Ei, dragii babei, dacă tot am revenit p-aici, zic să ne apucăm de treabă cu un subiect foarte serios și care mă macină de ceva vreme.
Poate, cu ajutorul minților voastre luminate, mă lămuresc și eu cu privire la chestiunea în cauză.
Ei, dragii babei, dacă tot am revenit p-aici, zic să ne apucăm de treabă cu un subiect foarte serios și care mă macină de ceva vreme.
Poate, cu ajutorul minților voastre luminate, mă lămuresc și eu cu privire la chestiunea în cauză.
Maicăăă, ce praf s-a pus pe aici!
Pfiu, pfiu, piei, drăcie! Ia uiteee, au apărut și păianjeni pe la colțuri!
Azi dimineață, foindu-mă eu de colo-colo prin casă, încercând să mai pun chestii la loc, să mai organizez una-alta după ce am scăpat de copil și bărbat, am ajuns și prin bucătărie și m-a bușit oleacă râsul.
Nu, nu pentru că bucătăria mea ar fi deosebit de amuzantă sau pentru că-mi zice frigiderul bancuri. Deși zic cinstit, aș aprecia așa ceva, să mă vadă frigiderul că-s ciufută într-o dimineață și să-mi zică 2-3 bancuri, să mă râd.
Știu că am lipsit iar de aici zilele astea. Vă promit că nu a fost pentru că-s o putoare (ceea ce sunt, în mod normal, nu însă și de data asta) sau pentru că îmi place să trag chiulul.
Din păcate, au fost niște săptămâni grele pentru noi și probabil mai urmează încă o perioadă. Poate nu la fel de dificilă (sperăm, cel puțin), dar oricum, nici ușoară nu va fi. Dar o să fim bine, musai.
Știu că probabil n-are nimeni chef de cârcoteală și chestii nașpa acu, când lumea încă se recuperează după #celecuvenite ale sărbătorilor. Dar trebuie să mă ventilez oleacă, pentru că altfel e posibil să-mi bubuie vena aia groasă.
Pe scurt, situație: mă contactează un client pentru o revizie. Asta înseamnă că textul va trece pe la un traducător, iar apoi va ajunge la mine. Treaba mea e să verific textul din punct de vedere gramatical, sintactic, ortografic și să mă asigur, de asemenea, că au fost respectate cerințele clientului final în materie de terminologie și că traducerea sună bine în limba română.
Dada, am scris curățenie cu C mare pentru că se știe, curățeniile de Paști și de Crăciun așa trebuie să fie, cu C mare. Că-s curățeniile alea când muți mobila din loc, bați covoarele mai ceva decât dă Țăndărică-n tobe, schimbi perdelele și alte asemenea activități, care de care mai „musai” într-o casă de oameni.
Așadar, dragi tovarăși și pretini, am zis să mă apuc și io de Curățenia de Paști. Am zis să încep cu covoarele, să le scot din casă și să-l pun pe alde Fritz să bată la ele ca la fasole. Mda. Numai că mi-am dat seama că avem două probleme: prima – n-avem bătător de covoare. A doua – n-avem covoare.
Urc într-o zi copilul în mașină în scopul de a-l preda la bunici pentru ziua respectivă.
Pe drum, la vreun kilometru, așa, de casă, undeva pe dreapta, au apărut niște terenuri de vânzare. Evident, semnalizate cu un panou corespunzător.