Hai că dacă tot e luni, să n-o luăm direct cu chestii grele și gânduri nasoale, ci un joculeț vesel să jucăm.
Intro sau paranteză sau explicație, cum vreți voi: ideea nu-mi aparține, am preluat-o, dar mi s-a părut că ar avea potențial.
Iulia
Mai bine deloc, decât de 💩?
Mărturisesc că mă roade întrebarea asta de ceva vreme.
Și vorbesc strict despre prezența mea în spațiul virtual. Deși, probabil că mai corect ar fi să spun „absența” mea din acest spațiu.
Teama
Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
Dacă ești prѻst de mic…
…când ești mare, numa’ te joci.
Știți vorba asta? Dacă da, bravo vouă, sper că nu vi se aplică. Dacă nu, vă ilustrez eu cam cum se aplică ea în viața reală.
Câinii cu covrigi în coadă
Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.
De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.
Misterul cizmelor maro
Poza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
Cine mai are câine ca al meu?*
* Titlul provine de la bancul cu „Cine mai are motocicletă ca a mea?”
Dacă nu-l știți, ori sunteți ilegal de tineri, ori… nu știu zău sub ce piatră ați trăit :))
