de cel din urma, asa ca da, am fost curios ce si cum.
Am citit Calea Regilor si Cuvinte despre lumina, primele din Stormlight (si Elantris, care nu face parte din ciclu).
E un stil diferit de fantasy, mai modern, bogat in detalii si amanunte, fara sa cada in extrema altor autori care incearca sa explice tot in cartile lor, in detrimentul misterului si magiei pe care le astepti de la o carte de gen. Singurul lucru care pe mine personal m-a deranjat e felul cumva abrupt in care se termina romanele, in general intr-o batalie epica cu aere de manga, parca tot revezi sfarsitul de la Avengers: Infinity War, toata lumea zboara si manuieste artefacte magice.😂
Bine, asta e strict impresia mea.
Aham, mulțumesc fain pentru detalii. Notat 😁
Inca un lucru si am disparut, ti-am monopolizat blogul cu ideile mele..😂
Daca vreodata vrei sa te apuci de Roata timpului, in nici un caz sa nu te uiti la serialul facut de cei de la Amazon. Never, ever…
Cea mai crunta dezamagire din viata mea. 😭
Mna lasă, că nu taxăm la cuvânt 😁
Și doar d-aia ne întâlnim, să mai schimbăm o impresie, să mai aflăm una alta.
Cât despre ecranizări, rar mă uit la ele. Mă mulțumesc în general filmele din capul meu 😛
Roata Timpului chiar e super făină, m-am apucat de Crăciun și am terminat de Paște anul trecut. Cred că am fost și la birou în timpul ăla că altfel mă dădeau afară dacă nu dar îmi aduc aminte :)) ultimele cărți scrise de Sanderson au fost foarte bune. Dar eu sunt un mare fan Sanderson, am citit cam tot ce a scris.
The Saga of Seven Suns de Anderson e iarăși o serie super bună, 7 cărți și 3 sequals. După ce pui mâna pe ea nu te poți opri.
Aoleu, încetați, fraților, că în ritmu ăsta se duc dreq economiile familiei numa pe cărți și nici hrană caldă și rufe spălate nu mai pupă ăștia în următoarele 6 luni 😂
Da, îmi doresc mai mult timp pentru citit, încerc să mă organizez mai bine. Chiar să-mi pun în calendarul de la muncă pauză de citit, dar uneori mă mai iau cu… ale muncii 😔. Am liste de citit, de recitit, de cumpărat… timp să am. Incerc să mă “scufund” în Theodorus al lui Cărtărescu, dar trebuie să termin ce am început (mai multe…) și să am o perioadă un pic mai liniștită să mă pot dedica și delecta. Sper să-mi iasă.
Țin pumnii să reușești! 🤞
Scrisăi un comentariu, dar apăsai ca proasta pe oareșce și s-a dus naibii. Instant mi-am spus: na vezi dacă nu citești, loază?! Nu te uiți pe unde pui deștul și se duce tai-tai ce ai scris… Ziceam eu că din păcate fac parte dintre ăia de ies mereu la sondaje că citesc/cumpără 2 cărți pe an. Nu-s în stare, nu am stare, mă gândesc că altele sunt mai importante, știe sărăcia… Pe de altă parte, îmi doresc să fiu ca-n anii tinereții, când altă treabă nu aveam decât să merg la cursuri și să citesc. Ce vremuri faine, maică… 🙂☺️
Eheeee, daaa, vremuri… 😀
Nu ești singura ciudata, eu visez la vremea cand o să am timp , să mă trezesc într-o dimineață sa fac cafea muuulta si sa citesc fară să mă deranjeze nimeni . Aștept pensia 😂😂
Așa gândesc și eu și o invidiez pe mama mea care la pensie fiind are mult mai mult timp decât mine pentru lectură
Și eeeeeu 😂😂😂
Eu trebuia sa invat pentru examen si mama mi-a interzis sa mai citesc toata ziua ca sa mai si invat. Si eu luam un caiet sau manual si in el puneam romanul / cartea cu nuvele ca sa pot citi mai departe😉 Sau mergeam cu autobuzul sau trenul la serviciu si desi nu aveam loc pe scaun, citeam stand in picioare. Sau ma trezeam noaptea sa citesc 2, 3, 4 ore. Deci zombi a doua zi.
