Nu știu dacă v-am mai spus (sau poate v-ați prins deja singuri 🤭), da’ eu sunt destul de nevricoasă din fire. Am fitilul scurt și mă declanșez mintenaș din te miri ce.
Musiu Fritz zice că într-o zi o să mi-o încasez, ceea ce nu e improbabil și mi-o asum. Da’ d-aia mi-am luat câini mari 😁
Nfine. Printre multele lucruri care mă scot din minți, ăla care probabil mă face să-mi sară țăndărica mai repede decât ies blestemele din gura unei babe bisericoase, sunt câinii lăsați fără lesă, atunci când a) stăpânul nu are nici un fel de control asupra câinelui respectiv și b) eu sunt cu câinele meu în lesă.
N-o să stau acum să fac educație chinologică pe temă (am în pregătire un text separat pe subiectul ăsta), dar o să vă relatez un dialog cel puțin halucinant de care am avut parte de curând.
Eram cu Hanna, mergeam să iau copilul de la școală. Pentru cine e de prin zonă, eram pe aleile de sub Tâmpa.
De la distanță, văd un cetățean cu o lesă în mână și un câine (neatașat de cetățean prin lesă) liber. Câinele – un soi de metis de beagle. Aveam să aflu ulterior că era femelă.
Când sunt sigură că am intrat în câmpul vizual al cetățeanului, mă opresc cu tot cu cățeaua din dotare (care era atașată de mine prin lesă), ca să îi dau omului timp să își lege la rândul lui câinele.
Doar că, ce să vedeți, cetățeanul își vede liniștit de drum, cu câinele la fel de liber.
Paranteză: pentru cine nu știe, Hanna e un dog german negru de 60+ kile. Ea în general e definiția uriașului blând, dar prin simplele ei dimensiuni, pentru majoritatea câinilor, în special (logic, de altfel) pentru cei mici, poate să fie înspăimântătoare.
Ca să fie mai simplu de înțeles, imaginați-vă că mergeți liniștiți pe stradă și vă treziți nas în nas cu un individ de dimensiunile unui… nu știu, să zicem Smărăndescu, cu ceafa cât o comodă de televizor, spinarea cât șofoneru’ lu’ mamaie ăla marele, cu 4 uși, și cu 2 capete mai înalt decât voi.
Iar respectivul individ vine țintă spre voi, se oprește, se proptește în picioare și se holbează la voi fără să zică un cuvânt.
Mno, cam așa percep și marea majoritate a câinilor apropierea de un Dog, date fiind dimensiunile acestuia.
Când ajunge la o distanță de la care eram sigură că mă poate auzi fără să urlu la el, îi zic:
– Cred că ar fi mai bine să puneți cățelul în lesă. Al meu este în lesă, după cum puteți observa și cred că ar fi mai bine să îl țineți și dumneavoastră…
Moment în care primesc următoarea replică de noaptea minții:
– A, nu e nevoie, că nu face nimic, e cuminte!
Ecran albastru.
Coae, câinele meu are aproape greutatea unui bărbat adult și înălțimea la greabăn a unei mese de ping-pong. Al tău are 10 kile dacă e mâncat, necăcat și îi mai bagi în buzunare vreo 3 plumbi de echilibrat roțile.
N-am mai apucat să mai zic altceva, că respectiva cățelușă a venit, evident, la Hanna, cu un amestec de teamă și curiozitate. Hanna s-a aplecat spre ea să o miroasă, moment în care aia a intrat în modul panică majoră și a dat să sară să muște.
Hanna i-a ars o labă în cap, cățeaua s-a dat dea berbeleacul, apoi s-a ridicat și a luat-o la goană schelălăind a panică într-o direcție necunoscută.
Nu știu dacă respectivul a reușit să și-o mai recupereze, am mai apucat să îi spun:
– Nici acum nu credeți că ar fi fost mai bine să o legați?
– Ei, lasă, că așa învață!
Ecran albastru.

Era cățelul nevestei și nu prea îl are la …..😁
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ecran albastru? Eu cred ca devenit violet pentru catelusa lu’ domnu’🙄.
El face parte din categoria, eu stiu mai bine, nu primesc sfaturi 🤷♀️. Pana o pati rau de tot.
