Fraților și surorilor, n-o să vă mint, e greu. E al dracu de grea treaba asta cu lăsatul de fumat, să-ți bagi picioruțele în ăla care a avut ideea creață să se ia de mizeria asta.
Aseară pe la 10 îmi venea să ucid pe cineva, tot norocul c-am adormit la film și a scăpat toată lumea cu viață.
Dimineață a mai fost cum a mai fost, că au plecat băieții la schi și na, până le-am pregătit ceaiul, până am adunat de prin casă mănuși, clăpari, geci, căști, mănuși, geci… n-am apucat să mă gândesc la prea multe.
Da’ pe la un 8 și ceva – 9, așea, simțeam că mă urc pe pereți. Și dacă aseară am rezolvat problema relativ ușor – adică mi-am deschis o bere, ca să mă asigur că nu voi fi tentată să-mi bag picioarele, să mă urc în mașină și să mă duc după nenumite, azi dimineață mi s-a părut ușor excesiv să mă iau de beut de la 9…
Așa că ce să și fac, am umflat cățeaua neagră și am decis să mă duc să alerg.
Paranteză. Urăsc visceral alergatul. Ultima (care a fost și prima, de altfe, dacă facem abstracție de alergatul din copilăria mică) tentativă de acest gen am avut-o prin 2007, cândva, dacă îmi aduc bine aminte.
Dar mi-am zis că n-am nimic de pierdut, orice e mai bine decât să fac știm noi ce… Închidem paranteza.
Am luat deci cățeaua, m-am dus în parc. Într-unul care e chiar fain și în care există o foarte faină pistă de alergare.
Ce n-am luat eu în calcul însă, a fost zăpada. Mai exact, gheața. Care acoperea fain frumos pista de alergare pe cam 90% din suprafața și lungimea ei.
Zic în sinea mea „lasă, că nu e panică, oricum io alerg ușuuuuuureeeeel, așea”. În plus, știam de la tata (care a alergat cred timp de vreo 30 de ani), că poți să alergi și pe gheață, dacă faci pași mici și ești atent.
Și da, se poate alerga și pe gheață, pot să confirm.
Însă ce nu se poate pe gheață, nici pe picioarele proprii ambele amândouă, la fel cum nu se poate nici cu mașina, e să se frâneze (eficient, adică… că de frânat… poți, da’ unde te și oprești, asta e altă poveste).
Bine, nu se poate, dacă nu ai atașate de tine vreo șaij’ de kile de câine. Că dacă ai, iar toate acele kile decid că bine bine, alergăm noi, toate bune și frumoase, da’ totuși, eu ACUM vreau să miros AICI boschetul ăsta… să zicem că într-un astfel de caz, frânarea bipedului se produce brusc, iremediabil și implacabil în momentul în care frâna aerodinamică patrupedă se oprește pe loc, iar tu, bipedul, ajungi în capătul lesei.
Desfășurarea acțiunii: alergăm în pas mărunt, muzica răsună în căști, gheața scârțâie sub pași, aburii se ridică molcom, atât din botul bipedei, cât și din cel al patrupedei.
Brusc însă, patrupeda până atunci cooperantă, care și-a urmat (deși relativ nemulțumită că nu e lăsată să inspecteze olfactiv toată oferta ofertantă oferită de respectivul parc, dar mna) bipeda fără crâcneli, decide că boschetul ĂLA chiar NU mai poate fi ratat și trebuie mirosit pe îndelete, că până când o viață amară?!
Prin urmare, patrupeda înfige temeinic în gheață ghearele disponibile la toate cele patru picioare și obține un efect de frânare până la staționarea completă aproape instantaneu.
Bipeda nu observă în timp util frâna aerodinamică blănoasă care a ajuns de la viteza ț la viteza 0, așa că mai apucă să facă încă vreo 2 pași, până ajunge în capătul lesei atașate de mână.
Efectul a fost cam același pe care l-aș fi obținut dacă aș fi alergat cu o nicovală în brațe, atașată de mine cu o sfoară și care mi-ar fi scăpat brusc din brațe, fără să observ, în timp ce eu continuam să alerg.
Practic, am apucat să văd cumva din exterior și în slow motion cum jumătatea superioară a corpului îmi încetinește brusc de la viteza ț la viteza 0, dar pe picioare nu le-a informat nimeni, așa că au luat-o înainte, iar când n-au mai avut unde să se ducă, au zburat în aer, în așa fel încât am privit în același timp și cerul, și proprii mei adidași.
Tot norocul meu a fost că am aterizat cu dosul pe un maldăr de zăpadă, nu pe gheața care acoperea toată pista. Asta a fost salvarea noadei mele.
În același timp, aterizarea mea bruscă și forțată a speriat îngrozitor biata cățea, ocupată să miroasă de zor boschetul ACELA.
