idei și păreri în limita stocului disponibil
Nu știu dacă v-am mai spus (sau poate v-ați prins deja singuri 🤭), da’ eu sunt destul de nevricoasă din fire. Am fitilul scurt și mă declanșez mintenaș din te miri ce.
Musiu Fritz zice că într-o zi o să mi-o încasez, ceea ce nu e improbabil și mi-o asum. Da’ d-aia mi-am luat câini mari 😁
Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.
De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.
Poza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
* Titlul provine de la bancul cu „Cine mai are motocicletă ca a mea?”
Dacă nu-l știți, ori sunteți ilegal de tineri, ori… nu știu zău sub ce piatră ați trăit :))
Să vă zic că am vrut să intru mai adineauri pe aici, să mă apuc de scris textul ăsta, și n-am mai știut parola? :))))
Nu vă zic, că mă fac de sfântă minune.
Cățeaua Hanna zace cuminte pe terasă, la umbră.
Copchilul iese vijelios din casă și se năpustește direct asupra ei.
Iulia