Iulia…când ești mare, numa’ te joci.
Știți vorba asta? Dacă da, bravo vouă, sper că nu vi se aplică. Dacă nu, vă ilustrez eu cam cum se aplică ea în viața reală.
Mai precis, în cazul subsemnatei. Că eu se pare că am fost prost de mic.
Să vedeți. Copil, școală, Săptămâna Altfel, carnaval. Până aici, toate bune și frumoase.
Ca o mamă responsabilă ce mă aflu, decid că nu, n-o să-i mai cumpărăm copilului încă un costum de carnaval, pe care să-l poarte 2 ore la numitul eveniment și eventual încă de două ori câte 20 de minute ulterior, prin casă, când și-o mai aminti de el, ca apoi să nu mai știu eu ce să fac cu el și să-l mut de colo-colo.
Mai ales că anterior menționatul copil are deja la ai mei un foarte fain costum de cavaler medieval, cu tot ce-i trebuie: cămeșă, ițari, mască de „zale”, platoșă, coif… nfine, înțelegeți ideea.
Acu, ai mei – plecați de acasă. Dar nu e bai, că am chei de la ei, așa că, în ziua dinaintea programatului carnaval, zic că trag o fugă până acolo, recuperez costumul, all good.
Mhm. Vezi să nu.
Noi avem 2 mașini. Pentru ușurința lecturii, să le spunem Mașina A și Mașina B. De principiu, Mașina A e a mea – adică aia cu care circul predominant eu, iar Mașina B – a lui Musiu Fritz.
Mașina B face în ultima vreme niște figuri și, din cauză de motive, nu am apucat încă să o programăm în service, așa că o folosim numai dacă e neapărat necesar și în rest, circulăm, pe cât posibil, predominant cu Mașina A.
În seara precedentă zilei cu carnavalul, Musiu Fritz își ia cățeaua proprie de-o șulfă și iese cu ea la plimbare. Iar planul meu era că, dacă el tot e plecat la plimbare, să plec și eu iute până la ai mei, să recuperez costumul copilului.
Cheile de la ai mei – în Mașina A. Logic, de altfel, că predominant eu trec pe acolo. Cu mașina mea, firește.
Mno, știind eu însă că Mașina B face figuri, când să plec de acasă, mă izbește în moalele capului: pfff, stai așa, Marițo, că n-ai un’ să pleci, că pleci degeaba, că omul tău a plecat cu mașina ta de-acasă, cheile-s în mașina aia, așa că… stai și bați mărunt din buze până s-o întoarce.
M-am cam ofticat, n-o să vă mint, că deja era destul de târziu, trebuia să mai și culcăm copilul, să hrănim câinii, să una, să alta. Iar drumul până la ai mei și înapoi, plus foiala pe acolo, însemnau măcar vreo oră – o oră și ceva. Că-s vreo 20 – 30 de minute dus / 20 – 30 întors, în funcție de trafic. Plus căutat costum cu toate piesele aferente.
Plus că – după cum vă ziceam, ai mei sunt plecați, așa că ar fi trebuit să deschid oleacă geamurile, să mai miște aerul (pardon, să bărpui casa 🙄), să arunc o privire roată-mprejur, să mă asigur că funcționează centrala, că nu picură naibii ceva pe undeva… mă rog, chestii d-astea pe care le faci când treci în vizită de verificare pe la cineva plecat de-acasă pentru mai multe zile.
E, și cum stăteam eu așa, bătând darabana din dește pe masă și ofticându-mă că nu mi-a dat prin cap să iau cheile din mașină înainte să plece omul cu ea, apare omul.
– A, ai, fost și te-ai și întors? Ce rapidă ești!
– E, am fost pe dracu! N-am fost nicăieri, că mă duceam degeaba, că ai plecat cu mașina A și cheile de la ai mei sunt în ea…
– ….. [tăcere prelungită]
– Ce? Ce te uiți așa la mine?
– Ăăă… de curiozitate – tu te-ai uitat în curte? Știi că eu am fost plecat cu mașina B, da? Că oricum mai trebuia mișcată și ea un pic și știind că ai și tu de plecat, nu am luat mașina ta…
– ….. [tăcere prelungă, sudalme în gând, dar și cu voce tare, la adresa propriei tâmpenii]
Și ca să vă faceți o imagine și mai clară despre CÂT de tâmpită în cap am putut să fiu, da, ieșisem în curte cât a fost el plecat, că îmi scosesem propriile cățele la kkpipi. Și nu, nu am observat care mașină e plecată și care e acasă, deși, ca să ies/intru din casă, trebuie să trec pe lângă amândouă.
Și nu, nu avem un domeniu atât de vast încât să trebuiască să iau bicicleta dintr-un capăt în altul, să văd dacă e o mașină, și care anume, parcată în curte au ba.
Practic, pot vedea ambele mașini cam din orice loc din casă, mai puțin de pe budă, scuzați-mi franceza.
Dar hei, după cum spuneam la început: dacă ești prost de mic…
Voi? Ceva exemple d-astea de tâmpenie absolută, incomprehensibilă și inexplicabilă? Sau sunt eu singura nino-nino pe aici?