Dacă ați văzut vreodată desenele cu Scooby Doo, dar nu ați văzut niciodată live un Dog german, vă pot garanta 100% că desenele alea au fost inspirate din fapte reale (mă rog, partea legată de câine).
Căci, speriată de bufnitura izbucnită în imediata ei proximitate, dar și de corpul aterizat pe neașteptate lângă ea, cățeaua mea practic a sărit cu toate 4 picioarele în aer, a dat cumva aiuristic din toate 4, încă în aer, după care gravitația a învis, a aterizat din nou pe terra ferma și, instinctiv, ar fi vrut s-o ia la goană.
Ceea ce s-a dovedit relativ dificil spre imposibil, atât din motive de gheață (că ghearele alea te ajută ele, da’ nu și când vrei să accelerezi de la 0 la sută, brusc), cât și din motive de bipedă încă agățată în capătul lesei, chiar dacă momentan în poziție semi-șezând-culcat-pe-un-maldăr-de-zăpadă.
Imaginați-vă un ponei priponit de un gard, încercând să o ia la sănătoasa pe un patinoar și aveți cât de cât o imagine a Hanetei mele în momentul ăla.
După câteva fracțiuni de secundă, probabil scoasă din starea de panică de râsetele mele isterice, dar și de imposibilitatea de a pleca de pe loc, în ciuda strădaniilor ei, s-a oprit din agitație, a venit la mine și a început să mă tragă de mânecă, decizând brusc că ar fi un moment bun să ne jucăm.
După ce am reușit să ne potolim – eu din râs și cățeaua din tentativele de joacă, ne-am reluat activitatea – fără alte incidente, de data asta.
Dar cum tropăiam eu așa, la un moment dat – nu mă întrebați cum, de ce sau din ce motive – mi-a sărit sinapsa la o expresie care îmi pune neuronii pe bigudiuri de fiecare dată când îmi vine în cap.
Iar expresia în cauză e „nu sări ca rața la muci”.
Bănene, io aș fi curioasă, a văzut cineva vreodată la propriu o rață sărind după niște muci? Și dacă da, în ce anume context? Cam care ar putea fi situația în care niște muci zboară așa, teleleu-tănase prin aer, iar o rață se repede la ei cu toată viteza-nainte?
Vă rog frumos, lămuriți-mă și pe mine, dacă puteți, că altfel simt că ziua mea de azi nu e completă.

🤣🤣🤣🤣
Mvai ce am râs la imaginea stârnită de căzătură, era bună o filmare din dronă să imortalizeze momentul 🤪
Stay strong cu ză nefumatu’. Deja e amiază, merge ceva lichid. Macar un ceai cu … rom.
N-am auzit-o p’asta cu rața și mucii so, no idea. Da de unde până unde fasole la aia cu mucii’n fasole, de ce neaparat fasole!?
Mdeci, suntem alaturi de tine in greaua incercare 💪 ești pe drumul ăl bun
Acu, ce să zic .. șanse să fi filmat careva există..
Că i-am văzut pe unii de alergau, cam profi, așea, iar unul din ei avea ceva camera din aia gen action cam prinsă la piept. Deci… De urmărit internetul 🤣
Ai un har minunat de a povesti,in mintea mea s-a derulat toooot filmul asta asa haios… dar creierul meu a adaugat si melodia de la Benny Hill 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
🤣🤣🤣🤣🤣 la fix se potrivește! 🤣
Când io repet ca o moară deraiată I ♥ Hanna, stiu ce zic! Zic să punem de un search după poze “big dog, little lady”.
🤣🤣🤣 tre să văd dacă se poate implementa un astfel de search 🤣
Expresia cu rata nu o cunosteam.
Cunosc insa (patit) oprirea brusca a patrupedului (un teckel de vreo 4 kile) si a bipedului (adica eu). Zapada si iarna le inlocuiesti cu pietris de pe marginea drumului intr-o zi de vara. Rezultatul? Piciorul julit de la degetul mare pana in sus unde pantalonii foarte scurti imi acopereau corpul tanar de amazoana 🙄.
Cat despre uitatul tigarilor iti recomand ori sa cureti cat mai multa zapada, ori sa te apuci de telenovele😆.
Auuuu. Parcă mai bine totuși de mine și dosul meu în contact cu zăpada 😂
“Fumatul dăunează grav sănătății”, deși în cazul tău pare mai periculos lăsatul de fumat! 😀 Păi mai pățeai tu toate astea dacă in loc de alergat făceai o cafea și băgai 2 țigări? 😀
Ce-i drept, nici nu mai râdeam cu atâta poftă! 😂 Îți țin pumnii să reușești! 💪
Dap, se pare că la mine lăsatul e mai periculos decât activitatea în sine.
