Mărturisesc că mă roade întrebarea asta de ceva vreme.
Și vorbesc strict despre prezența mea în spațiul virtual. Deși, probabil că mai corect ar fi să spun „absența” mea din acest spațiu.
Iulia
Teama
Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
Dacă ești prѻst de mic…
…când ești mare, numa’ te joci.
Știți vorba asta? Dacă da, bravo vouă, sper că nu vi se aplică. Dacă nu, vă ilustrez eu cam cum se aplică ea în viața reală.
Câinii cu covrigi în coadă
Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.
De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.
Misterul cizmelor maro
Poza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
Cine mai are câine ca al meu?*
* Titlul provine de la bancul cu „Cine mai are motocicletă ca a mea?”
Dacă nu-l știți, ori sunteți ilegal de tineri, ori… nu știu zău sub ce piatră ați trăit :))
Nu mai pot cu parentingul modern
Hai că dacă tot am deschis ieri cutia Pandorei legată de părinți și copii, zic să continuăm și azi în aceeași notă, că presimt că va fi o ocazie bună să ne ventilăm oleacă.
De fapt, mai întâi ar trebui să reformulez oleacă: nu cu parentingul modern am eu o problemă, ci cu parentingul modern prost înțeles și aplicat. Pentru că treaba asta se poate extrapola apoi în muuuuulte aspecte ale vieții.
