idei și păreri în limita stocului disponibil
Mi-am dat seama că nu m-am ținut de cuvânt și nu v-am mai delectat de multă vreme cu nemuritoarele vorbe de înțelepciune ale soțului meu, deși ele au existat, să nu credeți că i-a trecut.
Dar, așa cum se întâmplă de obicei, dacă nu notez pe loc, sănătate și-un praz verde, că în cinci minute am și uitat.
Știți sigur gluma aia care zice că, de la o vârstă, dacă te trezești și nu te doare nimic, probabil că ai murit.
Ei bine, dacă ar fi să mă iau după această zicală, înseamnă că io-s vie, și încă bine de tot.
Pentru săptămâna care vine m-am cam scos, trebuie să recunosc 😁 în sensul în care săptămâna asta nu am apucat să gătesc tot ce fusese pe listă, din simplul motiv că nu s-a consumat tot ce exista gătit, așa că nu avea sens să mai fac și alte feluri până nu se terminau cele existente.
Nu știu exact dacă a fost căldura, ritmul vieții sau o combinație, dar am mâncat mai puțin ca de obicei (nu doar eu, ci noi, ca familie). Probabil a contribuit și faptul că o zi am fost plecați la București, așa că am mâncat în deplasare, că nu prea aveam cum să luăm mâncare la pachet cu noi.
Pentru cine a mai trecut pe aici zilele trecute, poate vă amintiți că am pornit un text de la o scenă dintr-un serial.
Nu am menționat la momentul respectiv despre ce serial era vorba, pentru că am simțit nevoia să îi dedic un text separat.
Cățeaua Hanna zace cuminte pe terasă, la umbră.
Copchilul iese vijelios din casă și se năpustește direct asupra ei.
Dacă tot am izbutit să ajungem cu bine (sper) până la jumătatea săptămânii ăsteia, hai să ne jucăm azi un joc de imaginație de tipul „Ce-ai face dacă…?”
Dar să vă dau mai întâi un pic de context.
Auziți, știți ce vreau să vă întreb? Știe careva dacă mai e în vigoare treaba aia cu „eu te-am făcut, eu te omor”?
Nu de alta, dar mă gândesc serios să-l strâng de gât pe fi-miu, sau hai, nu să-l strâng de gât, da măcar să-i aplic o cafteală d-aia zdravănă.
Iulia