Câinii cu covrigi în coadă

Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.

De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.

Această expoziție este un eveniment anual și se desfășoară în fiecare an în altă țară. Anul ăsta, țara câștigătoare este Italia, respectiv orașul Bologna.

Acu, ca să poți participa la astfel de evenimente, este necesar să te înscrii. Logic, nu?

Boooon. Până aici, toate bune și frumoase.

Aceste minunate înscrieri se fac, în epoca digitalizării, online, firește. Și pentru asta există mai multe opțiuni, la latitudinea fiecărui organizator.

Există, de exemplu, o platformă maaare de tot, unde tu, ca organizator, îți poți înregistra evenimentul, iar doritorii se pot înscrie și achita taxa de participare.

Însă nu toți organizatorii optează pentru această platformă. Unii aleg fie să își creeze o platformă proprie, fie să facă o secțiune pe site-ul propriu, dedicată înscrierilor la concurs.

Partea minunată cu acea platformă maaare despre care vă spuneam mai sus este că, odată ce tu, ca utilizator, te-ai înregistrat, cu nume, prenume, număr de pantof și potăile aferente, împreună cu toate datele lor, când vrei să te înscrii la un eveniment listat pe respectiva platformă, practic faci de două ori clic-clic și gata. Îți preia toate datele și țaca-paca, ești înscris.

Dar hei, cum italienii sunt frații noștri de origini latine, de ce să facă ei lucrurile simple, când le pot face complicate?

Băbăieți și fete. Eu așa site tâmpit ca ăla al italienilor, creat pentru concursul ăsta, n-am mai întâlnit în viața mea!

Lasă că el e în italiană, iar dacă vrei să ți-l afișeze în engleză, o face, dar într-o traducere de și lu’ Gugăl translate i-ar fi rușine. Bă, dar n-are nici o logică. N-are nici cap, nici coadă.

În primul rând, tre’ să bântui de nebun p-acolo, până te prinzi pe unde ar trebui să intri ca să faci înscrierea. Dai clic de nebun de colo-colo, găsești până la urmă – cu greu – ce-ți trebuie. Completezi date, mai dai niște clicuri, constați că le-ai dat degeaba.

O iei de la capăt. Reușești. Vrei să finalizezi dandanaua și să plătești. Altă distracție. Alte clicuri de nebun. Te taie toate ăpile și ți se zburlește părul de pe ceafă de draci.

Reușești într-un final, moare ceva în tine, când vezi câți bani ți-au luat cu căcatul lor de site cu tot, dar măcar răsufli ușurat că ai reușit.

Nu exagerez cu nimic dacă vă spun că mi-a luat, cred, în jur de o oră, să fac o înscriere pe care, în mod normal, aș fi putut s-o rezolv în 5, hai, 10 minute.

Concluzie n-am. Voiam decât să vă anunț, așa, cu o ușoară undă de Schadenfreude, că lucrurile pot merge prost și pe la alții, mai spălați pe dinți decât noi 😁.