Acum merg cu bicicleta la serviciu, asa ca nu mai pot citi pe drum. Dar cand am luat ultima data o carte de citit la serviciu (acum catzva luni) m-am trezit ca citesc in timpul programului. Asa ca am renuntat sa mai iau carti la serviciu. Nu de alta dar parca da cu virgula la unii😁
Am citit și eu pe sub birou la serviciu 🤭
Facem un fan club, clar! Mă regăsesc in tot ce ai scris mai sus. Sunt atât de avidă de cărți și de citit, încât, uneori, mă trezesc peste noapte și reiau lectura pentru că nu pot sta in suspans până a doua zi, fără să știu deznodământul. Imaginează-ți chinul meu, atunci când citesc romane de 500+ pagini, pe care nu le pot devora in 2 zile.
Peseu’: m-am inspirat din foto postată de tine ieri pe fb și mi-am comandat 3 carți.
Oh, iubesc să fiu o ciudată! 😁🥰
Dada, Clubul Cititorilor Ciudați 😂
Eh, eu am în schimb altă problemă… Citesc prea repede și se termină cărțile prea iute 🙄
Ca idee, de joia trecută până azi am citit 5 cărți: Pacienta tăcută, Un strop de sânge, Un bărbat pe nume Ove, Nu vorbi cu străinii și Verity 🙈
Ești Speedy Gonzales al cititorilor! 💪❤️😁
Te ajung și eu din urmă cu Rezervă, Frontul de acasă și Daughter of the enemy. Ultima, in engleză, luată de pe amazon, după ce am avut norocul s-o cunosc pe autoare(Marie Pal-Brown) intr-o vacanță în Italia.
Hai că nu stai rău deloc nici tu!
Cu Rezerva încă mai sunt în dubii dacă merită sau nu… Mi-am descărcat de pe Amazon sample-ul… Nu știu, mai rumeg…
Celelalte 2 nu-mi spun nimic, dar mă’c acuș să-l întreb pe unchiu gugle 😁
La Rezervă sunt câteva pasaje emoționante, scrise din perspectiva copilului rănit. Apoi e cumva dreptul lui la replică. Frontul de acasă de K. HANNAH e o lectură mai lejeră, iar mie imi place cum scrie autoarea. Fiica inamicului este o autobiografie tranșantă a ceea ce a insemnat pentru ea să fie fiica unui ofițer SS in timpul și după cel de-al doi-lea Război Modial. Autoarea este stabilită in California de peste 30 de ani, așa că am rămas impresionată când am cunoscut-o intâmplător, in Italia. Conversatia cu ea a fost savuroasă și așa am ajuns la cartea ei. Am comandat-o inițial din curiozitate(vorba aia, nu de multe ori apuci să cunoști pe viu autorul unei cărți), dar mi-a și plăcut maxim.
Pot să devin și eu membru în clubul ăsta!?😇 Cutesc de la 4 ani, și dacă nu am o carte pe aproape, probabil că am murit deja. Asta include orice călătorie.
@Andreea, Ăfcors, poftiți pe la noi!
Am perioade când citesc ca apucata, după care pauză. De obicei bag maraton de citit în concedii, atunci îmi permit să pierd nopțile.
În facultate citeam f mult (era și internetul mai pe la începuturi, fără social media sau seriale), extra-medical, inclusiv în sesiune. Citeam și în timpul cursurilor plictisitoare (unde citea profa/proful de pe slideuri). La un curs de fiziologie lectura mi-a fost întreruptă când discuția a devenit interactivă, culminând cu folosirea cărții pe post de înălțător pentru proiector (ca să bată mai bine pe perete). A fost o tragedie pentru mine 😂
Hahaha, să mă spună careva că o carte nu e întotdeauna utilă 😁
Unde tre’ să semnez pt aderarea la club?
Așa pățesc și eu. Mi s-a întâmplat să plec direct la birou, fără să dorm deloc, iar acolo am mai tras și chiulul vreo 40 minute ca să termin cartea. Bineînțeles că am fost zombie restul zilei!
Nu zic că fac asta zilnic, că aș mânca c.. cu polonicul, dar dacă mă prinde o carte, ăla îs.
