Zic să ne începem săptămâna cu oleacă de nervișori – da’ nu în sensul în care să ne enervăm neapărat (deși, na, dacă asta vă face să vă simteți mai bine, băgați cu sudalme și ocări, că internetul suportă) – ci în sensul în care să lăsăm acilea micile chestii enervante care ne toacă neuronii, ca să putem apoi să avem o săptămână d-aia cu zen, cu miros de lavandă și ciripit de păsărele, cu norișori pufoși, unicorni care pârțâie vată de zahăr și orice altceva vă mai face vouă inimioara să zâmbească.
- Huo mitocanilor care nu numai că își lasă coșul de cumpărături în mijlocul parcării de la Lidl, dar îl mai lasă și sprijinit de bara de protecție a mașinii altuia. Vă doresc să vă taie cufureala în biserică și să vă treacă când v-oi descânta eu!
- Huo celor 316 pixuri din suportul de pixuri de pe biroul meu, care nu mai scriu, dar pe care, de fiecare dată când constat că unul nu mai scrie, le pun la loc cu o ridicare absentă din umeri.
DU-LE LA GUNOI, TÂMPITO! 🤦♀️