IuliaPoza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
Ceea ce vedeți voi în poză sunt cizmele mele. Ieșind dintr-o cușcă de câine. Și da, la momentul efectuării pozei, mă aflam atât în cizme, cât și în cușcă. Și da, aveam noroi pe cizme, pentru că pe afară era un glod și-o zloată de zile mari.
Pentru cine e în continuare nedumerit, dezvolt un pic înspre contextul mai larg: în weekendul 24-25 ianuarie a.c. am fost cu câinii din dotare la un concurs. Care s-a desfășurat la Timișoara.
Chestia faină la concursurile astea de căței e atmosfera generală, faptul că întâlnești lume care mai de care, oameni mișto, oameni interesanți și, desigur, vezi foarte mulți câini frumoși.
Chestia nasoală la concursurile astea e că sunt destul de obositoare. Cel puțin, așa le percep eu.
Iar partea cu prezentarea câinelui în ring mi se pare cea mai puțin obositoare. Mult mai obositoare sunt intervalele dintre intrări. Când ba te fâțâi de colo-colo, să vezi dacă s-a terminat la ring arbitrajul raselor dinaintea ta, ba te duci la secretariat să mai întrebi ceva, ba mai scoți câinii la kkpipi, ba le mai dai o perie, le mai îndrepți un breton și așa mai departe.
Și uite-așa se face că, la un moment dat, într-una dintre zilele de concurs, mi s-a făcut, băi frați și surori, un somn d-ăla de zile mari.
Somn, tată, nu glumă! Somn d-ăla de simți că te ia cu leșin la lingurea dacă nu închizi ochii măcar 10 minuțele. Somn d-ăla de caști până îți dau lacrimile și simți că pici din picioare și îți vine să te întinzi pe jos, pe trotuar, în drum, oriunde ai fi, numa să te întinzi un piculeț.
Și cum căscam eu așa, profesionist, nu glumă, mă apuc să-mi rotesc privirea, în căutarea unui loc cu potențial pentru un 10 minute de năniță, acolo. Că simțeam că mă usuc, nu alta!
Sigur, aș fi putut să mă duc în mașină, dar era destul de departe de hala unde eram noi, trebuia să ies afară, în frig, să mă trambalez prin toaaaată parcarea, să aștept să se încălzească în mașină… Pfff. Suna obositor numai gândul.
Așa că, într-o fracțiune de secundă de inspirație, am ochit locul perfect: cușca cățelei Hanna. Dotată cu pernuță moale și pufoasă la interior (că prințesa nu suportă să stea pe tare, o deranjează la coate) și căldurică asigurată de cățea.
Prin urmare, am deschis cușca, am înșfăcat o geacă pe post de pernă și m-am pus frumos la năniță. Între noi fie vorba, aș fi putut să mă ghemuiesc un pic mai mult și să intru cu totul în cușcă, dar mi-a fost lene.
Că îmi găsisem așa o poziție bună, în care eu eram lingurița mică și cățeaua, lingurița mare, și mi-era așa cald și bine de numa. Așa că am adormit relativ rapid și relativ buștean.
Am aflat ulterior că, la vederea picioarelor mele ieșind din cușcă, au existat diferite tipuri de reacții și comentarii.
Au fost ăia care s-au speriat – probabil intuind vreo variantă autohtonă a Vrăjitoarei celei Rele din Est, peste care a căzut nu o căsuță, ci o cușcă cu un Dog German în ea.
Alții erau cât pe ce să mă calce sau să-și pună scaunele peste picioarele mele, neobservând că din cușcă iese ceva. Sau, mai bine zis, o parte din cineva.
Alții au întrebat când mă scoate stăpânul din cușcă și/sau dacă mușc. Invidioși, dom’ne!
Una peste alta, am tras un somnic pe cinste și tare aș mai fi dormit măcar vreun ceas-două, dar m-a tras Musiu Fritz de-o cizmă, să mă mâne înspre ring, că începea următorul concurs.