Cât despre conul King, află că și io-s fan de dumnealui!
La noi acasă e foarte simplu, nu ne călcăm pe bătături, că citim și io, și soața, și fiică-mea care, deși are doar 13 ani, este o cititoare pasionată!
La noi este cumva de înțeles, că dacă am trăit în cretacic și lectura era singura bucurie și evadare din lumea sinistră în care trăiam, a rămas cumva un soi de obișnuință, dar mă bucur nespus când îi văd p-ăștia mici că-s pasionați.
Deci, unde tre’ să semnez?😀
Faceț mneavoastră frumușel o cerere, depuneț în dosar cu șină și vă transmitem noi răspunsul pentru aderare la club 😁
Și eu mă bucur mult când aud/văd copii care citesc. Cred că ține mult și de ce văd acasă (na, că încep să sun ca bunică-mea). Oricât de clișeu ar suna, cred că un copil “expus” unor părinți care citesc va fi mult mai înclinat în direcția asta. Că doară mno, și la țigări scrie același lucru – copiii fumătorilor sunt mai predispuși să se apuce de fumat. De ce nu s-ar aplica și cititului?
Pentru fiică-ta recomand din suflet, dacă nu a citit deja, seria Miss Peregrine. Eu am citit-o acum câțiva ani și mi-a plăcut de am murit, cred că aș fi adorat-o, copil fiind.
Mișto analogia cu copiii fumătorilor! Aoleu, stai, sunt și fumător! 😁
Nu a citit încă seria Miss Peregrine, numaț ce-a gătat seria cu Percy Jackson și aia cu Eroii Olimpului, adica 10 volume, pe care le-am citit și noi, ca să putem dezbate! 😋
Am cautat si seria Miss Peregrine – alte 5 volume. Măi, dar aștia nu știu să scoată decât multiplu de 5? 😁 Ce să facem, mergem pe mâna ta și le citim și pe astea! Mulțam’ de sugestie!
Și noi 🚬. Aia e… Nu putem fi CHIAR perfecți 😁
Hopa nr. 1: nu știam de Percy Jackson, m-am sfătuit acu oleacă cu unchiu gugle, nu sună rău deloc. Poate-mi fac un cado la următoarea sesiune de shopping. Pentru copilul din mine 😁
Hopa nr. 2: cum adică 5 volume în seria Miss Peregrine?!? Eu am citit numai 3. Am fost văduvită de experiența completă, înseamnă!
Daca iti spun ca am citit Percy Jackson la 40 si ceva de ani si apoi le-am recomandat fiicei? Avea 13 ani pe atunci. Le are si acum in biblioteca.😊
Presimt că îți voi călca pe urme cât de curând 😀
Tocmai am terminat Din 7 in 7 si mi-a placut
Percy Jackson stiam de el ca am vazut filmele, dragute, pentru copii (dar mna sunt si eu un copil mai mare, desi la un metru s-un jnital ma integrez perfect printre adolescenti) si tot mereu uit sa imi iau cartile. Hmmmm, o fi tradusa toata seria?🤔🤔 apropo cate carti sunt in serie?
5 cărți sunt în serie și cred că da, sunt traduse toate. Ai încurcat-o 😅
Și după ce termini seria cu Percy Jackson, urmeaza seria Eroii Olimpului, scrise tot de Rick Riordan 😋 tot 5 volume. 😀
Taaaaaaaci!!!! 🤣
@ Iulia și Vic, aoleu mama, presimt că mă paște o negociere de extindere a bibliotecii, adică pardon o re-negociere, deși era în plan una, cred că trebuie luat în calcul refacerea proiectului cu dimensiuni mai mari. Cum ați spus, am încurcat-o.
Am încurcat-o rău! 😂
Si eu, cu fiica mea Teo(13 ani), vrem in club!
Maine iau coletul .Am 2 carti Mary Ellen Taylor Primavara tarzie si Kristin Hanah cu Magia de Craciun. Tocmai am terminat Franturi din el de Coolen Hoover. Teo citeste carti fantastice: Cassandra Clare ,Sarah J.Maas .Doar biblioteca ei are vreo 100 volume.A mea e separat.Plus cea cu clasice.
