IuliaUrc într-o zi copilul în mașină în scopul de a-l preda la bunici pentru ziua respectivă.
Pe drum, la vreun kilometru, așa, de casă, undeva pe dreapta, au apărut niște terenuri de vânzare. Evident, semnalizate cu un panou corespunzător.
– Mamiiii, ce scrie pe afișul ăla?
– Scrie că aici sunt terenuri de vânzare.
– Și cum cumperi un teren?
– Păi vorbești cu cel care este proprietar, îi dai banii și primești documentele care dovedesc că acum acel teren e al tău și poți face ce vrei cu el.
– Adică poți de exemplu să îți faci casă?
– Sigur.
– Și dacă ai deja casă?
– Păi atunci mă gândesc că poate nu-ți mai trebuie teren…?
– Mda…
La câteva secunde după acest dialog, mă trosnește în moalele capului: am uitat acasă antibioticul copilului! Tot norocul că nu ne îndepărtasem foarte tare.
Frânez, întorc mașina, revin acasă, iau medicamentul, ne punem din nou în mișcare. Trecem, cum altfel, din nou pe lângă panoul de mai devreme. De pe bancheta din spate se aude brusc:
– Mamiii, pe panoul ăla scrie că sunt terenuri de vânzare. Ha! Știu să citesc!
*********************************
Mergem în week-end în vizită la prietenii noștri. Prietenii noștri au curtea împărțită în 2 – într-o parte, curtea bipezilor, în cealaltă, curtea patrupezilor. Care patrupezi, fiind niște gaițe curioase, apar adesea la gardul despărțitor dintre curți, să vadă ce și cum și-n ce fel.
La un moment dat, fiul nostru, copilul, bântuie pe acolo, prin curte, cu o bicicletă din aia mică, fără pedale, prefăcându-se că se dă cu motocicleta. Și, implicit, făcând ca toți indienii.
Toată hărmălaia aia mare produsă de o ființă atât de mică atrage la un moment dat atenția unuia dintre câini, care apare la gard. Studiază o bucată ce se întâmplă p-acolo și, după câteva secunde, scoate un fel de „Umpf!”
Moment în care fiul din dotare frânează brusc vehiculul pe care bântuia, se oprește pe loc, se uită la câine și-i aruncă:
– Rușine să-ți fie!
După care pleacă mai departe.
În poza de mai jos aveți și câinele cu pricina. Al treilea de la stânga. El este Bai. Se vede că e puțin rușinat.
Sursa foto: freepik.com
Sursa foto: Adi Taus – Aroganja Great Dane Kennel
1. Destept baiatul, stie sa citeasca. Oare tine minte pana la urmatorul drum spre bunici?
2. 🤣🤣🤣 “Rusine sa-ti fie!”🤣🤣🤣 Oare v-a auzit pe voi vorbind asa cu patrupezii din dotare?
Dada, a ținut minte, că trecem zilnic pe drumul ăla 😁
Legat de a doua chestie, m-am întrebat și eu de unde tocmai “rușine”, asta chiar nu e o expresie folosită la noi în casă. Și cu atât mai puțin cu câinii, care știu toate comenzile numai în germană, deci cu siguranță nu le-a zis nici unul dintre noi vreodată asta 🤷♀️
Naiba știe de unde o fi auzit-o și de ce a decis să o utilizeze fix în contextul ăla. Dar recunosc, am leșinat de râs când l-am auzit 😂
Stie copilu’ sa citeasca? Stie😂👍
De la gradinita culege tot felul de expresii😁
Al nostru a invatat de la gradinita What a hek (in loc de fuck) si Och, my goodness 😀
Da, cum naiba, a învățat instant 😂
Și al nostru a venit de la grădiniță cu “oh, no!”, pe care îl pronunță cumva “oh, nău!” 😂 și a mai cules și “Oh, my God!”
Fără momentele acestea, când sunt dulcici și isteți, ar fi mult mai greu cu copiii.
P.S. bine că aveți unde să îl duceți
Oh, da, la ambele! Deși mama încă lucrează, ne ajută mult faptul că avem 1 zi pe săptămână când merge la ei și au fost și ocazii în care au apărut urgențe legate de muncă și au putut să ne ajute cu el.
Îi mai zic uneori, când mă scoate din pepeni – norocul tău că ești simpatic 😂
😂😂😂 pentru ambele dialoguri din care rezultă următoarele: copiii e deștepți, maică!
Astea cu Ohhh my God/Goodness apar și în vocabularul fiicei mele, dar cea mai tare a fost când m-a imitat la perfecție cu: Doamne-ferește, apară și păzește! în contextul vărsării pe mobilă a unei cantități apreciabile de apă…
🤣🤣🤣🤣🤣🤣 Genial!
Genial pustiulica :), ii prevad o cariera in politica .
Iar cainii aceea sunt superbi, ce rasa sunt ?
Sunt Dog German cățeii ☺️
Simpatic foc piticul tău! Și după cum îl descrii, este și haios și smart! Știi cum se spune despre așchie! 😀
E nostim, ce-i drept. Cra-cra 🤣
Mi-ai adus aminte de Rareș, fiul cel mare, pe când avea vreo 3-4 ani. Era la bunicii paterni și la văzut pe tataie-su că a luat o pastilă. Tataie, ce e aia? O pastilă că mă supără tensiunea. Dă-mi și mie una că și pe mine mă supără Horia. Horia este ăl mic.😁
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Și eu pun intrebari d-astea copiilor: de ce se spune “til salgs și nu før salgs”
Evident, ei se uită plictisiți la mine