IuliaRăspuns: una plus soțul ei. Plus niște panduiți, un clește de tăiat panduiți, un prelungitor, o șurubelniță și o pungă de gunoi.
Să vedeți. Eu am pe birou o lampă. De birou, firește, că doar n-oi avea o plafonieră. Lampă pe care de vreo 2 ani cel puțin n-am mai folosit-o, din motive că de obicei o foloseam seara, ca să îmi bată lumina mai bine-n tastatură.
Numai că, după cum m-am mai plâns pe aici în repetate rânduri, de ceva vreme nu mă mai țin balamalele să lucrez seara, după ce parcăm copilul. Așa că biata lampă a rămas mai mult de decor.
În ultima vreme însă, cum zilele au fost tot mai întunecate și, implicit, și în birou lumina naturală tot mai slabă, am început să simt din nou nevoia să pun lampa în funcțiune.
Ceea ce ar putea părea un lucru relativ simplu – apeși botonul, se aprinde becul, funcționează lampa. Doar că, evident, lucrurile nu puteau să fie atât de simple. Că de ce să fie simple, când pot fi complicate?
Prima problemă: n-am unde să bag lampa în priză.
Detalii: pe lângă nenumăratele lucruri bune și foarte bune din casa asta, există și unul mai puțin bun. Și anume, faptul că, la fel ca în nenumărate case românești, s-a făcut economie la prize.
Nu știu de ce, nu mă întrebați, probabil reminiscențe ale trecutului, când nu prea aveai ce să bagi în priză, așa că nu avea prea mult sens să faci mai mult de una sau hai, una dublă, dacă era mână-largă, pe câte un perete.
În ziua de azi însă, când ai de băgat în prize jdemii de rahaturi, faptul că nu ai decât o priză pe un perete e o problemă destul de aiurea. Însă, având în vedere faptul că, așa cum ziceam mai sus, în proporție de 99%, lucrurile în casa asta sunt mișto gândite, am decis că inconvenientul prizelor este unul peste care putem trece.
Acolo unde situația nu se putea rezolva cu prelungitoare și triplu ștecăre, am spart pereții și am pus doze cu prize multiple. Însă în birou, vă zic sincer, mi-a fost silă să mai fac mizerie și am decis că ne descurcăm cu prelungitoare.
Acum, când ne-am amenajat inițial biroul, eu aveam ca obiecte de băgat în priză un laptop și o lampă. Da, cea despre care vorbeam la început.
Între timp am făcut niște schimbări, așa că acum în priză (a se înțelege în prelungitorul de sub birou) sunt îndesate calculatorul și cele două monitoare. Prelungitorul fiind unul cu trei prize, ia loc pentru veioză de unde nu-i.
Așa că l-am rugat pe distinsul soț ca, la următoarea sa vizită în Dedeman, Hornbach sau altă unitate similară, să îmi achiziționeze un prelungitor cu mai multe prize. Ceea ce domnul a executat.
Vineri fiind o zi din aia mai mohorâtă, așa, nici n-apucasem bine să mă iau cu lucrul, că m-a izbit brusc: îmi trebuie mai multă lumină!
Așa că am decis că e momentul perfect să fac schimbarea de prelungitor, ca să-mi pot pune lampa în funcțiune.
Pentru o mai bună înțelegere a situației, asta e lampa, și, după cum se poate vedea, becul se fixează în interiorul ei pe orizontală, nu pe verticală. O să înțelegeți mintenaș de ce e relevant.
Mno, treaba asta s-a dovedit a fi mai simplu de zis, decât de făcut. Pentru că, în primul rând, trebuia să elimin prelungitorul existent. Pe care, ca să nu zacă pe jos, l-am fixat de partea din spate a biroului cu niște panduiți.
Așa că m-am dus în garaj și am pescuit drăcia aia de cleștișor de tăiat panduiți. Știu că are ceva nume „științific”, dar habar n-am în momentul ăsta care e și nici nu are relevanță în poveste.