Aia mă gândeam și eu, în timp ce mă îndepărtam: dacă în locul Hannei era un câine țâfnos? Care reacționa la tentativa de atac a respectivei cățelușe? 🤷♀️
Iotiti, unde era Hanna Razboinica! Nuuu creeed! Muntele asta de calm?! Sau a fost o palmuta gen “taci tu sa zic io! “😁🤣🤣🤣
Iar specimenul pe doo picioare, un idiot! Ce sa-i ceri?!
Da, nu a fost o “palmă” agresivă, ci una de tip “da’ mai potolește-te cu prostiile astea!” 😆
Dasinormal, she is a lady, nu potaie. 🤭🤣🤣🤣 Ma refeream la biped. 😇
Se învață și câinele într-o zi . . să se ferească de prostia stăpânului,aia învață 😁numai să nu sfârșească rău, că bietul animal n-are nici o vină.
Mdap, din păcate bietele patrupede deținute de astfel de specimene n-au nicio vină, în schimb au șanse așa cum zici, să sfârșească rău 😐
Eu nu am câini, de fapt nici un animal că stau la bloc. Dar jur că fix de aia nu îmi iau cățel mic pe care să zicem că aș putea să îl țin în apartament, deși mă bârâie la cap fetele pt unul. Fix asta le explic. Că ăștia mici sunt scandalagii fix că li se pare orice, amenințare. Și jur că nu pot înțelege ce e în capul oamenilor ăstora de nu îi educă în nici un fel dar nici nu înțeleg. Sincer nu am răbdarea necesară să dresez un câine de orice talie. Bine nici nu știu exact cum dar nu mai vreau o responsabilitate în plus. Pentru că asta ar fi dacă aș lua pt copii. 🤣🤣🤣
Daaaaa, nu există animal luat “pentru copii”. Decât în cazul excepțional în care copilul e suficient de mare încât să poată fi responsabil (adică undeva după 11 – 12 ani, dacă mă întrebi pe mine) și părintele e suficient de consecvent cu impunerea responsabilității.
Însă chiar și așa… Copilul ajunge în clasa a 8-a, să zicem… Are de învățat de-i sar capacele. O să mai aibă timp și de animal?
Deci nu, nu există “iau pentru copil”. Ori îl iei pentru toată familia și e responsabilitate comună, ori pas.
A nu mie mi-ajung 2 copii (cu bărbatul 3 🤭) nu mai vreau. Mulțumesc.🤣🤣🤣
P.S. am greșit numele, trebuia să scrie Maricik
Am corectat eu 😁
Și da, vorba aia, am 2 copii, din care unul al soacră-mii 🤣
@Iulia mulțu cum spun copiii de azi 🤗🤗
Hihi, și eu zic mulțu uneori. Deci se cheamă că și eu sunt copil, nu? (mă rog, unii mai răutăcioși ar zice probabil că am dat în mintea copiilor, da nfine 🤭)
@Iulia estem două atunci care dăm în mintea copiilor😁😁🤗🤗🤗
🤗🤗🤗
Măiiii neneee!! Câtă prostie pe biped!
Nu învață nimic, spun din experență! Negruța mea, care era o deșteaptă de talie medie, ceva metis de husky îi avertiza printr-un mârâit scurt, pe bipezi sau patrupezi, să nu se apropie mai mult decât trebe, că e belea!
Știu, o plimbam fără botniță, că doar la vet i-o puneam, dar în lesă, era nedezlipită de piciorul meu și tot erau tembeli care ziceau “mușcă?”
Stăpâna da. Trebuia să fie răspunsul. 🤣🤣🤣
Eu am decis chiar recent că la “Mușcă?” o să răspund cu “Pe mine, nu!”
“și eu sunt curioasă!”
Parcă o și văd pe Hanna, elegantă și finuță cum e ea, de la toată înălțimea ei, cum se uită în jos la oricine 😂 Cine ești tu, măi păducel? Mânce-te mama pe tine! Ia apropie-te oleacă! 😁 Pentru că se știe de la Aristocats: ladies never start a fight! But they can finish it!
🤣🤣🤣
Hanna cu siguranță poate să fie și smardoi, dacă vrea ea. Doar că în general, nu vrea 😁
Oscar al meu e bishon havanese dar numai in lesă il țin, e blând și jucăuș. Numai un cretin (scuzatz!) poate lăsa un cățel mic să se apropie de unul mai mare, nelegat, e in instinctul lor să se dea “rotunzi” in fața unui uriaș! Good girl, Hanna!
