IuliaȘi cum stăteam eu așa, cumințică, bând o bere, fumând o țigară și ascultând cu atenție și îngrijorare bâzâitul dihăniilor de pe la geam (vă povestesc cât de curând și de asaltul căruia îi suntem supuși de câteva zile), reflectam asupra zilei ce tocmai se pregătește să se încheie.
Și mă gândeam că a fost o zi nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Adică am rezolvat mare parte din ceea ce îmi propusesem, am reușit să hrănesc și să țin pe toată lumea în viață, una peste alta, suntem pe plus, zic.
Evident, ca-n orice zi, mai sunt și lucruri care au mers de-a-ndoaselea, cum ar fi faptul că n-a venit o comandă cu nește treburi pentru căței, iar mâine e sâmbătă, deci șanse mici să bată curierul la poartă, duminică – nici gând… Deci probabil va trebui să improvizăm până luni. Nfine.
A venit însă o altă comandă (culmea, același curier cu care ar trebui să vie și ailaltă), cu niște papuci pentru fi-miu.
Și când m-a sunat omul să îmi spună că e-n capu’ străzii, să ies la poartă cu paralele, am intrat oleacă în fibrilații.
Că coletu’ făcea vreo sută cincizeci și ceva de lei și eu n-aveam decât o hârtie de 200, că așa îmi dăduse peretele ăla din care scot eu bani cash.
Ori, ca să evit potențialele situații penibile în care omul cu coletul n-are mărunt cum trebe să îmi deie rest, eu de obicei încerc să am parale fix cum trebe, plus un 5 lei, acolo, dacă e unul din băieții de treabă și cu care mă înțeleg bine.
M-am sucit prin casă, m-am învârtit, am scobit prin toate poșețile și buzunarele, am tâlhărit și soțul, da tot nu se aduna suma de mărunți pe care o aveam eu în cap, ca să nu trebuiască să îmi deie omul decât 50 de lei rest și pace.
Și tocmai când eram pe cale să renunț și să ies pe ușă înspre poartă, mă izbește inspirația: pușculița copilului! 💡
Păi nu dau eu iama acolo și găsesc fix mărunții salvatori? Dau!
Dat deci iama, luat mărunți, ieșit la poartă, plătit colet, cu tot cu bacșiș, toată lumea fericită.
Iar acum, la final de zi, mi-am dat seama că mna, nu e chiar motiv de mândrie, că am jecmănit pușculița bietului copchil.
Și mi-am dat seama că, inevitabil, mai rar sau mai des, cu toții facem (sper) mici rahaturi zilnice de care poate nu suntem chiar mândri.
Evident, vorbesc de rahaturi minore, nu de chestii grave precum “azi am delapidat din banii corporației” sau “azi am împins o bătrânică pe linia de tramvai” 🙄
Dar cumva am senzația că fix de rahaturile astea minore ne e foarte rușine. Sau cel puțin suficient de rușine încât nu am vrea să le afle și alții.
Așa că m-am hotărât să fac un experiment: să încerc să scriu la finalul fiecărei zile ce rahat din ăsta de care nu sunt deloc mândră am făcut în ziua respectivă.
Dacă e cazul, evident. Că poate n-oi călca nici io în străchini chiar în fiecare zi 🤷♀️
Uite, încă un exemplu, în afară de cel de azi: zilele trecute eram leșinată de căldură și oboseală și efectiv simțeam că nu mai sunt în stare să merg cu copilul în parc, unde ar fi trebuit să se întâlnească cu un prieten de-al lui.
Așa că, cu maximă nesimțire, l-am trombonit că am vorbit cu părinții respectivului prieten și în ziua aia nu urmau să meargă nici ei în parc.
Practic, m-am fesat fără să înțeleagă copilul că mă fesez 🙈
Dați cu pietre și roșii, aia e! 🤷♀️
Dar la final, când trageți linie, recunoașteți cinstit: e că o mai feșteliți și voi cu rahaturi din astea, din când în când? 😁
Dacă nu, ce să zic? Bravo vouă!
PS: Mama, dacă citești, nu intra în panică, mâine mă duc și scot bani și îi pun la loc odorului în pușculiță!
Am făcut una de care mi-e rușine și mai era și fiu eu de față. Printr-o combinație deranjamente de timing-uri nepotrivite cu nevasta am lăsat plajă, în Dubrovnik, o saltea gonflabilă cam ințepată, laolaltă cu alte prosoape și chestii specifice. Cu gând că mai târziu recuperăm toate cele, iar salteaua va poposi la gunoi. Din cauză de motiv de aliniere a soarelui cu apusul mai repede decât ne gândeam noi că vom ajunge cu telecabină în moțu’ dealului, am reconsiderat niște chestii și am ajuns cu mașina noastră pe munte. Dar OldJana oia exclusiv cu teleferic așa că a mers la plajă și a strâns tot mai puțin gonflabila. Am văzut-o abia când am plecat să luăm cina, dar sunt atât de multe scări de coborât încât am preferat să fiu un poluator nesimțit și să mă bazez pe gunoierii plajei. Oricum, cred că a doua zi ar fi fost un nemaipomenit loc rezervat pentru plajă, că se poartă și pe acolo, dacă cineva știa de schemă. Altfel, cred că au ocolit-o toată ziua, poate chiar și acum😜
Au, mamă, să sperăm că nu citește Gretuța p-aici, că ai încurcat-o grav 🙈😂
La începutul verii a fost fiu-meu în vizită cu cei doi copii ai lui. Am cumpărat tot felul de chestii drăguțe pentru fetița nou-nouță, de 5 luni (prima oară că veneau de la Viena cu dumneaei). Obiceiul meu este să pregătesc pentru băiat (9 ani) ceva euro. O sumă pe care să i-o dau cu părinții de față și cât pot aduna in bancnote mici (5-10-20 euro) pe care i-o strecor fără să vadă părinții. Și am uitat. Banii pentru copil erau liniștiți sub veioza unde-i stocasem. Din păcate era prea bine crescut să-mi ceară obolul. După îndelungi dispute tf cu fiu-meu a qcceptat să-i transfer banii și să-i pasează copilului cu scuzele mele de ramolită. Suma avuabila. Că pentru cea secretă am tratat cu nora, care a promis că va livra sută de euro transferată ei în bancnote mici aceluiași destinatar.
E, dacă beneficiarul nu a rămas păgubit până la urmă, tot e bine 😅
Să fim sincere toți facem nefăcute ca de aia suntem așa aproape perfecți și nu perfecți . Numai ca noi avem și bun simț -ul ăla în care ne asumăm cele făcute și aia e mergem mai departe , asta nu poate toată lumea 😉
Așa e. Și pe lângă asta, dacă mai reușim și să râdem oleacă de noi înșine, zic că e de bine 😁
Sa stii ca de cate ori ma duc sa vand vechituri ma imprumut la fi-miu. Si daca comandam mancare si trebuie sa dam ceva curierului tot la el ne imprumutam. Si culmea are si incredere in noi ca ii dam banii inapoi 😁. Deci nu e delapidare, e imprumut cu dobanda inzecita🤑. Ca ma gandesc ca si tu pe langa suma imprumutata mai pui si ceva pe langa😀.
Ăăă, daaaa, siiiigur că pun 🤣🤣🤣
Dacă aș fi o mamă complet denaturată, aș pune în loc de cele 4 hârtii de-un leu pe care i le-am luat, vreo 10 monede de 10 bani, că fi-miu încă nu știe cu paralele și are impresia că monedele-s mai valoroase 😂