Boooon. M-am băgat deci în patru labe sub birou și m-am apucat să ciopârțesc panduiții. Rezolvat.
Acu mai trebuia să scot prelungitorul din priză. Care priză se află undeva în stânga biroului meu, în spatele unui corp de mobilier cu sertare, care găzduiește deasupra sa acvariul cu pești.
Deci mutatul respectivului corp de mobilier din loc, pentru a asigura acces la priză ar fi reprezentat un efort semnificativ care, la cât sunt eu de îndemânatică, ar fi avut șanse mari să se soldeze cu pescuitul peștilor de pe parchetul din cameră.
Când m-a văzut opintindu-mă de zor, în încercarea mea de a muta respectiva comodă din loc, domnul soț s-a cam albit la față, a sărit ca ars de pe scaun și a strigat: Stai! Hooo! Potolește-te! Ce Dumnezeu încerci să faci?!?
I-am explicat care-mi era doleanța, așa că, profitând de faptul că are mâini lungi, m-a ușuit de lângă acvariu și a scos el prelungitorul buclucaș din priză.
Bun, rezolvat și asta. Acu, trebuia să pun în loc noul prelungitor. Ceea ce a executat tot domnul soț cu ale lui mâini lungi.
Pasul următor era să fixez noul prelungitor în locul celui vechi, pe partea din spate a biroului. Așa că, firește, îmi trebuiau niște panduiți.
M-am dus în garaj și am început să scurm prin punguța cu panduiți pe care o văzusem frumos orânduită pe suportul de scule al bancului de lucru.
Numai că, ce să vezi, ghinionul naibii, erau numai unii prea mici, adică prea scurți pentru ce-mi trebuia mie. M-am întors în casă și m-am apucat să-mi sâcâi omul, să lase naibii munca și să vină să-mi deie panduiți, că mie-mi trebe. Acum.
Bombănind ceva printre dinți, s-a executat, după care s-a așezat la loc la calculatorul lui. Am fixat prelungitorul așa cum îmi doream și m-am apucat să bag în priză toate chestiile necesare, inclusiv lampa. Bun, rezolvat și asta.
Când să aprind însă numita lampă… lumină canci. De clicăit butonul clicăia, dar de beculit nu beculea. Zic: hait, să vezi că-i becul ars!
Plec înapoi în garaj, cu misiunea de a găsi un bec nou și compatibil pentru prețioasa mea lampă. Mă foiesc o bucată p-acolo, nu găsesc, mă întorc în casă, sâcâi omul.
Bombăne din nou, de data asta ceva mai puțin subtil și printre dinți, da îl ignor, că io aveam de schimbat un bec, n-aveam timp de bombănelile lui.
Găsește omul un bec, mi-l dă, se întoarce la muncă. Dau să scot vechiul bec din lampă. Na belea, scoate-l dacă poți!
Pentru că, prin niște căi absolut misterioase și inexplicabile, în respectiva lampă fusese îndesat un bec d-ăla lung. LED, că vorba aia, o ardem pă eco. Adică ceva de genul ăsta:
Problema era că, și jur că nu știu cum s-a putut întâmpla asta, becul ăla era fix la fel de lung ca abajurul lămpii. Deci practic, nu aveai cum să-l desfiletezi din fasung, că nu avea loc unde să iasă.
Cine și cum mama lu proces verbal o fi reușit să îndese la un moment dat becul ăla acolo, rămâne un mister nedeslușit.
Mă scarpin așadar în creștet și mă întreb ce naiba fac io acu. Probabil deranjat de scărpinatul meu zgomotos și de oftatul repetat, domnul soț se ridică din nou de la biroul lui și vine să vadă care-i beleaua.