Nici legat, nici nelegat nu e o idee bună să lași unul de-ăsta mic să se apropie de ditai dihania. În special pentru că ăștia micii tind să se creadă ca în bancul ăla cu elefantul și puricele pe pod – vezi, bă, ce tremură podul sub noi?
Chiar că, ecran albastru. Încep să fie tot mai mulți! Doamne cat e de dulce!
Mpare rău, da să știi că am impresia că nu sunt “tot mai mulți”, ci majoritatea 😔
Am râs de am rămas fără aer!🤣🤣
Aoilio, respiră, respiră! 🌬️
Pe mine mă sperie tare jivinele astea mici și isterice, ferească Bunuțu’, zici că e sfârșitul lumii 😂 în schimb cei de talie mare te ignoră regal, de ți-e mai mare dragul. Domnul stăpân al celui mic să zică merçi dacă îl mai găsește sau că nu a fost folosit pe post de scobitoare de Hanna 😂
Sincer, și mie mi-e frică de ei, sunt isterici și imprevizibili majoritatea.
Și nici măcar nu e vina lor 😔
Parcă o văd pe Hanna cum corectează câinii needucați 🤗
Ca fostă ‘mamă’ de doage am și eu multe povești de-astea.
Prima, Donna, ignora cu superioritate orice câine necunoscut (accepta la joaca un lupan si-un rotwailer, si joaca semăna a lupta până oboseau)
A doua, Bebe, încerca să cheme la joacă si melcii făcând plecăciuni, toleranta cu cățeii de talie mică și cu copiii de la bloc. Dacă nu-i convenea ceva scherlăia si încerca sa plece. Daaaar, pe-o scară vecină, la parter, exista o cățelușa de 2-3 kg, isterică. Serios, o auzeam cum sare si latră pe balcon cand simțea orice mișcând pe-afară. Și, normal, era lăsată singură pe-afară și când ieșeam cu Bebe venea s-o latre de nu putea săraca sa facă un pipi. În mod normal eu ieșeam cu ea în lesă lungă, și era suficient de bine dresată, doar sa ii dau comanda corecta.
Ei bine, intr-o dimineață, iau punga de gunoi si cățeaua sa ieșim, era presanta urgență de pipi, arunc ochii pe geamul scării blocului, nu văd nimic in parcare si-i dau liber cățelei pe ultimele 8 trepte (un salt)
Ca-n filmele cu prosti fix atunci iese si isterica, si începe sa latre la 2m de-a mea. N-am apucat sa strig STAI ca a mea a facut jn salt si i-a dat un cap de-a zburat la propriu isterica. Si-a amutit de-am crezut ca trebuie s-o plătesc. S-a ridicat si-a țâșnit înapoi in scara ei fără să zică nimic-nimic. După asta se făcea mică si nu mai respira când trecea Bebe prin parcare.
Iar de adulți prosti care întrebau pe strada daca pot s-o mângâie eram sătulă. Oricât m-am plimbam cu ea, avea o teama in aglomerație, asa ca o țineam direct de zgarda, preferabil între mine si barbatu-meu.
Răspunsul la întrebarea: mușcă? era: normal, abia așteaptă!
Offf, că tare dor mi-e de ea ❤️
Uf, că mă apucasem de ieri să răspund și nush cu ce naiba m-am luat și am uitat 🤦♀️
Mda, din păcate ăștia mici au tendința să fie isterici și/sau să se creadă zmei. Și nu e vina lor, dar e foarte greu să educi bipezii aferenți 😐
Și pe mine mă seacă asta cu câinii slobozi. Am traumă cu un câine mare de când eram mai mică și instinctiv îmi e frică de ei. Toți bipezii sunt șocați și mă informează amuzați că nu face nimic. Chiar nu înțeleg de ce trebuie să trec prin asta tot timpul.
Da, și asta e o chestie care mă scoate din minți – bănene, nu toată lumea e obligată să iubească potăile. Indiferent de dimensiunea sau forma lor.
Dar hei, dacă îmi spui tu că nu face nimic, mie o să-mi dispară brusc frica de-o viață! 🤦♀️