IuliaAm mai mărturisit eu în repetate rânduri pe aici că una dintre plăcerile mele vinovate e să mă bat cu procrastinarea uitându-mă la alții fiind harnici pe youtube.
Și cum ședeam eu aseară așa, făcând fix asta (dar n-o băteam în cap langa, să știți, așteptam să termine mașina o tură de rufe ca să le scot, să pun următoarea tură), dau peste un clip al unei tipe care povestește că o mare problemă a societății noastre actuale sunt… catrafusele.
Mă rog, în engleză sună cumva mai bine – clutter – dar în esență despre asta e vorba – catrafuse, boarfe, chestii, calabalâc.
Probabil mulți dintre voi, la fel ca mine, faceți parte din generația cu părinți care au funcționat (și mulți încă funcționează) pe principiul „lasă, că nu știi când ne trebuie” sau „păi cum să arunc, e încă bun!” atunci când vine vorba despre lucruri. Și probabil că mulți dintre noi am și moștenit meteahna asta, la un nivel mai mult sau mai puțin conștient.
Eu mărturisesc sincer, mă lupt într-una cu instinctul de a nu arunca chestii. De la haine, la obiecte de bucătărie, accesorii, chestii de-ale câinilor sau copilului. Deși de multe ori realizez că obiectul respectiv e inutil, o voce din capul meu țipă ca disperata: Nuuuuuuuu! Că nu se știe când ți-o trebui!!!
Cu multă voință și mult exercițiu, reușesc de cele mai multe ori s-o potolesc pe nebună și să mai scap de catrafuse. Dar e un proces continuu, nesfârșit. Încerc din răsputeri să nu cumpăr chestii decât dacă sunt absolut sigură că am nevoie de ele. Încerc să nu mai păstrez nimic care este, fie și în cea mai mică măsură, deteriorat, rupt, crăpat. Și tot nu reușesc 100%.
Anul trecut prin toamnă de exemplu, m-am înfuriat pe dressing, că mi se părea că nu mai am loc nici să respir acolo, nu găsesc niciodată nimic și e un haos complet. Așa că într-o sâmbătă, când piciul era la ai mei, m-am înarmat cu niște saci de gunoi din ăia țapeni, de 240 de litri și am făcut ravagii :))
Dacă vă zic, vă ia cu leșin. 6 saci din ăia mari am scos de acolo! Șase, fraților! Dintre care patru numai ai copilului – de la haine, la papuci și jucării, patru saci din ăia enormi am umplut numai cu lucruri de copil, de la naștere și până la patru ani. Dap, ați citit bine: patru saci!
Și asta în condițiile în care oricum am dat mai departe către prieteni și cunoscuți o grămadă din lucrurile lui, pe măsură ce a crescut. Și în condițiile în care chiar am încercat să nu cumpăr lucruri în exces pentru el, mai ales că am primit la rândul nostru o grămadă de lucruri de la prieteni.
Dar, vrei – nu vrei, când ai copil, catrafusele se adună. Bunicii nu se pot abține și mai cumpără una-alta, prietenii mai apar cu câte un cadouaș, ba e Crăciunul, ba e Paștele, ba e ziua mititelului și uite așa te trezești cu casa și viața inundată de boarfe bebelușești.
De lucrurile „de oameni mari” ce să mai zic? Am descoperit chestii pe care nu le mai purtasem/folosisem de când ne-am mutat în casa asta, adică acum vreo patru ani. Așa că e clar cam cât de „utile” sau „necesare” erau…
Dar să revenim un pic la ceea ce ziceam la început – de tipa asta de pe youtube care zicea că avem o mare problemă cu acumularea de lucruri. Și că ar exista studii care au demonstrat că atunci când avem excesiv de multe lucruri, ne putem trezi cu anxietate, stări de agitație, stres, scăderea productivității și așa mai departe.
Și mai zicea tipa o chestie – un truism, dacă vreți, un clișeu absolut, dar la care nu te gândești neapărat: cu cât ai mai multe lucruri, cu atât e mai greu să le gestionezi. Logic, nu? Dacă ai 15 oale și crătiți, la un moment dat n-o să-ți mai încapă prin dulapuri. În plus, de fiecare dată când o să umbli în dulap să scoți o cratiță, ai să te lupți cu tetrisul de acolo, dând la o parte, trăgând, scoțând și împingând chestii, ca să ajungi la oala aia pe care o cauți de fapt.