Constată și el ceea ce constatasem și eu: că fizic, nu-i loc să scoatem becul, decât spărgându-l. Bombăne de data asta cu voce tare, își dă ochii peste cap cu zgomot și pleacă în garaj, să-și aducă o pereche de mănuși, dându-mi instrucțiuni clare ca, până se întoarce el, să produc o pungă de gunoi în care să adunăm viitoarele cioburi.
Mă execut, vin cu punga-n dinți, se apucă omul meu să tragă de bec. În timp ce făcea asta, se oprește brusc, se întoarce spre mine și mă întreabă:
– Ăăăă, lampa asta e băgată în priză?
– Firește, răspund eu mândră de mine, altfel cum aș fi putut verifica dacă funcționează sau nu?
– Auzi, tu vrei să scapi de mine și n-ai găsit altă modalitate decât să încerci să mă ucizi prin electrocutare?
Nu mai zic nimic, mă îndes sub birou, scot lampa din priză, omul mai face ce mai face, becul se crapă, reușește să-l scoată din dulie, scuturăm bine toată beleaua în punga de gunoi. Pune în loc becul cel nou, clicăie butonul. De clicăit, clicăia, de beculit, nu beculea.
Oftează din toți rărunchii, se uită lung în lampă, mă trimite în garaj după o șurubelniță, cu care să râcâie nush ce p-acolo. Mă execut rapid, că ce să și fac?
Aduc șurubelnița, râcâie omul, bagă apoi din nou becul cel bun. Clic-clic… Canci. Se uită lung la mine, apoi se apleacă sub birou, se ridică din nou.
– Ăăăm, draga mea, dacă prelungitorul e oprit de la buton, nu prea are cum să funcționeze lampa, este?
Sursa foto titlu: Image by Freepik
😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ma sistăăăăă, ești genială!!!!!!
În urma unei aventuri similare, mă uit eu de primaj dată și întâia oară, dacă prelunjitorul are becul roșu aprins. Păi nu era să provoc eu un plânset de juma de zi cu suspinele aferente ale moștenitoarei pe motiv că a capotat lampa cu Minnie??? Era! No vezi, de aia e bine, printre altele – să fim corecte – că-i avem pe oamenii ăștia buni de soți, că se pare că ăștia altfel văd în spațiul domestic 😁 Să ne trăiască, zic! Și noi, pe această cale, că altfel nu și-ar putea utiliza la capacitate maximă neuronii 😁
Aaaaaa și să trăiești, Iulia, jur că nu am auzit în viața mea de panduiți, dar acum nu o să uit cuvântul în veci! 😂😂😂
Ps: io le zic în mod normal șoricei, da acu am zis să par mai deșteaptă 🤣
Aia zic și eu… Dacă nu eram noi, s-ar fi plictisit oamenii ăștia ceva de speriat. Practic, cred că ar fi fost în pericol să li se atrofieze 🧠
😂😂😂
Doaaamne, ce fază tare, pățit și noi din astea cu butonul de la prelungitor și cu mirarea de ce intră laptopul pe mod întunecat 😅. Da’ eu de panduiți nu mai auzisem ever, mi-am imaginat despre ce zici tu acolo, da’ noi le zicem “șoricei”, n-am auzit sau folosit vreodată termenul “științific” 😀
Și io tot șoricei le zic, da am zis să par mai deșteaptă în cap 😂
Deși domnul soț m-a corectat, cică nici panduiți nu e corect, că ar fi ca un fel de xerox – adică așa se numește firma care produce.
Corect ar fi coliere de plastic 🤨
@Iulia iar are dreptate Herr Fritz, căutai cuvântul în DEX și nu-l găsii… Da’ clar tot panduiți o să le spun în vecii vecilor amin! Abia aștept să mă mândresc la domnul soț ce pricepută sunt 😂😂😂
Zdai seama ce impresionat o să fie când o să audă ce cuvinte de conaisseur știe soția din dotare 😁
Am avut treabă multă dimineața asta:
– să curăț cafeaua împrăștiată pe telefon can am citit ” își dă ochii peste cap cu zgomot” 😄😄😄.