PS: poza n-are nici o legătură cu textul, doar vreau să vedeți că lucrez în condiții de stres, supervizată îndeaproape de o armată de omuleți care mai de care mai țâfnoși și mai puși pe harță. Așa că, poate se mai explică lucruri…
Te inteleg perfect. Sunt notorie ca am vedere selectiva. Uite un exemplu: stau la curte si sotul meu a plantat in fata portii, imediat pe stanga cum intri,o magnolie. Mare, frumoasa, plina de flori. E faina zic, dar stii ce ar fi fain? sa avem doua, sa fie una si in partea dreapta, sa fie simetrie, cum ar veni, iti dai seama ce fain s-ar vedea amandoua cand infloresc? Mai misto decat o arcada de trandafiri.
Omul a bagat la cap si in anul urmator de 8 martie imi face “cadou” a doua magnolie la fel de mare si frumoasa si infloita, doar ca nu a subliniat aspectul. A plantat-o si gata.
Am “vazut” dupa vreo saptamana cand a venit o prietena la mine si-mi zice “Vai ce magnolii frumoase ai!”
Eu: Care magnolii? Ca e doar una?
Deci nu esti singura.
😅😅😅😅😅
Mulțumesc, mă simt un pic mai bine! 😅
Când am fost mic n-am fost prost, ba, din contră, eram la polul opus al spectrului.
Dar constat pe zi ce trece că pe măsură ce îmbătrânesc mă prostesc.
De exemplu, ieri (la fel ca alaltăieri) am venit la sor-mea să-mi fac duș – din motive de centrală care se schimbă, deci canci apă caldă și căldură.
Dacă alaltăieri am venit direct de la muncă, ieri am trecut pe-acasă cu gândul să-mi iau șamponul și încărcătorul la telefonul care mai avea 8% baterie.
Am ajuns la sor-mea (care stă la câțiva kilometri de mine) ca să constat că n-am luat nici una, nici alta.
A trebuit să-mi încarc telefonul cu încărcătoarele disponibile (mulțumim UE pentru același standard 🤪) și să iau decizia de a lăsa o zi părul nespălat, sperând că azi, când ajung acasă, o să funcționeze tot ce trebe.
Și dacă vă întrebați de ce nu m-am spălat cu un șampon de pe la cumnatu-miu sau ce zăcea prin baie pe la sor-mea, e simplu: dacă nu folosesc șamponul meu, fac mătreață și/sau chelesc.
Mai sunt sigur și alte exemple dar ăsta e cel mai recent.
Al tău șampon, adicătelea care este pe numele său?! Dacă nu sînt indiscret.
Pă persoană fizică, probabil 😁
Anduțu, șamponul meu adică singura sticlă de șampon prezentă în baie la mine și singurul probat în ultimii 5 ani de la care nu-mi cade părul și nu fac mătreață.
Am avut nevoie luni sa iau încărcătorul de telefon din masina. L am luat joi. Noroc cu o baterie externa mai babană si cu încărcătorul semi-handicapat de la serviciu
Ești bine și tu! 😅🤭
Eu o duc si mai rau. Nu numai ca nu verific, dar ma apuc sa si fac intr-un exces de zel sa fac ce nu trebuie. Si de obicei cu chestii pentru serviciu. Ca asa se cade la un om cu “inteligenta” mea (pe care nu o am🫣🙄).
P.S. ce au facut fetele la concurs? Au ajuns printese🙂?
Aaa, de-asta fac frecvent. Și bonus, pe lângă că fac ce nu trebuie, ce trebuie…nu fac 🤷♀️
Eu nu. Ieri am ieșit din apartament să vizualizez cutia poștală O văd pe Erzsi (vecina) cu 2 sacoșe, umbrela si poșetă. Zic să fac un pustiu de bine să -i deschid. Zis și făcut. “Mulțumesc, chiar îmi uitasem cheile si nu stiam la cine sa sun”. Ne învârtim printre bagaje, usa se inchide, noi afară, cheile mele râdeau agățate de cutia poștală. Sunam pe rand la diversi vecini. Vine o doamnă să ne permita accesul. Deschide ochii mari “Nu v-a fost frig?”. Ca deh, eu iesisem in tricou cu mâneca scurtă si șlapi…
Frumos, frumos! Deja mă simt mult mai bine! 😅
Io am vrut sa pun mana pe ecranul telefonului ca sa iau puchinii de la ochiul domnișoarei in negru 🫣
😅😅😅😅
Hahahaha, ești tare!
Care zice că nu a pățit chestii de genul, minte maxim! Eu la câte am, le și uit instant, că nu are sens să-mi încarc memoria și așa greu încercată 😁
Zici? Atunci înseamnă că suntem bine! 🤣
pățit! voiam sa plec pan’ la lidl cu masina mea, cand ies pe poartă, hop si domnul soț venea de la serviciu cu mașina lui. i-am zis sa nu mai oprească ca ma duc cu a lui, tot e caldă(era iarnă). ma duc la lidl, fac cumpărături, ies si mă învârte de 2 ori prin parcare(mică) ca nu imi găseam mașina mea. mi-am dat seama că nu am cum sa o gasesc in parcarea aia cand am “gasit” mașina soțului.
dacă cineva urmărește camerele de supraveghere din parcare, sigur s-a amuzat bine!
😂😂😂
Tot e mai bine decât mine care mi-am “rătăcit” mașina în parcarea subterană de la un mol, de am umblat cu copchilul de mână vreo juma’ de ceas, ca o curcă beată, până am reușit să o găsesc 😂
🤭🤭😁😁