De la o vreme, fiul nostru, copilul, a dezvoltat o intoleranță la legume. Nu, nu vreo intoleranță de ordin medical, doamnefere, ci o intoleranță de tip moft.
Iar această intoleranță se manifestă prin clasificarea tuturor legumelor drept „iachi” sau „bleacs”, după caz.
Pentru că totuși aș vrea să încerc să îl hrănesc cât de cât sănătos, sunt perseverentă și îi pun la cât mai multe mese și câte o legumă-două în farfurie. Că mă gândesc că poate-poate, la un moment dat, are o scăpare și gustă.
Și pentru că mi-a spălat internetul mințile, zic hai să fiu și eu o mămikă d-aia cum am văzut eu online, să fac lucrurile mai atrăgătoare pentru plod, doar-doar o pune gura pe vreo materie vegetală.
Așa că, într-o seară, mă apuc să îi pregătesc ce îmi ceruse de mâncare și dau să îi pun în farfurie și câteva bucățele de castravete. Dar ca să nu fie castravetele așa, sec și plictisitor cum l-a lăsat mama natură, mă apuc, iau o formă d-aia de decupat biscuiți și îi fac odraslei câteva inimioare și câteva steluțe din castravete.
Iulia