Și fix legat de treaba asta cu oalele, am avut așa, o mică epifanie. După marea luptă cu dressingul, am mai început câte o mică luptă și prin alte colțuri ale casei. Pe alocuri cu mai mult succes, pe alocuri cu mai puțin.
Am intrat inclusiv prin bucătărie la un moment dat, și am mai triat din lucrurile de acolo. Dar se vede treaba că prea bine nu m-am descurcat, pentru că aseară, ascultând-o pe tipa asta punând întrebarea „Sincer acum, de câte spatule de silicon ai cu adevărat nevoie în bucătărie?”, m-a pocnit realitatea-n diblă: ok, n-am decât o singură spatulă.
Dar: am 5 (dada, cinci) ibrice, de diferite dimensiuni. Am 2 polonice. Și astea nici măcar n-au dimensiuni diferite, să zici că ar putea avea vreo utilitate separată. Am vreo 7 sau 8 linguri de lemn. Deși știu cu siguranță că folosesc în mod constant fix 2 dintre ele! Și lista ar putea continua…
Și da, cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai greu de gestionat. Pentru că am într-un colț, pe blat, un ditamai recipientul în care țin spatule, polonice, linguri de lemn și așa mai departe. Și de fiecare dată când caut lingura aia, pe care îmi place să o folosesc, scurm pe acolo precum purceaua-n jir. Iar apoi, când o spăl și vreau să o pun la loc, mă chinui să o îndes înapoi în recipient, între celelalte 3845 de obiecte de acolo.
Să vă mai zic de comoda pe care tronează televizorul? Vă zic, dacă tot sunt la capitolul mărturisiri… În comoda aia am îndesat noi de-a lungul timpului diferite cutii și cutiuțe de pe la dispozitive electronice mici – gen cutiile de la diferitele telefoane mobile, de la căști, modemuri, tablete, power bank-uri și așa mai departe.
Astea, evident, pe lângă celelalte chestii care locuiesc acolo – DVD-uri cu filme, cu jocuri și altele din același registru. Să vă spun că încă mai există acolo cutiile de la iPhone-uri, deși nici unul dintre noi nu mai are iPhone de mai bine de… 5-6 ani? Sau că avem o ditamai cutia cu încărcătoare dintre care sunt 99,9% sigură că nici măcar unul nu se mai potrivește la vreun divais sau dispozitiv actual din casă? Nu mai zic, că o să vă schimbați părerea despre mine.
Acum e rândul vostru: ia să vă aud – cum stați cu catrafusele? Sunteți minimaliști, așa? Sau, dacă e să fim pe sinceritate absolută, mai aveți colțuri prin casă pline cu calabalâc din seria „lasă, că…”?
Sursa foto: freepik.com
Ohooo, câte sunt adunate și la noi! De regulă, al meu e strângărețul, doar că eu îmi fac curaj și intru prin toate catrafusele cam o dată la 2 ani și ce e bun dau, ce e deteriorat, ros, vechi, arunc. Așa am reușit să mai fac puțină “lumină” prin dulapuri și să fac loc… noilor catrafuse. :)))
Vedem ce mai zice lumea azi pe aici și poate vă propun o provocare zilele astea 😁
Oh, da, mai fac și eu răzmerițe din astea și tot nu arunc chiar tot ce e în plus/nefolosit de mulți ani. Poate data viitoare 😁. Și da, sertarul/sertarele cu cabluri care nu se mai știe de la ce sunt și cutii de telefoane vechi. Dar mie unele lucrușoare drăguțe îmi plac și cumpăr, chiar dacă nu sunt folositoare și … mai adun. Am copil mare, am avut și dat o tonă de plușuri și mai avem un sac plin de care suntem atașate… amândouă 😃. Și uneori mai cumpărăm unele noi, sunt așa de moi/pufoase 🤔.
