Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
Pentru prima dată după mult timp, mi-e din nou teamă.
Nu frică. Doar teamă. Teamă de ce va fi sau nu va fi, teamă de viitor, de incertitudini, de necunoscut.
Mi-am dat seama că nu v-am mai relatat de ceva vreme discuțiile savante dintre mine și domnul cu care împart locuința și plata taxelor.
Să vă zic una de azi, așadar.
Mi-am dat seama că nu m-am ținut de cuvânt și nu v-am mai delectat de multă vreme cu nemuritoarele vorbe de înțelepciune ale soțului meu, deși ele au existat, să nu credeți că i-a trecut.
Dar, așa cum se întâmplă de obicei, dacă nu notez pe loc, sănătate și-un praz verde, că în cinci minute am și uitat.
Am decis ca, pe lângă nemuritoarele vorbe de duh ale plodului din dotare (pe care, sinceră să fiu, le scriu preponderent pentru mine, să le mai pot citi peste ani), să încep să vă împărtășesc și din vorbele cu care mă mai blagoslovește uneori Musiu Soț.
Începem așadar cu 2 mai recente.