Pornind de la ambalaje, comentariile la textul anterior au atins și spinoasa problemă a ambalajelor de acadele.
Ocazie cu care mi-am amintit de o fază cu fi-miu și o acadea pe care am zis că tre’ să v-o zic 😁
Pornind de la ambalaje, comentariile la textul anterior au atins și spinoasa problemă a ambalajelor de acadele.
Ocazie cu care mi-am amintit de o fază cu fi-miu și o acadea pe care am zis că tre’ să v-o zic 😁
… decât ambalajele, de orice fel – cutii, pungi, sticle, role, orice – pe care scrie “Deschide aici”, iar de acolo, respectivul ambalaj face orice, numai să se deschidă nu! 🤬
Și o dedicație specială în acest sens (dedicația fiind “Să vă ieie mama lu’ proces verbal!!! Huo!”) pentru ăia care fac mizeria aia de manșon sau cum vreți să-i ziceți, care înconjoară rolele de pungi de gunoi de la Lidl.
Jur că oamenii nu mai știu ce să inventeze și, în același timp, cred că oamenii devin tot mai idioți pe zi ce trece.
Nope. Reformulez. Sunt aproape 100% sigură că oamenii devin tot mai idioți pe zi ce trece.
Băi fraților, ce vreau eu să vă întreb așa, la început de săptămână – voi în ce relație sunteți cu vezica voastră?
Că pe mine a mea mă face cu nervii capului ăia răi de la un timp și simt că nu mai suport.
Dragii mei dragi care bântuiți azi pe-aici, pe plaiurile internautice, ajutați-ne să lămurim o dispută domestică ce ne macină familionul de multă vreme.
Se dă următoarea ipoteză: simți că te ia cu-n pic de fomică. Nu e chiar foame d-aia care să solicite îngurgitare de fel 1 plus fel 2 plus desert, da’ nici d-aia pe care o amăgești cu un covrigel sau o sărățică. E așa, o fomică intermediară. Poate combinată și cu-n pic de poftică de ceva bun ce știi că sălășuiește prin frigider.
Să vă zic că am vrut să intru mai adineauri pe aici, să mă apuc de scris textul ăsta, și n-am mai știut parola? :))))
Nu vă zic, că mă fac de sfântă minune.