Știu că probabil n-are nimeni chef de cârcoteală și chestii nașpa acu, când lumea încă se recuperează după #celecuvenite ale sărbătorilor. Dar trebuie să mă ventilez oleacă, pentru că altfel e posibil să-mi bubuie vena aia groasă.
Iulia
Marea Curățenie
Așadar, dragi tovarăși și pretini, am zis să mă apuc și io de Curățenia de Paști. Am zis să încep cu covoarele, să le scot din casă și să-l pun pe alde Fritz să bată la ele ca la fasole. Mda. Numai că mi-am dat seama că avem două probleme: prima – n-avem bătător de covoare. A doua – n-avem covoare.
Adică avem. Unul. Supranumit și unicul. În cameră la copil. Are un metru 20 pe un metru 20. E d-ăla cu străduțe, un pic mai gros decât un fular și îl scutur bine bine în fiecare săptămână, când dau cu aspiratorul la el în cameră.
Deci bătutul covoarelor a cam picat.
Dialoguri cotidiene 3 & 4
Urc într-o zi copilul în mașină în scopul de a-l preda la bunici pentru ziua respectivă.
Pe drum, la vreun kilometru, așa, de casă, undeva pe dreapta, au apărut niște terenuri de vânzare. Evident, semnalizate cu un panou corespunzător.
– Mamiiii, ce scrie pe afișul ăla?
– Scrie că aici sunt terenuri de vânzare.
Cum stați cu catrafusele?
Probabil mulți dintre voi, la fel ca mine, faceți parte din generația cu părinți care au funcționat (și mulți încă funcționează) pe principiul „lasă, că nu știi când ne trebuie” sau „păi cum să arunc, e încă bun!” atunci când vine vorba despre lucruri. Și probabil că mulți dintre noi am și moștenit meteahna asta, la un nivel mai mult sau mai puțin conștient.
Eu mărturisesc sincer, mă lupt într-una cu instinctul de a nu arunca chestii. De la haine, la obiecte de bucătărie, accesorii, chestii de-ale câinilor sau copilului. Deși de multe ori realizez că obiectul respectiv e inutil, o voce din capul meu țipă ca disperata: Nuuuuuuuu! Că nu se știe când ți-o trebui!!!
Cu multă voință și mult exercițiu, reușesc de cele mai multe ori s-o potolesc pe nebună și să mai scap de catrafuse. Dar e un proces continuu, nesfârșit.
Blonda și streptococul
Miercuri am decis că nu mai merge, mă duc și eu la medic, că mai mult ca sigur am luat carcalacul de la fi-miu.
Acu, tre să înțelegeți că asta e o decizie pe care am luat-o în contextul în care eu sunt genul mai degrabă bărbat când vine vorba de mersul la medic. Adică funcționez de obicei pe principiul că dacă n-am murit până acu, o să supraviețuiesc și de data asta. Și dacă nu mă simt în pericol de sucombare iminentă, nu prea calc pe la oamenii în halate albe. Iar pastile tot așa, nu iau decât dacă simt că altfel amenință să-mi bată coliva-n chept. Deci vă dați seama că-mi era destul de rău dacă am decis de bună voie să mă duc să mă caut.
Meniul săptămânii 10 – 17.04.2023
Știu că am lipsit mult de aici și că iar sunt în întârziere cu textul ăsta, dar streptococul cu care m-a fericit domnul copil m-a scos destul de tare din circuit zilele astea. Antibioticul pare însă să își facă efectul, așa că sper să pot reveni la un ritm cât de cât normal zilele astea.
Așadar, deși cu întârziere, iată meniul planificat pentru săptămâna asta. Dacă ați apucat deja să vă faceți planuri, poate găsiți vreo idee pentru săptămânile următoare. Dacă nu, poate vă inspiră ceva de pe aici.
Sunt (aproximativ) vie & o scurtă recenzie
Salutare tuturor! Știu că am lipsit cam mult de pe aici, dar vă promit că nu am tras chiulul nejustificat.
Iar după ce veți citi scurta recenzie pe care am să o las mai jos, veți înțelege mai bine despre ce e vorba.
Relația ca hobby
Ne-am uitat zilele trecute la un show de stand-up al lui Sorin Pârcălab, cred că chiar la Brașov, dacă nu mă înșel. Show-ul e ăsta, dacă aveți chef să vă uitați. Dacă vă știți mai sensibili la menționarea de organe și alte tipuri de limbaj licențios, nu vă uitați, că le folosește destul de mult.
Mă rog, nu despre show-ul în sine era vorba, ci despre ceva ce a zis tipul la un moment dat. Respectiv (citez cu oarecare aproximație): Nu vă luați niciodată un partener care nu are un hobby. Pentru că dacă faceți asta, voi o să deveniți hobby-ul partenerului!
Știați că…
… oricât de mult ai încerca, nu poți îndoi o bucată de hârtie de mai mult de șapte ori?
Dacă nu mă credeți, puteți liniștiți să încercați.
Dialoguri cotidiene #2
După amiaza, undeva în jur de ora 15.
– Maaaaaamiiiiiiiiiiii!
– Mmmm?