Dar aia e, mergem înainte, că înainte era mai bine! 😂
Eu de când am văzut câine+ alergat+ zăpadă= buf buf, dar am sperat că poate totuși nu, dar na. Eu mă pregătesc psihologic pentru parcurs 3 km mâine dimineață la ora 5.00 pe gheață și polei.
Îu, da’ unde pleci, soro, la ore așa nepământene?
Stai sa vezi cum e sa faci kilometrii astia pe zapada si gheata cu bicicleta. Am patinat azi de vreo 4 ori si jumatate de drum l-am facut cu bicicleta tinuta pe langa mine. Si la cat am dat la zapada inghetata, vreo 70m de trotoar, simt deja ca sunt secata de toate puterile.
Curajoasă, n-am ce zice! You go, girl! 💪💪💪
La muncă, din păcate. Lucrez la Brașov și față de centrul comunei tre să fac 3 km pe strada mea, strada cu fabrica de mezeluri celebră în județ. Ce mirosuri de carne la garnița, jumeri sau tobă răzbat când trec pe acolo de îmi curg balele.🤤🤤🤤🤤🤤 Mi-o trebuit mutat de la Brașov din 2013, înapoi la țară, no amu îi dau pe jos fie soare,fie vânt, fie gheață, fie furtună.🤭🤭🤭🤭 Cum era aia cu ce îți faci cu mâna ta….e lucru manual, cam așa și la mine. Scuzaț de întârziere de răspuns, da pe motiv de pus mai devreme la somn zilele astea, abia acum am ajuns la zi cu cititul restului de comentarii.
Auuuuuuu… Sună delicios de chinuitor 🫣
Dar hei, privește partea bună, dacă locuiai pe lângă vreun laborator de cofetărie era și mai rău! 😂🤤🤤🤤
Cofetăria e lângă școală, ă…ă, muncă, da acolo nu ne băgăm….avem multe kile (eu și cu grasa mea). Da se recuperează că minteni fac un tiramisu. Mascarpone, ouă de găină din ălea verzi fără colesterol, zahăr, piscoturi, ce mai, o nebunie!🤤🤤🤤🤤🤤
Eu azi am alte planuri ambițioase: gogoși și eclere 😁
Grasa mea jubilează 😂
Eu pe asta cu rata interesata de muci nu o stiam. Eu stiu doar ‘nu sari ca broasca la inundatie’. Asta pare mai logica si vizual corecta, nu?
Nu, sincer. Cum poate sari o rata la muci?
Cum poate sari o rata?
Nu imi iese vizualizarea. Mai bine.
Stai, că pe feisbuc altcineva scria de sărit ca broasca în ciment 🤣🤣🤣
Hai, că de lămurit nu m-am lămurit, dar măcar mi-am mai îmbogățit vocabularul 🤣
Mi-a sărit vinul (și) prin nas cumva când am citit comparația cu Scooby, mi-au slăbit mușchii mâinii cu care țineam… ceva ce a căzut în scrumieră.
Excelentă relatarea! Dacă ăsta nu e semn să mă las de fumat și apuc de alergat…
Bagă la 🏃♀️🏃♀️🏃♀️, e mai bine decât 🚬
Ce puțin momentan 🤣
Expresia cu rata nu am auzit-o niciodata😂. Lesin de ras (mai ales la faza cu Scooby Doo, mi-am si imaginat😂). Mi-am amintit de catelusa mea de 8 kg care reusea sa ma opreasca brusc si sa ma dezechilibreze cand i se punea pata pe vreun boschete. Cat despre tigari…rezista, rezista, rezista. Vor disparea si pornirile criminale…la un moment dat:)
Lasă, că pe lângă asta cu rața, am mai citit unele cu ceva broaște 🤣
Cât despre Scooby Doo, știu că toată lumea crede că glumesc, da jur că fix așa sunt cățeii ăștia 😂
Și da, chiar și o piticanie de câteva kg te poate dezechilibra, așa că ce să mai zic de ditai poneiul?
Mă întrebam oare cum o mai fi cu nefumatul la tine. Se pare că e periculos și cu degajări de adrenalină…😁
Ține-o tot așa!
Deocamdată e de bine, mergem înainte 💪 și sperăm să nu devină periculos pentru nimeni altcineva decât pentru mine 😂
Vaaai, am muriiit!! 😂😂😂
Stay strong cu nefumatul, you’ve got this!!!💪💪
Nu muriiii, mai stai pe-aici, că presimt că o să se mai întâmple chestii 😂😂😂
Uite, vezi, ca solutie cand simti ca tre sa fumezi: ca sa nu cedezi ispitei si sa te mentii ocupata, scrii pe blog. Win-win, cum ar veni 😛