Desigur, haidaț și voi, e loc destul.
Pentru fetiță, dacă nu a citit, reiterez și aici recomandarea dată anterior: seria Miss Peregrine.
Ah, și seria Magicienii, parcă se numește. Stai să verific. Dap. Lev Grossman. E un fel de Harry Potter, dar altfel.
Mai am eu o autoare ce scrie la fel de bine că Sarah J Maas și Cassandra Clare. O cheamă Jennifer L Armentrout și are o grămadă de serii super mișto. La seria “Din sânge și cenușă” eu aștept cartea numărul 5 pe care aștept să o scrie doamna. Iar seria “Tronul de cleștar” de Sarah J Maas e printre favoritele mele. Gata, pot fi și eu în club?
Desigur, acceptăm cu plăcere membri noi 😊
Notat și doamnele de care zici tu. Oh… So many books, so little time 😕
Multumesc pentru recomandari, Iulia.
Astept vreo 2 zile si fac o lista cu carti,dupa comentarii.Pentru luna martie. Pentru februarie mi am luat cadouri.
Și eu am deschis listă. Până acu a ajuns destul de dolofană 👀
Backman forever❤️ a devenit preferatul meu dupa Ove, apoi dupa Bunica, Scandalul, Britt-Marie si Anxiosii😁 norocul meu cu Bookster, nu am mai cumparat carti
Bunica e și la mine următoarea, clar!
Draga Iulia, in contextul acestui articol, sa nu cumva sa te apuci de citit ceva scris de Robin Hobb (in limba originala)!
Ummm… Biiiineeee…. Prooomiiit… 🙄 😂
Și io ce mă fac acu ? Că tocmai mi-a venit o comandă de cărți (am pus poza pe Facebook) și mai aștept o comandă. Mai fac lista? Că bagă al meu divorț pe motiv de îngropat sub mormane de cărți. De curiozitate, mi-am făcut cont pe Goodreads și am băgat frumușel cărțile citite până, acum să văd cam câte am citit (în ultimii 10 ani că de atunci strâng cărți) și am ajuns la peste 200. Dar cred că sunt mai multe, 🤔că am citit la un moment dat câte ceva și de pe la Bookster.
#metoo. Mă apuc sa caut cartea 😁. Acu de când am mai îmbătrânit, cam evit sa mă apuc de cărți daca nu sunt in concediu, altfel mă prinde dimineata citind și mai am randament la serviciu o laie.
Nu îmbătrânim, ne maturizăm 😁
Până în clasa VIII-a nu am citit neam, nu îmi plăcea, nu aveam răbdare. Apoi am descoperit niște romane… Winetou… mă și a început să îmi placă!
Am citit destul de mult și asta m-a ajutat ulterior, am devenit mai stăpân pe mine, mai spontan, cu un bagaj lexical mai bogat!
După cum zice un citat clasic al habar n-am cui: cărțile te fac neprost în cap 😁
Ps: bun venit, mă bucur că ai reușit să comentezi!
Puteam și înainte să comentez, problema este mailul, deoarece WordPress-ul îl detectează ca fiind asociat cu un cont de WordPress și ca user pune numele din WordPress…
Am pierdut “avatarul” dar măcar rămân cu numele! Tocmai de aceea și mailul este fictiv ca să nu mai mă direcționeze spre contul de WordPress 😁.
Un compromis pe care mi-l asum 🙋🏻♂️
Well, mulțumesc că ești pe aici 😁
Mbun, deci vii și tu în clubul ciudaților, da? 😁
Te înțeleg perfect. Cititul e boala grea. Fie să mor de ea… 😏
Și îmi permit să remarc și că n-am găsit un film care sa fie mai bun decât cartea după care s-a făcut. Și nici nu cred că o să găsesc vreodată. Normal, mai ales daca mai întâi citesc cartea! 😎
Nu, film mai bun decât cartea încă nu am văzut nici eu.
Filme bune făcute după cărți, da. Dar mai bune decât cartea, never până acum.
Și să știi că la unele eu am făcut chiar invers – am văzut un film care mi-a plăcut și am aflat apoi că e făcut după o carte. Întotdeauna, absolut întotdeauna mi-a plăcut mai mult cartea.