Câini

Azi nu

Azi nu o să prea fiu pe aici, din păcate.

Dacă acum ceva vreme scriam despre cât de tare doare o branulă înfiptă într-o lăbuță de cățel, azi mă regăsesc, din păcate, din nou într-o situație similară.

Gânduri

N-o să ai niciodată chef să faci asta

N-aveam nici cea mai vagă idee despre ce să scriu astăzi, dar pentru că-i luni, am zis să încerc să o dau așa, mai pe motivațional și sfaturi nesolicitate. Că doar c-o părere suntem toți datori și cine-i mai îndreptățit să-și exprime opiniile și să dea sfaturi decât un părerolog de internet așa, ca mine?

Știți că vă povesteam săptămâna trecută că am avut o zi complet lipsită de chef. Posibil să fi avut legătură cu vremea, că de vreo 2 zile, de când a mai apărut și oleacă de soare – chiar și așa, cu dinți ascuțiți cum e – parcă am mai înviat oleacă.

Dar nu despre soare vorbim azi, ci despre chef. Pentru că stând eu așa, lipsită de chef de orice, și privind în gol spre nicăieri, mi-am dat seama de o chestie. Bine, de fapt nu mi-am dat neapărat seama, ci mi-am amintit că am văzut-o/auzit-o/citit-o pe undeva. Habar n-am pe unde în momentul ăsta, dar n-are a face prea mult.

Alandala

Cum să te faci de cacao la cumpărături în 3 pași simpli

M-am dus ieri până la Mega-ul din comună, ca să cumpăr niște mărunțișuri care se terminaseră prin casă.

Un lapte, o rolă de bucătărie, niște bere… d-astea. În teorie, misiunea părea simplă: mă urc în mașină, ajung, cumpăr, plătesc, vin acasă. În practică însă, am reușit să fac și de data asta o nefăcută, că ce-ar fi viața fără un pic de tâmpenie presărată prin ea, nu?

Dar să nu ne mai lungim și să trecem direct la micul ghid care vă va învăța cum să vă faceți de rahat la magazin, în doar trei pași foarte simpli. Și drept dovadă că e foarte simplu și eficient, mie mi-a ieșit perfect!

Gătit

Meniul săptămânii 06.03 – 12.03.2023

Așa cum am promis tura trecută, revin și azi cu meniul planificat pentru săptămâna viitoare.

Săptămâna trecută n-am gătit chiar tot ce era pe listă, pentru că rulada cu cașcaval și cartofii cu 4 feluri de brânză ne-au ajuns pe 2 zile, așa că nu am mai apucat să fac cotletul de porc cu ceapă caramelizată și nici cuș cuș-ul marocan.

Le reportez așadar pe săptămâna asta și mai adaug la listă câteva feluri, să avem de unde alege.

Alandala

Una din zilele alea

Dap, azi e una din zilele alea. Nu, nu zilele „acelea” despre care vorbesc reclamele la produse pentru dame. Ci una din zilele alea când n-am chef de nimic.

N-aș putea să explic exact cum și de ce, n-am pățit nimic rău, nici măcar n-am dormit prost azi noapte, ca să pot da vina pe oboseală. Pur și simplu n-am chef. Nu sunt nici supărată, nici deprimată, nici nimic. Pur și simplu lipsită de chef.

Gânduri

Se duce lumea de râpă?

Articolul de azi e așa, un fel de salată de gânduri pe care am simțit brusc și iremediabil nevoia să le pun în scris. Nu de alta, dar e păcat să nu rămână pentru posteritate măcar o parte din frământările minții mele alambicate. Și în plus, ne dă ocazia să mai stăm de vorbă pe aici, măcar așa, din tastatură.

Să vă spun de la ce mi-a venit întrebarea din titlu. De la faptul că am impresia că numărul tâmpiților din jurul nostru e în continuă creștere. Și nu mă refer aici la tâmpiții de internet, să zicem. Că ăia există de mult, numai că marele internet le-a dat în ultimii ani ocazia să fie tot mai vocali și mai vizibili.

Gânduri

Unii oameni sunt neoameni

Nu, că trebuie să v-o zic pe asta, că m-am enervat de mi-a crescut tensiunea!

Ora amiezii. Mă duc, recuperez odrasla de la înalta instituție de învățământ, mă duc până la Carfurelul din comună. Că da, avem și Carfurel, nu numa Mega. Mă rugase prietena mea din capu’ satului să-i cumpăr ceva. Zic, numa bine, cumpăr și pentru noi ce mărunțișuri mai sunt.

Fac niscai balet p-acolo printre rafturi, pentru că angajații erau ocupați să pună marfa pe rafturi, așa că toate spațiile dintre rafturi erau mai mult sau mai puțin blocate de cărucioare pline cu chestii.

Gânduri

Fericirea-i un lucru mărunt…

… e o aripă care vibrează, fericirea-i un lucru mic, un pitic, ce dansează. Sau cel puțin așa zic versurile unui cântecel de pe vremea mea, maică. Pentru ăia care știți despre ce vorbesc, țineți-vă bine de brăcinari: melodia asta e din 2001, adică de acu’ 22 de ani! Dada, au trecut dooșdoi de ani de atunci!

Bun, acu că am terminat cu lecția de istorie muzicală, revenim la oile noastre. Sau la fericirile noastre, mai bine zis. Că dacă azi e luni, am zis să fim pe fericire și floricele și unicorni, așa, că e destul negru și trist în jurul nostru. Așa că să fie veselie în bula noastră mică.

Gătit

Meniul săptămânii 27.02 – 05.03.2023

Având în vedere faptul că la ultimul articol legat de ce mai mâncăm v-ați exprimat interesul pentru alte idei de meniuri, iaca aici meniul pe care l-am planificat eu pentru săptămâna ce vine.

