Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
idei și păreri în limita stocului disponibil
Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
…când ești mare, numa’ te joci.
Știți vorba asta? Dacă da, bravo vouă, sper că nu vi se aplică. Dacă nu, vă ilustrez eu cam cum se aplică ea în viața reală.
Să vedeți trăsnaie. Am avut ieri de treabă să înscriu potăile la ceva concurs de potăi.
De fapt, nu doar la „ceva” concurs, ci la ăl mai concurs dintre concursurile de potăi, adică la World Dog Show sau expoziția mondială a potăilor sau un fel de Olimpiada potăilor, cum ar veni.
Poza care însoțește acest text a generat oareșce reacții, care de care mai diverse. Mă refer aici la imaginea în sine, căci poza este redarea unei imagini care a existat și s-a întâmplat în realitate la un moment dat.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Adică să începem cu introducerea și explicațiile.
* Titlul provine de la bancul cu „Cine mai are motocicletă ca a mea?”
Dacă nu-l știți, ori sunteți ilegal de tineri, ori… nu știu zău sub ce piatră ați trăit :))
Hai că dacă tot am deschis ieri cutia Pandorei legată de părinți și copii, zic să continuăm și azi în aceeași notă, că presimt că va fi o ocazie bună să ne ventilăm oleacă.
De fapt, mai întâi ar trebui să reformulez oleacă: nu cu parentingul modern am eu o problemă, ci cu parentingul modern prost înțeles și aplicat. Pentru că treaba asta se poate extrapola apoi în muuuuulte aspecte ale vieții.
Hai că mă tot țin să vă povestesc asta de ceva vreme, dar hei, n-au trecut decât vreo câteva luni de când s-au întâmplat lucrurile pe care urmează să vi le relatez :))
La fi-miu la școală, în luna noiembrie se organizează așa-numitul Laternenfest (Sărbătoarea Lampioanelor), cu ocazia zilei Sfântului Martin.