Oricum stăm bine față de pe vremuri, la cât calabalâc adunau ai noștri și câte încă mai au.
Cu plușurile am o relație de tip dragoste și ură. Până la un moment dat, am colecționat. Nu exista să merg pe undeva și să nu îmi cumpăr un pluș. Plus că prietenii știau și ei, așa că oricând aveau ocazia, îmi aduceau câte unul. Asta până prin facultate. Sau chiar și după, nu mai țin minte exact.
La un moment dat, pentru că nu cărasem cu mine decât o mică parte, iar restul rămăseseră la ai mei acasă, mama a decis că le pune într-un sac și le donează. Am lăcrimat un pic, nu zic nu, dar am fost de acord.
Dacă vezi cu arată acum patul lu’ fi-miu… Uneori mă întreb unde naiba mai încape și el printre toate dihăniile alea 🙄 Fiul mă-sii, ce pot să zic?
Și la noi se adună de tot felul, dar, în încercarea de a ține ordine în gospodărie, avem alocat câte un spațiu dedicat fiecărei categorii de obiecte. Iar când vreunul din acele spații începe să devină neîncăpător, facem și „trierea” necesară și aruncăm ce e de aruncat.
Chestia e că, oricum, se adună multe catrafuse sau „gioarse”, pentru că avem destul de multe locuri unde le putem depozita: magazie, garaj, podul casei, podul magaziei 😁.
Concluzia ar fi: cu cât ai mai mult loc, cu atât aduni mai multe catrafuse, „că nu cer de mâncare”!
Oooooo, daaaa! Asta cu „cu cât ai mai mult spațiu, cu atât aduni mai multe lucruri” e atââââât de adevărată…
Îmi aduc aminte prima mea garsonieră de studentă. Avea 20 de metri pătrați cu tot cu hol, baie și bucătărie (mă rog, bucătărie e un fel de a spune). Când m-am mutat de acolo în 2 camere, am avut impresia că sunt într-un palat. Nu cred că mi-a luat un an să umplu alea 2 camere 🤦♀️
La fel, când ne-am mutat aici… Beci, podul casei, podul garajului… N-am reușit chiar să le umplem, dar, Doamne, câte sunt!
Da,da, cutii de la telefoane decedate demult și salata de încărcătoare de tot felul!
Promit, ca după Paște, zboară toate! 😁
Stai p-aproape, am un plan 😁😉
@Demetra, teoretic, încărcătoarele nu se aruncă la gunoiul menajer. Ele sunt deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) și trebuie colectate de cei care le vând. Sau cu ocazia campaniilor de colectare care se organizează cam de două ori pe an.
Nici noi nu ne îndurăm să dăm din lucruri, avem două șifoniere pline și încă o cameră pe post de spațiu de depozitare, cred că știi legea lui Murphy, ții un obiect în casă pe care nu-l folosești cu anii, iar la două zile după ce l-ai dat, devine de importanță aproape vitală, așa că la mine funcționează perfect principiul nu știu niciodată când am nevoie
Evident că se poate întâmpla și asta, să ai nevoie de un lucru fix după ce ai scăpat de el, dar mărturisesc, până acum nu mi s-a întâmplat. Sau dacă s-a întâmplat, am găsit rapid o soluție „înlocuitoare”, așa că încerc să mă motivez așa – nimic nu e de neînlocuit 😁
Eu cu siguranta as putea castiga un premiu Nobel( daca ar exista asa ceva pt adunat lucruri), desi uneori mai lupt cu mine….dar nu ma pot desparti de muuuulte prostioare inutile din trecut.Lasa, sa aibe si copii ce arunca dupa noi, cum se zice…
Pe de o parte, înțeleg, și eu am tendința să mă atașez sentimental de chestii. Pe de altă parte, dacă e să fii absolut sinceră, nu te scoate din minți, de exemplu când încerci să ștergi praful sau să faci curat într-un loc, și trebuie să muți de colo-colo 985 de obiecte?
Pe mine asta mă motivează cel mai tare să mai scap de boarfe.
La fix si perfect pica postarea asta!
