IuliaȘtiți sigur gluma aia care zice că, de la o vârstă, dacă te trezești și nu te doare nimic, probabil că ai murit.
Ei bine, dacă ar fi să mă iau după această zicală, înseamnă că io-s vie, și încă bine de tot.
De ce zic asta? Păi e simplu, pentru că mă doare… cam tot. Sau aproape tot. Și, din păcate, nu are legătură cu vârsta. Ci cu violența domestică pe care mi-o administrez singură, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună.
Ia ziceți voi: de câte ori v-ați bubuit de ceva în ultimele 24 – 48 de ore? Și ca să vă încurajez, fiți atenți acilea ce a reușit mandea:
💥 Sâmbătă am reușit să mă dau cu capul de mașină. Mă rog, nu neapărat de mașina în sine, cât de o componentă a ei.
Știți voi mânerele alea care există în interiorul mașinii, să te ții bine de ele când conduce ăla de la volan ca apucatul, ori să te ajute să îți încarci sau să îți descarci propria ființă din autovehicul?
Ete cam așa ceva zic:
Mno, mașina mea are așa ceva. Din motive pe care nu pot să zic neapărat că le înțeleg, are și pe partea șoferului. Probabil în scopul facilitării încărcării/descărcării despre care ziceam mai devreme, presupun. Că altfel, să te ții de el în timp ce conduci mi se pare ușor dificil spre imposibil.
Da mă rog. Ce e cert e că mânerul ăla e acolo, iar eu de folosit nu-l folosesc niciodată, că-s pitică, și la urcare nu ajung să mă apuc de el, iar la coborâre n-am nevoie.
Aparent bietul obiect și-o fi pierdut răbdarea cu mine, s-o fi simțit cumva fără scop și țel în viață, stând așa, singur și neutilizat acolo, așa că sâmbătă a decis să se răzbune.
Nu mă întrebați ce rahat de mișcare am făcut și cum mama lu’ proces verbal m-am cocoțat în mașină, da cert e că am reușit să ard o căpățână de mânerul ăla de am văzut stele verzi. La propriu. Iar acum am un frumos cucui în partea dreaptă a frunții, de zici că-s un fel de unicorn ututui.
Normal că lucrurile nu s-au oprit aici, că de ce să se și oprească?
💥 Ceva mai târziu în aceeași zi mă aflam în dreptul unei uși. Pe care am deschis-o pentru a lua de pe jos ceva aflat după numita ușă.
Cumva, ușa a fost nu numai mai rapidă decât mine, dar și ușor mișelă (mișea? 🤔), astfel încât, în timp ce eu mă aplecam pentru recuperarea obiectului de care aveam nevoie, ușa a venit înapoi înspre mine, în așa fel încât în momentul în care am reluat poziția bipedă verticală, m-am trezit cu o clanță înfigându-se nemilos în zona rinichiului drept.
După rostirea unui număr destul de impresionant de sudalme și ocări, atât la adresa ușii, cât și la adresa propriei persoane, mi-am continuat ziua.
Însă vedeți voi, se pare că în ziua aia cam toate obiectele – fie ele potențial contondente sau ba, în alte contexte – au decis că trebuie să îmi arate ele mie.
Așa se face că, luând un viraj în zona mesei pe care ne mâncăm noi mâncarea cea de toate zilele, a avut loc o coliziune bruscă și extrem de dureroasă între colțul mesei și șoldul meu stâng. Prin urmare, acu am nu numai un cucui șui în frunte, ci și o vântătaie destul de țapănă pe-un șold. Și una în dreptul rinichiului.
Și taman când credeam că lucrurile n-au cum să meargă mai prost de atât, s-a trezit boul de Murphy să îmi demonstreze că ba da, au cum.
💥 Astfel, am reușit următoarea performanță: am dat cu dosul palmei de un colț de blat de bucătărie.
Poate că pare un lucru relativ nespectaculos, însă vă asigur că gradul de dificultate pentru a reuși această lovitură a fost unul deloc de neglijat. Și pentru că vă văd „de ce-ul” înflorind în colțul buzelor, vă explic:
- Noi locuim în casa asta de 6 ani și ceva
- Bucătăria, în forma pe care o are ea în prezent o avem de vreo aproape 5 ani
- În tot acest timp, nimeni și nimic n-a reușit vreodată să facă contact cu acel colț de blat și asta pentru că:
- Frigiderul nostru este încorporat. Imediat după piesa de mobilier care conține frigiderul, începe blatul. Așa cum se practică în majoritatea amenajărilor de bucătării, blatul iese puțin în afară, deasupra corpurilor de mobilier inferioare.
- Colțișorul ăla de blat, aflat imediat după frigider, iese în afară de după frigider cu exact 2,8 cm (da, am măsurat).
- Poziționarea lui, precum și ieșirea în consolă pe care o deține fac practic aproape imposibil vreun contact intenționat sau nu cu el.
- În caz că ați uitat, reiterez: în toți anii ăștia, nimeni și nimic nu s-a atins vreodată de colțișorul ăla de blat. Până duminică.