Meniul săptămânii 27.03 – 02.04.2023
Știu că sunt restantă cu textul ăsta, eu am înțeles ceva greșit, din „se schimbă ora” eu am priceput „se schimbă ziua” 🙄
Prin urmare, mă scuzați, s-a greșit și acum se încearcă remedierea erorii.
Cum e cu egalitatea între femei și bărbați – dreptul la replică
Doamnelor și domnilor, în această dimineață în tumultuosul online românesc a fost lansată o provocare. Iar cel care a lansat-o a fost nimeni altul decât prietenul nostru Vasilescu.
Astfel, domnia sa a purces la a întocmi o listă cu lucruri care ar putea stabili cu adevărat și pentru totdeauna egalitatea între femei și bărbați pe planetă.
Și dacă tot avem parte de opinia dânsului, iaca, mi-am stricat planurile pentru textul de astăzi și nu m-am putut abține să nu notez și eu aici câteva gânduri. Că nu de alta, dar ce s-ar face internetul fără părerile mele?
Misterioase-s căile focului
Fiți atenți aici, că am să vă povestesc una paranormală azi. Și mai are legătură și cu focul, deci e clar, ceva-ceva se întâmplă.
Nu m-aș mira dacă în câteva zile încep să mișc mobila prin casă cu puterea minții sau să citesc gânduri ori să fac previziuni mai ceva ca Mafalda.
Ori o avea legătură cu sinele și eul meu, ori s-o fi mutat Mercur din retrograd, ori că mi s-or mai fi desfundat ciacrele, nu știu.
Ce e cert e că de acu încolo mă aștept în orice moment să mă pocnească brusc v-o superputere, ceva. Să mi se deschidă al treilea ochi, să încep să vorbesc sanscrită peste noapte, naiba mai știe.
Dar să luăm lucrurile pe rând. Totul a început săptămâna trecută, cam pe marți, așa. Ba nu, nu era marți, era miercuri.
Între dragoste și ură
Trebuie să vă fac o mărturisire. În ultima vreme mă aflu prinsă într-o relație destul de tumultuoasă. Fix așa cum zice și titlul – între dragoste și ură.
E genul ăla de relație ca un accident – nu vrei să te uiți, dar nici nu te poți abține să n-o faci.
Și de fiecare dată când mă plâng și bombăn prin casă din cauza relației ăsteia, Fritz îmi zice să încetez naibii. Nu bombăneala, ci relația. Bine, și bombăneala, dacă e să fim cinstiți.
Iertăm și uităm
Cred că e clar că azi n-am o dispoziție prea veselă sau optimistă. Aia e, n-au cum să fie toate zilele numai norișori pufoși și pârțuri de unicorni. Așadar, nu vă așteptați să vă aducă nici textul ăsta prea multe zâmbete pe buze, că nu e cazul.
Evenimente recente mi-au readus în atenția neuronilor și sinapselor o poveste pe care, în mintea mea, o încheiasem acum mulți ani de zile. Dar uneori se întâmplă viața și poveștile din trecut se întorc, vrem, nu vrem.
E inutil să încerci să educi oamenii?
Intenționasem să scriu cu totul altceva astăzi, mai ales că e luni și mă gândeam să nu începem săptămâna așa, cu d-astea grele…
Dar am citit în dimineața asta două chestii care m-au pus pe gânduri. Și nu neapărat niște gânduri prea vesele.
Bârfă sau discuție?
Am vrut să scriu textul ăsta ieri, când m-am enervat inițial. După care am zis să stau totuși un pic, să mai ruminez oleacă situația, că poate totuși lucrurile nu stau chiar așa.
Ei bine, am stat, dar părerea tot nu mi-am schimbat-o. Așa că m-am gândit să scriu. Poate așa mi se limpezesc gândurile și aflu și părerea voastră, să îmi spuneți dacă sunt eu tâmpită au ba.
Meniul săptămânii 20 – 26.03.2023
Iaca s-a făcut din nou duminică, așadar e timpul pentru o nouă sugestie de meniu pentru săptămâna viitoare.
Dar înainte de asta, trebuie să vă povestesc ce rateu epic am dat la meniul de săptămâna trecută. Așa cum v-am povestit, printre altele, aveam în plan o supă de roșii și o mazăre cu sos de smântână și mărar.
Ei bine, ce-am făcut, ce n-am făcut, cert e că supa aia de roșii a ieșit așa, un fel de exponent al Salinei Turda. De fapt, ce vorbesc eu, Salina Turda ar fi fost invidioasă pe cantitatea de sare din supa mea…
Confesiunile unei mame denaturate
Gândiți-vă foarte bine înainte de a citi restul acestui text, pentru că s-ar putea să vă dezvăluie lucruri care e posibil să vă șocheze și să vă schimbe complet părerea nemaipomenită pe care v-ați făcut-o până acum despre mine (îhî, mi-au cam murit lăudătorii, și cum e așa odios de frig și urât afară, am simțit așa, o nevoie bruscă, de a mă bate singură pe umăr).
Dați-mi somnul înapoi!
Nu știu dacă v-am zis, dar dacă nu, vă spun acum: mie îmi place somnul. […]
