idei și păreri în limita stocului disponibil
Răspuns: una plus soțul ei. Plus niște panduiți, un clește de tăiat panduiți, un prelungitor, o șurubelniță și o pungă de gunoi.
Să vedeți. Eu am pe birou o lampă. De birou, firește, că doar n-oi avea o plafonieră. Lampă pe care de vreo 2 ani cel puțin n-am mai folosit-o, din motive că de obicei o foloseam seara, ca să îmi bată lumina mai bine-n tastatură.
Asta e o întrebare care mă macină de câteva zile. Că nu știu dacă v-am mai zis, dar mie-mi zumzăie ideile prin cap mai ceva ca o hoardă de țânțari pe marginea unui lac într-o noapte caldă de vară.
Idei despre ce să scriu, ce mai am de făcut, ce am de vorbit cu unul sau altul, d-astea.
Știți că povesteam acum ceva vreme despre chestiile alea pe care nu ai niciodată chef să le faci?
Ei bine, azi vreau să vă propun o provocare. Știu cu siguranță că toți cei care citiți p-aici aveți vreun colțișor prin casă, curte, garaj, mașină și așa mai departe, în care sunt înghesuite jdemii de catrafuse la grămadă, alandala și claie peste grămadă.
Bre, nush cum stați voi cu psihicul și spiritul zilele astea, da io una nu-s prea bine, de ce să mint?
După toate rahaturile care ni s-au întâmplat, am momente în care simt că-mi vine să-mi iau câmpii și să fug unde văd cu ochii, numai să scap de toate…
O seară de toamnă ca oricare alta. Îndes copilul în cadă, să scot din el tot nisipul pe care l-a adus cu sine de la grădiniță, precum și toate celelalte urme mai mult sau mai puțin lipicioase de care dispune. Fascinant cumva, cum niște ființe atât de mici reușesc să acumuleze atâta jeg, nu? Mă rog.
Discutăm noi despre una-alta, când, din senin, apare întrebarea următoare:
Iulia