Deci, pe lângă cucuiul șui, șoldul vânăt și rinichiul avariat (slavă cerului, doar pe exterior), mai am și o frumoasă bubuială pe dosul mânii, de zici c-am vrut să-mi bag în venă și am reușit cam la fel de bine cum ai reuși să bagi ața printr-o gaură de ac pe întuneric, în timpul unei furtuni pe mare.
Acestea fiind zise, mă duc să continui și ziua asta, sperând că rămân vie și fără alte daune majore până la finalul ei.
Voi? Sănătoși, voioși, voinici? Ceva leziuni, contuzii, lacerații, hematoame auto-provocate? Sau numai eu cu talente d-astea speciale pe aici?
Eu nu vanatai. Deocamdata. In schimb am fost obligata sa imi cumpar ochelari de soare special pentru cei de vedere pentru ca mi s-au sensibilizat ochii. Si uneori trebuie sa ii port chiar si la serviciu. Iti dai seama cum se uita lumea la mine ca la nebuni🤷♀️.
Adică d-ăia care se fixează cu clic, cumva, pe rama celor de vedere?
Mie nu mi se pare nimic ciudat, dar na, eu nu-s chiar etalon de normalitate 😂
Nu cu click. Sunt ochelari facuti special sa ii porti peste cei de vedere. Au un cadru care se sprijina pe ochelarii de vedere. Eu i-am cumparat de-a gata. Ba chiar juniorul m-a complimenten ca sunt o mama cool😀😎.
Frecvent am o vânătaie pe piciorul drept, datorită virajului luat din scurt să ocolesc colțul patului. Pat care si el stă acolo de câțiva ani buni. Mereu calc aiurea cu piciorul drept, motiv pentru care mai mereu am glezna umflată si miroase toată casa a Perskindol. Spre disperarea cățeilor si pisicilor din dotare. Cucuie nu am avut ocazia, se pare că sunt mai atenta în ceea ce îl privește. Mai îmi crestez câte un deget încercând să tai ceva. Superficial, încă le am pe toate 10. Deci da, mi se întâmplă chestii de genul.
A, bun, deci nu sunt chiar așa specială 😂
Mă mir că am reușit să scap fără vreo tăietură, că și la alea mă pricep 😁
Rectificare: tocmai m-am tăiat! 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Și la mine vânătăi pe picioare de la pat. Dar nu zic nimicuța, e cadou de la mama soacra. Iulia, sper ca ai la îndemână ceva super-rece. De curând mi am scapat telefonul în bot. Cu toții cred ca am pățit sa stam lungiti pe spate în pat si sa scrolăm feisbucu. Și sa ne vina telefonul în cap. Numai ca acum mi s a umblat ciocul instant si aveam de ales sa spun ori ca mi am injectat buzele, ori ca m a bătut bărbatu (ceea ce nu e posibil ca eu am categorie mai grea decât el). Cu gheață am reusit sa opresc umflatura. Dar premiul întâi revine maică mii care a scăpat un cuțit sub masa. S a aplecat după el si l a luat de mâner, cu vârful în sus. Dar a dat cu capul de sub masa, când sa se ridice si era sa si înfigă cuțitul sub bărbie. Nu mai stiu exact dar parca chiar s a zgâriat un pic
Salut! Am reusit sa fac o tendinita f nasoala, care dupa 6 luni inca nu e vindecata complet, batand spuma niste albusuri pentru un chec. Pt ca da, as fi putu folosi robotul, da’ era undeva sus pe dulap si mi-a fost lene sa ma mai catar dupa el. Asa ca am decis ca pot sa le bat si la mana, ca doar mamele si bunicile noastre nu le bateau la robot…Oh, well….
Mamele și bunicile noastre nu le băteau la robot și nici nu aveau mașini de spălat automate.
Și cine suferă acum de tot felul de (poli)artrite și altele asemenea?
Însănătoșire grabnică!
Aoleu, nasol tare, îmi pare rău!
Dacă nici asta nu e dovadă clară că gătitul e periculos…
@Lucian: da, da’ tre’ sa te mai duca si capul, ceea ce in cazul meu, dupa cum se observa, nu e cazul :)) Merci!
@Iulia: Exaaaaact!!!! Mai ales facutul de prajituri :)))
Vezi, știu eu de ce nu fac decât rar și numai chestii extrem de simple: instinct de conservare 😂
De când am mașină, am dat cu capul în:
– Capota deschisă;
– Portbagajul deschis;
– Ușa deschisă;
– Montantul B (ăla din spatele ușii șoferului);
– partea de sus a „ramei” ușii
Și cu alte părți ale corpului de alte componente ale mașinii, în timpul diferitelor lucrări de întreținere și reparație.
Da’ să moară gibilan dacă înțeleg cum ai reușit tu să te lovești de montantul A.
Eu zic pentru o perioadă să nu te ridici din pat.
Sau să chemi un preot să îți citească o rugăciune, ceva.
