Inițial scrisesem ditamai introducerea la textul ăsta, dar apoi am șters-o și am decis să mă rezum la a relata faptele (așa cum le-am văzut și le-am perceput eu). Și la a-mi pune întrebări legate de ceea ce am văzut.
Month: August 2023
Iulia
Dialoguri la ceas de seară #7
Aseară, ora cinei. Participanți: fiul din dotare și subsemnata. Pun farfuriile pe masă, mâncarea în […]
Nu înțeleg #3
Nu înțeleg de ce în România mașinile de școală merg cu maaaaaaaxim 30 la oră, […]
O poveste cu clăbuci
Mi-a venit ideea textului de azi după ce am citit un alt articol, la care m-am apucat să scriu un comentariu kilometric.
Comentariu care, prin bunăvoința (sau, mai degrabă, lipsa ei) zeităților întunecate ale online-ului, s-a pierdut în niște neanturi digitale de unde n-am mai putut să îl scot.
Așa că m-am mutat pe tarlaua mea și m-am pus pe dat din degete.
Așa nu se mai poate!
Vine un moment în viața fiecăruia dintre noi când ne vedem, din diverse motive, puși în fața situației în care pur și simplu lucrurile nu mai merg așa cum sunt și trebuie să facem ceva.
O schimbare, un efort, un ceva, acolo, pentru că pur și simplu așa ca până acum nu se mai poate.
Ei bine, pentru mine, acel moment în care am știut că trebuie să fac ceva a fost fix azi dimineață.
Nu înțeleg #2
Vineri am fost la București, pentru ca să duc la tuns, frezat și odicolonat cățelul pe nume Fred, deoarece domnia sa urmează să participe la diverse concursuri naționale și internaționale.
Dar nu despre potaie este vorba astăzi. Ci despre trafic. Mai ziceam și zilele trecute că-s chestii pe care nu le înțeleg legate de comportamentul unora la volan.
Ei bine, vineri am avut ocazia să mă întâlnesc cu 3 astfel de chestii pe care nu pot să le înțeleg nici moartă.
PS: Poza nu prea are nici o legătură cu textul, dar e prea frumușel purcelul ca să nu mă laud cu el. Cra-cra :))
Copilul, oaia și Donald Rățoiul
Copilul din dotare este în vilegiatură la bunici. După cum am mai povestit pe aici, cred, copilul deține un animal de pluș sub formă de oaie.
Bine, el deține de fapt vreo 6.847 de animale de pluș, însă Oaia este esențială pentru dormit, deoarece furnizează, citez, „năniță de la codiță”. Adică trebuie musai să tragă Oaia de coadă când se pune la somn.
Unica problemă cu această jivină (Oaia, nu copilul) este că plodul refuză cu obstinație să mă lase să o spăl. Chestiune de altfel imperios necesară în mod periodic, pentru că mna, se mai umple de bale, miros de pârțuri, urme de mâncare (pentru că da, o mai cară după el și prin casă, la masă, la plimbări…).
Azi, profitând de faptul că părea ocupat cu alte chestiuni mai importante, mama mea, bunica numitului copil, a decis să riște și să bage Oaia la spălat. Ceea ce a și executat.
Nu înțeleg
Băi fraților, e o chestie pe care mintea mea nu poate să o priceapă nicicum. Oricât m-aș strădui să găsesc o explicație, oricât mi-aș stoarce creierii și oricât m-aș strofoca să încerc să găsesc măcar un singur motiv, oricât de mic-mititel ar fi el, un lucru nu-l înțeleg și pace.
🖤 Otto – 23.05.2017 – 06.08.2023 🖤
Textul ăsta ar trebui să fie unul trist (și cine știe, poate chiar o să fie, pe alocuri), dar nu aș vrea să fie așa.
Ar trebui să fie trist pentru că sufletul ăsta cu chip de cățel, pe nume Otto, a plecat de aici, din casa noastră și s-a dus dincolo de curcubeu.
Dar Otto nu a fost un cățel trist. Dimpotrivă. A fost căpos, vocal, puternic și curajos. Și bun și vesel. A fost un cățel vesel. Și așa vrem să ni-l amintim.
Otto a fost bucurie.
Din misterele Universului
Dacă tot v-ați plâns că vineri a fost cu greu, azi să dăm mai ușor. Respectiv să încercăm să elucidăm împreună câteva din misterele Universului.