Azi am in plan mutarea canapelei din sufragerie, pe care noi si dormim, deci tre sa o tin intinsa si rascracanata, in scopul redecoraeii pascale 😁
Si cu ocazia asta vreau sa mai declutterez si biblioteca, unde am niste multe carti mostenite din strabuni de care nu ma indur sa le fac vant dar trebuie, o parte, plus cutii cu diverse si adverse de care ziceai si tu.
In alta ordine de idei, sunt de acord cu ce zice tanti-ta acolo cu adunatura, hoarding parca ii zice (asa e mama, jeez, numai chiclazuri si ciurucuri adunate), e datatoare de anxietate, si dezordinea la fel, iar minimalismul e o treaba pe care inca o studiez.
Sincer, minimalismul nu cred că l-aș putea practica vreodată, îmi plac prea mult catrafusele mele 🤣
Dar câte un declutter generos merge din când în când.
Tata are problema asta cu cărțile – nu se îndură să le dea. Până când începe să i se zbată maică-mii vena aia groasă și atunci mai triază din ele, așa, de gura ei :))
Aproape ca imi vine sa jur pe Barbos ca ai descris situatia de la mine din casa🙄. Si eu nu jur nici sa ma impusti.
Cand ai mentionat spatulele de silicon, m-a bufnit rasul. Eu spatule de silicon nu am decat 2, dar am 4 pensule din silicon si cred 10 spatule din lemn 🤭🫣. Si vreo 10 tigai. De cratite si oale nu mai pomenesc. Daca cineva are un fix, eu il am cu catrafusele pentru folosit in bucatarie.
In alta ordine de idei, la noi la scoala fac de 2 ori pe an o campanie “Bag2school”. Asta inseamna ca poti sa aduci la scoala haine, incaltaminte, cearsafuri pe care nu le mai folosesti, dar inca in stare buna. Au un contract cu o firma care cumpara bulebdre la mana a doua, deci pentru scoala o sursa de venit. Intrucat saptamana viitoare au campania cu pricina, m-am apucat sa fac curat in dulapuri. Deja ma asteptam sa scot un sac mare, cand ce crezi? Aproape jumatate de sac strans cu mare greutate. Desi am haine pe care nu le mai port de mai bine de 10 ani🤨🙄😒
Anul trecut am vandut si la 2 piete de vechituri. Am mai facut un pic de curatenie prin catrafuse, dar parca nu se vede mare lucru. 😟
Poi cum, soro, ai haine pe care nu le mai porți de 10 ani și nu le faci vânt?!? Dă-le, ce mama naibii le mai ții? Vrei să te apuci de crescut molii?
Eu la haine am implementat 2 reguli: cea a umerașului și cea a intrărilor și ieșirilor.
Ce e pe umeraș se pune cu umerașul într-o poziție (spre exterior, să zicem). Am purtat, am pus la loc pe umeraș, întorc umerașul invers.
La schimbarea de sezon, ce e pe umeraș neîntors înseamnă că nu am purtat, deci papapapa! Ura și la gară! Dacă nu am purtat o haină un sezon întreg, cu siguranță n-o să mă apuce purtatul ei peste 2 sezoane.
Iar în rest, orice lucru cumpăr, dacă intră ceva nou în casă, ceva vechi trebuie să plece. Îmi iau o pereche de blugi noi? Ok, atunci o pereche veche își ia zborul. Asta mă ajută să nu fac cumpărături din impuls. Dacă pun mâna pe ceva și mă gândesc ce aș putea elimina în schimb și nu descopăr nimic la ce aș fi dispusă să renunț, înseamnă că ceva-ul ăla nou nu îmi trebuie/place chiar așa de mult.
Uite acum am mai pus in sac un pulover, o pereche de blugi de ai mei si o a2a pereche de bocanci de ai lui fiu-meu. Poate mai arunc vreo 2 chestii, vad eu daca ma mai indur.
Așa, așa, hai, că poți! 💪
Daaa, prea multe, prea multe lucruri inutile adunate. Saptamana trecuta m-am indurat sa dau la reciclat niste sticle pline de praf, de dimensiuni si proveniente diferite pe care le-am mutat din casa veche in casa noua acum 5 ani. Le tineam pentru vremea cand m-as fi apucat de ceva proiect handmade cu tehnica servetelului. Nu am renuntat la idee, doar la sticle.
