IuliaAseară, ora cinei. Participanți: fiul din dotare și subsemnata.
Pun farfuriile pe masă, mâncarea în farfurii. Avem chiteluțe cu sos și orez cu legume.
Ne apucăm să mâncăm, firește nu înainte de uzualele comentarii „Da mie nici nu-mi place orezul!”, urmat de halitul respectivului orez și o oarecare reconfigurare a atitudinii: „Hm, mami, da orezul ăsta e chiar bun!” [insert aici smiley care-și dă ochii peste cap cu zgomot].
Mă rog. Ne apucăm deci să mâncăm. După 2 minute, fiul reușește să se moscolească cu sos pe mână. E și ăsta un skill, n-am ce zice – să ții mâna pe capătul furculiței și în același timp să reușești să o bagi și în sos…
Mă ridic să îi dau un șervețel umed, că alea uscate „nu curăță prea bine, mami!”
Mă așez la loc. După alte 2 minute, mă anunță că îi e cam setică și ar servi un pahar cu lapte. Mă ridic, îi pun lapte, mă așez la loc.
După alte 2 minute, sunt anunțată că parcă ar vrea și o feliuță de pâine alături de mâncare (Doamne, copchilu ăsta ar fi în stare să mănânce pâine cu franzelă). Mă ridic să procur pâinea și mormăi printre dinți:
– Oare o să reușesc vreodată să mănânc și eu la masă, fără să mă ridic de cinșpe ori?
– Ce-ai zis, mami? Că nu te-am auzit, ai zis prea încet!
(În gând: n-ai tu treabă ce bombăne mă-ta). Cu voce tare:
– Nimic, mami, vorbeam singură!
– Nuuuu, spune-mi și mie ce ai zis, chiar vreau să știu!
– Păi de fapt n-am zis, m-am întrebat. M-am întrebat, dacă o să reușesc vreodată să mănânc o masă fără să fiu întreruptă și să trebuiască să mă ridic de nu știu câte ori?
– Aaaa, nu, nu cred că o să reușești!
Măcar e realist.
Sursa foto: Image by bearfotos on Freepik
Măcar e sincer!😁
Da 😂
Cum să nu-l iubești?😅
Ăsta e norocul lui, că e simpatic 😂
Sa stii ca are dreptate. Poate cu timpul se reduc intreruperile de la masa dar sigur nu dispar😀
Eu il mai pun pe junior sa faca singur anumite treburi, asa ca ma scuteste pe mine sa le fac. Dar mai ai vreo 5 ani sigur de asteptat 😁.
De făcut chestii face și el – își strange jucăriile, își pune hainele murdare la locul lor, vasele murdare în chiuvetă… Dar mna, chiar să îl las să își pună singur lapte încă nu am curaj 🤣
Când erau băieții mei mici, mititei, o mătușă îmi zice, în timp ce strângea în brațe pe unul din ei: “ce a mai făcut și natura asta! Dacă nu ar fi mirosit așa bine nu ar mai fi făcut nimeni copii”.
Pe de altă parte, la 9 ani încă îmi cere chestii când suntem la masă. Măcar am reușit să-l facem să zică “Te rog!”. Cel mic încă nu a dobândit acest skill, el doar ne informează că vrea ceva. Acu ce să zic…. O fi ăsta mare mai bun, că măcar e politicos sau ăsta mic, că el are sânge regal prin vene și trebuie doar să verbalizeze dorința și nevoia?!
PS: Eu încă mai sper că tot ce iese din gura noastră, fucking zilnic, lasă o urmă în creierul lor și la un moment dat, peste mulți ani, se vor comporta ca niște normali.😐
Aaa, stai liniștită, și la noi se poartă asta cu afirmațiile când se dorește ceva.
De exemplu, din “mi-e sete tare” eu ar trebui să înțeleg “mama, te rog dă-mi ceva de băut” 🙄
Dar de fiecare dată când face asta, îi spun: “Poftim? Nu înțeleg ce dorești” Și atunci face reconfigurare și o dă cu “te rog…”
Iar apropo de PS – asta e și speranța mea 🤞
😂😂😂 tu Iulia, în loc să apreciezi că printre multe altele, logica e un punct forte al copilului… Vai, vai, vai… Așa ceva…
Vorba ta: noroc că sunt simpatici! 😂😂😂
Daaa, la logică pare să stea bine 🤣
Am făcut asta stereo. Copii la 11 luni diferență. Tot ce spui plus porțiile trebuiau să fie exact la fel. Mai ales cu ce nu le plăcea. Acum nu mai am probleme cu hrănitul lor. Oare fiindcă se apropie de 40 de ani?
Bine ca nu a zis ca cel mic al meu can bombaneam pe exact aceeasi tema “nu cred, pentru ca esti mamă “ nah mai zi ceva sau contesta job description ul de mamă!
Ahahahahaha, am leșinat 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
:)))))))))
îmi place frazarea, cum s-a exonerat…
“TU nu reușești!”
frumos, are stofă de politician; sau măcar ca bunica…?
Sincer , direct.
Nici eu nu reușesc de multe ori, tot uit să aduc chestii pe masă, cum ar fi pâine, sare, un cuțit, o bere…
Senilitate precoce.
Sunt criminali ! Serios! Si intr-adevar, stau foarte bine cu logica pazmutiile astea!
Sa il auzi pe al meu zilele trecute. E in vacanta la bunici. Bunicii au o casa cu etaj, iar cu usile inchise, poate sa urle copilul ala pana raguseste ca oricum nu-l aude nimeni. Deci, babyphone obligatoriu. Si a inteles el cum functioneaza, unde trebuie sa vorbeasca/sa tipe ca sa il auzim noi, jos. Dupa cum spuneam, e la bunici, il baga cu chiu cu vai la somnul de pranz. La un moment dat se linistesc si bunicii ca UFFF nu se mai aude nicio miscare la babyphone si asa, din senin, se aude o voce dulce “Hei, dati si voi apa?? ” =))))) Nu “Mi-e sete”, nu “E sticla goala”, nu “Vreau si eu apa va rog”. Nimic. Fix ca un puscarias in celula gen “ALOO APA!!” =)) Partea cea mai nasoala pentru bunici e ca nu pot sa o lase asa cum a picat, la noi “TE ROG” e regula. Da’ ce te faci cu rasul? Ca se prapadeau de ras in spatele usii
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Și noi luptăm din greu cu bunicii la fazele astea, le-am explicat că “mi-e sete” nu este o rugăminte, este o afirmație, deci până nu se aud cuvintele magice “te rog” să facă bine să nu mai sară cu apa.. Da ușor nu e 🙄
I hear u sister! Nu stiu cum au facut pana la urma ca eram ocupata sa rad =)) Io (mama denaturata) momentan sunt in vacanta! “Te rog” si “multumesc”, pentru moment, nu sunt problemele mele! 😀
😀