În principiu sunt mai multe feluri decât estimez că vom mânca, dar având ingrediente similare, le notez în ideea în care poate ne răzgândim, poate într-o zi o să am mai mult sau mai puțin timp, poate… Pe scurt, pentru flexibilitate.

Copii

Dialoguri la grădiniță

Mergem să preluăm moștenitorul familiei de la grădiniță. Evident, după ce dimineață a parlamentat juma de ceas despre cum nu vrea la grădiniță, ba că e obosit, ba că n-are chef, ba că hâr, ba că mâr, la ora prânzului nu se mai dă plecat de acolo.

Mai stăm așadar un pic, alăturându-ne cetei celorlalți părinți ale căror odrasle, de asemenea, nu se dau duse din curtea grădiniței. Bate un vânt de te mută din loc, dar pe plozi nu pare să-i deranjeze. În timpul ăsta noi, părinții, stăm zgribuliți laolaltă și mai-mai că ne-ai vedea începând să ne înghesuim unii în alții ca oile, ca să ne mai încălzim.

Copii

Dialoguri la ceas de seară #6

O seară obișnuită în familia Crăciun. Începutul procedurilor de nanificare.

Copilul se află în etapa 4/5248 de dezbrăcatului de haine, proces care, după cum se știe, poate avea o durată nedeterminată. În cazul de față, a reușit să-și dea până acum jos bluza și o șosetă.

Brusc, îl apucă setea.

Gătit

Noi ce mâncăm azi?

Întrebarea care dă fiori oricărei… voiam să scriu “mame”, dar apoi mi-am dat seama că sunt familii în care gătește tata sau bunica sau mătușa sau bona sau vecina de la 3 sau… Nfine… Ce e cert e că întrebarea din titlu dă fiori și crește tensiunea oricărei persoane desemnate cu gătitul într-o familie.

Și nici eu nu fac excepție, pentru că eu sunt personajul responsabil cu furnizarea hranei în familia noastră. Așa că dacă aud întrebarea asta, mă apucă ori jalea aia mare, că primul răspuns care îmi vine în cap e: „De unde naiba să știu eu?!?!”, ori îmi creste instant tensiunea și îmi vine să izbucnesc mai rău decât o oală sub presiune și să arunc cu vreun obiect contondent spre persoana care o adresează.

Așa că, pentru liniștea și pacea mea sufletească și întru evitarea potențialelor conflicte, de ceva vreme practic ceea ce se numește în engleză „meal planning”. Mai pe românește, planificarea meniului sau meniul zilei.

Copii

Dialoguri la ceas de seară #5

Scurt preambul explicativ: fiul nostru, copilul, mai are la această venerabilă vârstă… “accidente”. Sau, pe românește, se cacă pe dânsul.

Acum ceva vreme a solicitat să primească o mașinuță specială pentru baie. Întrucât am decis că are oricum mult prea multe jucării, i-am explicat că momentan nu va primi, dar că taică-său și cu mine ne vom gândi la o variantă în care ar putea primi totuși respectiva mașinuță.

Alandala

Diverse tehnice și administrative

După cum probabil ați observat (sau mă rog, așa sper eu :)), ieri blogul a mers mai cu sughițuri, așa. Iar motivul este că, începând de ieri, l-am mutat în casă nouă, respectiv de pe un domeniu .com pe unul .ro.

Practic, până ieri am stat în chirie, de ieri sunt proprietar de garsonieră cu acte-n regulă. Norocul meu că nu trebuie să plătesc 30 de ani rate pentru garsoniera asta.

Vechea adresă iuliacraciun.com ar mai trebui să fie funcțională o perioadă – teoretic ar trebui chiar să funcționeze o redirecționare, astfel încât dacă accesați iuliacraciun.com să ajungeți aici – pe iuliacraciun.ro.

Gânduri

Duminica în familie – așteptări vs realitate

Minunat, vă zic. Pentru că tot ce-ți poți dori într-o duminică dimineața, când ești cu mucii până la brâu, când mai mult tușești decât să scoți din tine cuvinte articulate și când simți că nu mai ai creier în cap, ci cel mult un fel de masă gelatinoasă, care oricum amenință să ți se scurgă la vale pe nări la următoarea tură de suflat nasul, e un copil țâfnos.

Alandala

Aventuri la birou

Am intrat în sala unde urma să aibă loc prezentarea, am zis cine sunt și ce caut acolo. Mi-a înmânat cineva un microfon și apoi am așteptat să mi se facă cunoștință cu personajul care urma să țină cuvântarea și ale cărui vorbe nemțești trebuia eu să le redau în română, întru înțelegere de către publicul prezent la eveniment. Ei, aș! N-ai să vezi. M-au lăsat cu microfonul în mână și și-au văzut de ale lor.

Alandala

Recrutarea în epoca internetului

Fiți atenți aici. Eu am cont de LinkedIn. Mi l-am făcut acum ceva ani, după ce mă lansasem în aventura freelancingului, citind în stânga și-n dreapta la colegi de breaslă cât de util le-a fost și cum i-au descoperit diverși clienți pe ei pe LinkedIn.

Așa că am zis mna, n-oi fi io mai fraieră, hai pe LinkedIn. M-am documentat frumușel, am citit pe ici pe colo cum ar trebui să arate profilul unui profesionist freelancer pe această minunată rețea și m-am pus pe treabă. Mi-am creat frumușel profilul, am inclus informațiile relevante, am început să „socializez” cu alții, mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți.

Rezultatul acestor eforturi a fost următorul:

– clienți noi obținuți prin LinkedIn – zero, până acum

– tentative de agațamente prin LinkedIn – vreo 10

– oferte de joburi – nenumărate