Și acu să vă aud pe voi: care au fost cele mai neobișnuite (ca să nu zic bizare) locuri în care ați dormit? De voie sau de nevoie?
Eu te invidiez că poți dormi așa. 😎
La mine dacă nu e întuneric și liniște, nu pot dormi. Și nu dorm ziua decât dacă am febră sau ceva.
Mi-ar fi plăcut să văd scena. 🤣
Pfuai, știi cum dorm? Ca valiza! N-am nevoie nici de liniște, nici măcar nu e musai să fiu la orizontală. Dacă mi-e somn, mi-e somn și pace.
Îmi pare sincer rău pentru voi, cei care nu puteți 😴😴😴
Am adormit sub scari cand eram mica si ai mei m-au dat disparuta. Au crezut ca m-au furat țiganii (nu eram la prima tentativa, sau mai bine zis, ei nu erau la prima tentativa de furt in ce ma privea).
M-a vazut matusa-mea in momentul in care ieseam de sub scara. M-am trezit de strigatul lor, cred ca dupa vreun somn de 3 ore. Afara era deja intuneric 🤷♀️.
De atunci incerc sa dorm in locuri unde ma poate vedea lumea. Cum ar fi la sedinte 🤣 . Nu exagerez, am adormit de 2 ori, pe vremea cand inca nu luam medicamente pentru reglatul undelor alfa si delta care te ajuta sa stai treaz sau sa dormi. Creierul meu nu mai face deosebirea intre undele cu pricina in conditii de stres🙄.
Îmi pare rău că ai nevoie de medicamente, dar pentru dormitul la ședințe… 🤣🤣🤣🤣
Aș fi vrut să fiu o muscă mică în sala aia de ședințe 😂
Sa stii ca am fost atentionata😁. Cate efforturi faceam sa nu ma ia somnul. Si acum ma mai ia, dar am capatat experienta. Ori trebuie sa ma duc brusc la toaleta, ori trebuie sa imi pun picaturi in ochi… Dificil, dar mamai tine cateva minute treaza😂.
Greu să fii tu, soro, zău! 😂
Locuri ciudate, nu știu să spun așa, la viteză, dar cert este că la viața mea am dormit în aproape orice loc sau moment al zilei, bineînțeles, trebuia doar să-mi fie somn și să pot adormi în siguranță. Mașină, tren, autocar, unele săli de așteptare, miezul nopții, prânz, trebuia să fiu doar obosită! Și, ce să zic, a fost o vreme când aveam restanțe serioase de somn. Partea și mai bună era că mă și trezeam perfect vioaie și lipsită de mahmureala aia pe care ți-o dă un somn neterminat. :))) Mna, asta se întâmpla când și eu eram ceva mai tânără și mai neliniștită.
Hihihi, ce vremuri!
Și eu la fel – somn să-mi fie și… 😴😴😴
Eu am adormit in timpul, cum sa zic hmmm in timpul actului. In apararea mea eram necormita de creo 26 de ore dupa o calatorie lunga cu iubitul de la acea vreme, ajunsi in Budapesta cu trenul el era in business trip a avut meetinguri dimineata cand am ajuns si apoi m-a tarat prin tot orasul sa vizitam. Pe tren nu s-a dormit ca eram gasca si s-a vaut ras vb toata noaptea ajunsi acolo nimic somn seara la hotel dupa cateva beuturi omul era cu chef si in timp ce probabil el isi dadea tot sufletul eu sforaiam de numa. A doua zi dimineata el nervos fuma pe balcon habar nu am avut ca am adormit sai cand ,atat de rupta de somn erm, in timpul actului ba chiar cica sforaiam si asa s-a prins ca dorm.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Mooooooor 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
🤭🤭🤭🤭
Mvaaaai, cât de tare, genial! 😆😆😆😆🤣😂
Las ca si noua ni s-a intamplat. Domnul sot, dimineata: imi pare rau ca am adormit. La care eu: Stai linistit ca si eu am adormit😂🫣
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Sunteți geniale, fetelor, jur! 🤣🤣🤣
era anul de grație 2007, munceam zdravăn la o fabrica mare de confecții(lucram pentru Valentino) și era un final de sezon suprapus peste un sezon de nunți-august. cer frumos o zi libera(duminică) pe motiv ca sâmbătă seara e musai sa merg la o nunta, mi se refuza la fel de frumos cum ca e musai sa vin sa terminam “sezonul”.