-sa caut ce înseamnă “panduiți” (daca citeam mai departe, îmi dădeam seama din context, dar na, nerăbdarea).
Una peste alta, ai făcut o grămadă de treabă. Eu doar aș fi adus soțului la cunoștință că trebuie să schimbe prelungitorul 🥴
Nu poci pentru ca să fac d-astea, soțul meu e de principiul că trebuie să mă descurc singură cu cât mai multe chestii, că “Dacă odată ești singură acasă și trebuie să faci? Hm? Cum te descurci?!?” 🥴
✌️ știu eu cum sa-i raspunzi! Clipești frumos, te fâstâcești umpic și-i zici ca aștepți sa se întoarcă masculul feroc acasă sa rezolve problema 😇
Măcar ai încercat. Eu când îl anunț pe soțul meu de o problemă, mă avertizează să îl las pe el să rezolve. Cică eu aș complica lucrurile. Nu e adevărat!!!😁
Am avut o problemă asemănătoare, doar că prelungitorul era ars. Nu avea voie fiind aproape nou, dar era.🤦
Mda, am mai auzit și eu asta cu complicatul lucrurilor. Calomnie pe față! 😁
De ce nu s-a uitat domnul soț la sus-zisul buton de off înainte de a te pune sa faci contorsionism pentru a scoate lampa din priză? Cu puțină atenție putem intotdeana sa dovedim că ei sunt vinovați. 😂😂
Coreeeeect 🤣🤣🤣
E clar că ai creat momentul aperceptiv cu panduiții tăi și toată lumea a dat cu sărci. La montat chestii in rigips să folosești molii nu dibluri de plastic😜.
Circula pe vremuri un dialog intre un operator help desk şi posesorul unui computer care nu funcționa din aceleași motive.
Apropo de posesorul de computer, tata a fost IT la ceva corporație înainte să iasă la pensie. Toate discuțiile lui de depanare începeau așa: E băgat în priză? E pornit? 🤣
Aoleu! Moliile știu ca e ganganiile alea care fug de naftalină 😁 Alea țin chestii în rigips? 🤔
@Alina i.
Nuuuu e un alt “xerox-ism”. Molly este numele unei firme care produce și niște dibluri pentru gips-carton
Hai ca blonda mai esti🤣🤣🤣🤣. Semeni cu cumnata-mea si ea blonda (naturala). Isi procura ea un speaker pe Bluetooth din ala bengos cum a vazut la noi si ii zice lu’ frate-su geaman, aka al meu sot sa o ajute sa il instaleze. Se uita domnu’ sot care e priceput sa il bage pe Bluetooth si il aud zicand: aaa surioara, da’ tu stii ca si speaker-ul se incarca? La care ea: Daa? Cum?🫣. Sau alta data: Vrei sa imi pui si mie bateriile la cantar? Ca io am incercat si nu merge. La care io o intreb: le-ai pus in ordinea corecta +/-? Nu s-a gandit ca este insemnat pe aparat si baterii +/-😀.
P. S. Pe cuvant ca nici eu nu am stiut ce sunt panduiții😀
Io nu-s blondă natural la păr, da la minte… 🤣
😅😅😅
Pe tine, pe Vasilescu și pe comentatorii lui Vasilescu e recomandat să nu vă citească omul când e la masă, riscă naibii să aibă nevoie de vreun Heimlich.
Acum explică-ne: ai vrut să aprinzi lampa înaintea calculatorului? Dacă da, de ce?
PS: cleștele ăla de tăiat panduiți se cheamă Seitenschneider. 😁
Nu. Am vrut să aprind lampa după ce m-am apucat să lucrez și mi-am dat seama că mi-e prea beznă și aș avea nevoie de mai multă lumină.
Na bine, bre, așa știu și eu. Aber wie das Dingsbums auf Rumänisch heißt? 🤔
Knipex le zice foarfece de tăiat cabluri.
