…când ești mare, numa’ te joci.
Știți vorba asta? Dacă da, bravo vouă, sper că nu vi se aplică. Dacă nu, vă ilustrez eu cam cum se aplică ea în viața reală.
Iulia
Câinii cu covrigi în coadă
Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.
De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.
Misterul cizmelor maro
Poza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
Cine mai are câine ca al meu?*
* Titlul provine de la bancul cu „Cine mai are motocicletă ca a mea?”
Dacă nu-l știți, ori sunteți ilegal de tineri, ori… nu știu zău sub ce piatră ați trăit :))
Nu mai pot cu parentingul modern
Hai că dacă tot am deschis ieri cutia Pandorei legată de părinți și copii, zic să continuăm și azi în aceeași notă, că presimt că va fi o ocazie bună să ne ventilăm oleacă.
De fapt, mai întâi ar trebui să reformulez oleacă: nu cu parentingul modern am eu o problemă, ci cu parentingul modern prost înțeles și aplicat. Pentru că treaba asta se poate extrapola apoi în muuuuulte aspecte ale vieții.
Un gust amar
Hai că mă tot țin să vă povestesc asta de ceva vreme, dar hei, n-au trecut decât vreo câteva luni de când s-au întâmplat lucrurile pe care urmează să vi le relatez :))
La fi-miu la școală, în luna noiembrie se organizează așa-numitul Laternenfest (Sărbătoarea Lampioanelor), cu ocazia zilei Sfântului Martin.
Vinerea dulce – negresă x 2
La cererea vastului meu public 😂😂😂 reprezentat prin colega de comentarii @Florina B, dacă am început săptămâna cu nervișori, vă propun s-o încheiem într-o notă mai pașnică, cu ceva dulce, respectiv cu o negresă. De fapt, două, că am să vă las fix două rețete, pe care eu le fac alternativ, în funcție de chef și de ce am/n-am prin casă.
Din păcate, nu mai țin minte nici picată cu ceară de unde le am, pentru că, atunci când găsesc rețete care îmi plac, le copiez pur și simplu într-o notă în telefon și ura și la gară. Foarte rar îmi amintesc unde anume am găsit una, așa că, pe această cale, îmi cer scuze anticipat autorilor originali, dar le mulțumesc pentru rețetele absolut delicioase.