am fost la nunta pana la 5 dimi, la 7:30 eram la munca, mai mult presh decât fresh, dar am rezistat eroic pana la pauza de prânz cand m-am așezat “unpic” pe un raft cu haine si-am dormit buștean pana la final de program cand m-au trezit colegele sa plec acasă 😁🤭
🤣🤣🤣🤣🤣
Bună rău asta.
N-o bate pe colega @Aura, dar orișicât, nu e de colea! 🤣
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Deci, dacă trebe și eu pot dormi oricum. Ce îmi amintesc este de la … înmormântări… mă rog, perioada de dinainte de. Adică în casa mătușii, la țară, vânzoleala de pregătire, fiecare își dădea cu părere de ce ritualuri să facă. La un moment dat am adormit lemn pe un nici juma de pat de o persoană, lipită de zid, lumină ca la balamuc, tot felul de persoane (babe 🤭) intrând/ieșind/glăsuind. Aveam vreo 19 ani.
Am… repetat niște ani mai încolo, în noaptea când a murit tataie. Cel mai iubit tataie din lume… de epuizare, plâns și stres mă topeam de somn. Tot așa, oameni prin casă, adică ap la bloc de 2 camere. In camera cu … tataie, mort 🥹 pe pat era o masă de sufragerie pe care urmă sa-l … pună a doua zi. Eh, mai întâi am dormit eu acolo, pe masă, direct pe masă cu mâna sub cap. In miros de garoafe albe 🥺
Nu știu dacă aș mai putea dormi așa, acum…
Faină povestea ta, mi-o imaginez pe Hanna uimită de prezența ta la ea în casă 🤭
Știu că nu e de râs, dar… 😂
Hanna nu a fost deloc nemulțumită, a pus capul pe mine și am dormit cu bale amândouă 🤣
Tareee!
Eu am adormit când eram studentă în tramvai.
Noroc că coboram la capăt și m- au trezit frânele de oprire.
Acum am ceva probleme cu somnul( gemenii mei m-au trezit mult când erau mici).
Nu pot dormi decât acasă, în liniște, întuneric și musai cu ușa închisă la cameră 🫣
Nasol tare! 🙁
Eu dorm în orice condiții, dacă e oboseală suficientă (și cam e mereu 😂)
Din cauza navetei pe care o făceam la Timișoara(șase ore cu trenul) am reușit performanța de a dormi în orice condiții și nu mai spun de “poziții!” Numa’ stând în cap n-am încercat, așa că te înțeleg perfect!
Ani de zile după, visam că sunt în tren și dorm…😁
Bine că mai poți dormi în pat și n-ai nevoie să se zgâlțâie! 😂
Asta-mi aduce aminte de fi-miu, căruia îi puneam sunete de tren pe post de “zgomot alb” în perioada colicilor. Dormea cu spume! 😁
Cel mai des dormeam la serviciu într-un mic rastel de arme 1,20/20. Aveam dreptul la 4 ore de odihnă la tura de 24. Teoretic trebuia să avem 2 paturi dar din lipsă dormeai unde se nimerea.😬
Cumva mi se pare că sună destul de periculos, să dormi la un serviciu unde există arme 🤔😂
La un audit al sistemului calității se pune? Banal. Dar eu eram auditorul, iar auditatul era cel mai plictisitor sef de birou, cu o voce mormăită…
😂😂😂 măcar te-ai odihnit bine?
Aura nu poate fi egalată😂😂😂😂😂😂😂😂
Absolut! 😂