Jur că nici eu nu am idee cum am reușit. M-am cocoțat pe prag, cum fac de obicei, da cumva am adoptat un unghi mai bizar, cred 🤷♀️
Iulia, eu zic să te duci la politie si să ceri ordin de restricție pentru obiectele casnice. Pe jos, mașina știe deja ce ai de gând si nu te văd bine.
Ca să-ti revii, propun lecturi si filme relaxante, gen “Christine” de Stephen King sau seria “Final Destination” 😂
Eu doar un cucui in vârful capului de sâmbătă că nu’s care idiot s-a găsit să închidă un robinet din ăla, tip levier, pe culoarul care duce spre boxa…
Aoleu, nu vrei să știi! După ce am citit Christine, vreun an de zile mi-a fost frică de mașini roșii 😂
Și până în ziua de azi, dacă nimeresc în spatele unui camion din ăla cu bușteni, nu știu cum să fac să îl depășesc mai repede.
Sau dacă nu pot, stau la distanță extrem de generoasă de el 😁
Apropo de subiectul de ieri, fata e in dispoziție creativa din punct de vedere culinar, asa ca azi la prânz poke bowl cu pui, ceapa verde, avocado, castraveți si roșii cherry, mâine chiftele in sos de roșii cu pireu. Aseară a trântit o mâncare de dovlecei pe care am evitat-o cu grija. Deseară taboulé cu carnați veggie.
Mmmm, ce bine sună bowl-ul ăla 🤤
Ai mei cred că ar suna direct la protecția copilului și soțului dacă aș încerca să le dau așa ceva 🙄
Ia sa faci si tu cu ai tai ca taranu’ cu porcul:
Creștea taranul un porc in bătătura, vine inspecție de la direcția agricola:
– Ce-i dai, țărane, la porc de mâncare?
– Iaca, ce mai rămâne de la noi, laturi..
– Oaaa, de neconceput, 1000 de lei amenda!
A doua zi, control de la direcția veterinara:
– Ce-i dai, țărane, la porc de mâncare?
– Pai…am luat porumb, grau, soia, din astea…
– Vai de capul tau, ogemeuri, pesticide, insecticide, 1000 de lei amenda!
A treia zi, control de la primărie:
– Ia zi, țărane, cu ce hrănești porcul?
– Dom’le, cu nimic, ii dau in fiecare zi 100 de lei, sa se duca sa-si cumpere ce vrea.
PS. Si niște crispy onion presarat pe poke bowl. 😋
😂😂😂
Singurul bai dacă fac asta e că probabil o să mă sune de pe undeva din lume, să mă întrebe oare ce să-și cumpere.
Vai, soro! Sper sa rămâi vie, să mai scrii. Și eu testez mobila in mod regulat. Cel mai des cu mâinile și picioarele. Foarte des cu degetul mic. Și doare, nene!
Sper și eu să reușesc să mă mențin în viață 😂
Daca m-am taiat cu jetul de spalatoria self service, se pune? O secunda a durat… Mai trebuie sa zic ca degetul mic de la piciorul stang mai are putin si-su da demisia?
Am vanatai pe picioare si jur ca nu stiu de unde au aparut…
Dada, se pune. Mie mi-e o frică de jetul ăla de numa! 😱
Legat de vânătăile de pe picioare… Eu cred că sunt niște pitici mici care ne bumbăcesc în somn, jur!
Doamne ferește! De fapt, mai bine să te aibă-n pază! 🫢 Da, chiar, poate niște rugăciuni nu ar strica 😁 Oasele se mai repară, dar casa! Ce ai cu casa? Și mașina??? E scumpe, maică…
Trec mintenaș drumul și aprind o lumânare. Două. Nouă 🤣
(zic că trec drumul că stăm vizavi de 🪦 și ⛪)
Îi dă. Ma recunosc la talentul de ciocniri. Parcă am un talent să atrag cele mai improbabile ciocniri. Partea proasta e ca sunt sub tratament cu aspirină, așa ca vânătăile sunt serioase și se vindecă peste câteva săptămâni. Sincer nu îmi amintesc ultima zi fără nici o vânătaie. Dimensiunile lor variază de la câțiva milimetrii până la jumătate de antebraț. Degeaba am minte data de bunul Dumnezeu dacă nu mi-a dat și instrucțiuni de cum să o folosesc ca să preîntâmpin accidentele. 😂
Da zău așa, zici că-i un făcut, de mă bubui de lucruri care-s în același loc de 1000 de ani 🤦♀️
Instrucțiuni evident n-am primit nici eu, deci empatizez cu tine 😂
Eu ma tot autoflagelez de ceva vreme si da ma dor toate de la trezire pana la culcare. Cel mai adesea imi ducesc gleznele, la modul ca daca pe o steada maaare e cea mai mica borticicǎ eu calc in ea si piciorul mi se rasuceste in toate partile asta daca nu ma si intind toata pe jos.In casa iau cam tot ce se poate de-s vesnic vanata si habar nu am de unde.Mu stiu de ce si cum insa se intampla dupa ce am trecut usor de 40 ani.