S-a dus și Fif, să fie lângă Otto.
Știu că nu am povestit pe aici despre ea, dar Fifi a fost primul meu cățel. Primul cățel al meu și numai al meu.
S-a dus și Fif, să fie lângă Otto.
Știu că nu am povestit pe aici despre ea, dar Fifi a fost primul meu cățel. Primul cățel al meu și numai al meu.
Nu știu cum a fost la voi în copilărie, dar la mine bunică-mea a umblat în toată copilăria mea, până spre adolescență, dacă-mi aduc bine aminte, în capot.
Sigur trebuie să știți despre ce vorbesc – era genul ăla de articol de îmbrăcăminte oarecum similar unui halat, fără mâneci sau maxim cu mâneci scurte, încheiat cu nasturi în față.
Lume, lume, pregătiți portofelele și cardurile, am să vă prezintă astăzi o ofertă atât de specială și de neratat, încât o să mă pomeniți până la sfârșitul tuturor timpurilor.
Fiți atenți acilea: ca tot omu’, mă pregătesc și io de Black Friday. În sensul în care mă mai zgâiesc pe ici, pe colo după una-alta care mi-ar fi trebuincioase.
Răspuns: una plus soțul ei. Plus niște panduiți, un clește de tăiat panduiți, un prelungitor, o șurubelniță și o pungă de gunoi.
Să vedeți. Eu am pe birou o lampă. De birou, firește, că doar n-oi avea o plafonieră. Lampă pe care de vreo 2 ani cel puțin n-am mai folosit-o, din motive că de obicei o foloseam seara, ca să îmi bată lumina mai bine-n tastatură.
Asta e o întrebare care mă macină de câteva zile. Că nu știu dacă v-am mai zis, dar mie-mi zumzăie ideile prin cap mai ceva ca o hoardă de țânțari pe marginea unui lac într-o noapte caldă de vară.
Idei despre ce să scriu, ce mai am de făcut, ce am de vorbit cu unul sau altul, d-astea.
Știți că povesteam acum ceva vreme despre chestiile alea pe care nu ai niciodată chef să le faci?
Ei bine, azi vreau să vă propun o provocare. Știu cu siguranță că toți cei care citiți p-aici aveți vreun colțișor prin casă, curte, garaj, mașină și așa mai departe, în care sunt înghesuite jdemii de catrafuse la grămadă, alandala și claie peste grămadă.
Bre, nush cum stați voi cu psihicul și spiritul zilele astea, da io una nu-s prea bine, de ce să mint?
După toate rahaturile care ni s-au întâmplat, am momente în care simt că-mi vine să-mi iau câmpii și să fug unde văd cu ochii, numai să scap de toate…