Și, până la urmă, după ce ați apăsat butonul (apasă-l, apasă-l…, s-a aprins minunăția?
Dadada, acu beculește și-s foarte încântată 💡
@Lucian: sigur nu le zice clește de tăiat cabluri? Eu sub denumirea asta l-am găsit la Knipex. Și costa o gălăgie de bani, dacă ma întrebi pe mine😁
Io zic doar sa duci oroarea aia de lampa la un muzeu al designului comunist, daca se exista asa ceva. 🤣
PS1. Ar fi fost o idee mai simpla sa desfaci șurubul care fixează abajurul in partea opusa becului si puteai sa scoți becul întreg. Lasă, data viitoare, când o sa vrei sa bagi un bec din ala lung. 🤣
PS2. M-am abținut si n-am dat search dupa “panduiti”, eram sigur ca nu sunt singurul tăntălău de pe aici. 😂
Haaaai, bre, că nu e urâtă! Mie îmi place, e vidanj… Pardon, vintage 😁
Please translate “panduiți”. Nu am vrut sa fiu rău. Pune măcar englezescul “cable ties” si poate înțelege lumea. Eu stiu exact ce vrei sa spui, am avut pe vremuri un coleg care folosea același cuvant, dar nu știu dacă toata lumea știe. ☹️
Ia frumos lampa aia (oricum arată intr-un mare fel), și trimite-o pe “veșnicele plaiuri ale vânătorii. 🙄😂
Bine, acuma “Translate” și “electricity/connectivity” nu prea au multe chestii in comun.
Vai ce rău am fost azi. Poate pentru că am gripă? 🙄☹️
Ah, deci pornim de la presupunerea că “lumea” nu știe ce-i ăla panduit, dar englezescul cable tie îl știe precis tot poporul. Ooooook 🙃
N-am înțeles exact care e legătura între “translate” și “electricity/connectivity”, dar ca idee, 90% dintre proiectele noastre sunt traduceri tehnice, adică d-alea cu șuruburi, chei dinamometrice, tensiuni și alte minuni ale tehnicii moderne 😉
Cât despre răutate, stai liniștit, n-ai fost rău și nici nu e de la gripă, ci doar suferi probabil, ca mulți din generația ta, de un oarecare complex de inferioritate, care te împinge să încerci să demonstrezi că ești “mai superior” altora.
Însănătoșire grabnică! 🙂
io am intrat dăcît să zic că lampa e mișto; plus că-i verde; și că mi-am adus aminte de țîganu’ cu mașîna: scînteiește, benzînește… nu pornește!?
Mulțumesc, și mie-mi place mult. Din câte știm, e de undeva din anii ’40, așa că mă bucur cu atât mai mult că încă beculește 😁
hai ca esti de poveste draga Iulia. Pot sa-ti dau o idee in legatura cu lumina la birou, aceeasi problema o aveam si eu , prea multe device-uri si prea putine prize. Am rezolvat cu o lampa speciala pt laptop care se incarca la laptop prin port USB tip C, luata de la IKEA. Uite link ul aici :https://www.ikea.com/ro/ro/p/lagergang-lampa-led-ecran-intensitate-reglabila-turcoaz-10542422/
Mulțumesc de pont, din păcate nu mă ajută, eu neavând pe birou nici un laptop, ci numai 1 tastatură și 2 monitoare. Dar am notat-o, că pare utilă, nu se știe niciodată când mă sucesc și-mi iau iar laptop 😁
Chestiilor ălora la care le spui panduiti, la noi li se zice barbete. Și se taie cu sficul, sau oblicul. Asa se zice pe aici la “Micunealta secretă”😄 Deci da, sa-l ție Dumnezo sănătos pe musiu Fritz, ca mare nevoie ai de el 😁
Așaaaaa, măi ăsta era cuvântul pe care îl cautam – sficul!!! Pfiu, mulțumesc, îmi stătea pe creieri 🙄