Din acelasi registru, am scapat si de cartoanele de la 2 puzzle-uri facute si inramate. Le pastram sa sortez piesele de la urmatorul puzzle, dar gasesc eu altceva cand m-oi apuca. Da, da, le-am sters frumos de praf inainte sa le arunc.
Sora mea e pe stilul minimalist, a invatat in timp sa tina totul in ordine, sa nu mai cumpere lucruri inutile, triaza hainele anual. De mine nu s-a prins, eu sunt harciogul familiei.
Aoleuuu, m-a bușit râsul când am citit de sticle și tehnica șervețelului :)))
Când ne-am mutat aici, am cărat de dincolo 3 (TREI) cutii din alea de plastic enorme, de 70 sau 80 de litri volum fiecare, pline ochi numai cu chestii pt bricolat – șervețele, fimo, sticle, oale și ulcele, cutii și cutiuțe pe care voiam să le bricolez și să le decorez, mărgeluțe, ațe colorate și câte și mai câte…
Mi-am luat inima în dinți și le-am făcut cadou verișoarei mele, știu sigur că ea le folosește și se bucură de ele, pe când eu tot așteptam „momentul potrivit” să mă apuc de ele. Deci te înțeleg perfect!
Eu am doar 2 cutii, ma asteapta cuminti, dupa perdea. O sa vina si timpul lor, probabil la pensie🙈
Hihi, până la pensie presimt că ai șanse bune să mai facă pui alea două cutii 😁
Replica preferata a sotului din dotare este” lasa, daca ne mai trebuie?” Practic de la o punga pana la…orice, dupa Mãria sa, nu ar trebui sa aruncam nimic. De fiecare data cand nu gaseste ceva( a se citi: cand obiectul respectiv se afla fix sub narile lui) il aud:”iar ai aruncat x lucru, ca tu mereu arunci tot ce prinzi”. In concluzie ducem cam 2 negocieri mari pe an referitor la ce pastram/ aruncam, plus cateva zeci mai mici pe parcursul anului. Cam toate se soldeaza cu vocea mea de soprana anuntandu-l ca ori arunca niscaiva lucruri, ori arunc eu tot ce consider🤣. It’s a constant battle
Yep, it’s neverending!
Și musiu Fritz era așa până la un punct. Apoi, nu știu exact ce a făcut clic în capul lui, dar în ultimul timp chiar m-a uimit cu cât de relaxat a fost legat de scăpatul de catrafuse. Deie Bunuțu să-l și țină!
Aoleu!!!! Fie-ti mila de o sora aflata in suferinta si intreaba-l pe domnul Fritz care a fost reteta. Fac babysitting o saptamna daca ma ajutati cu solutia minune🤣
🤣🤣🤣
Oricât de tentant ar suna oferta, n-aș ști ce să-ți zic… Cred că a venit cu vârsta? 🤷♀️
Acu câțiva ani mă chinuiam să îl conving să aruncăm clăparii pe care îi avea din liceu 🤦♀️ și pe care, evident, nu-i mai purta. Dar “sunt clăpari buni, cum să îi arunc?!?”
D-aia zic, cred că a fost un declic, ceva, la el în tărtăcuță…
Mai eu sunt destul de rea cu catrafusele și măcar de 3 ori pe an fac trierea așa: haine copii si încălțăminte buna la boxele de crucea roșie ori ce ONG uri au pus, aici sunt la fiecare colț de strada. Jucăriile la fel si cu hainele mele in special geci de iarna, ghete etc in stare ff buna restul arunc la tomberon. Eu sunt destul de econoama si am învățat sa cumpăr doar pt a înlocui ceva ce nu mai este bun nu pt ca îmi place. Sa nu crezi ca am fost așa mereu sunt așa de 6 ani de când am plecat din țara si a trebuit sa m-a mut din RO aici, apoi de la apartamentul provizoriu la cel permanent si de acolo la casa mea. Bai nene am realizat câte lucruri inutile si kakatuti am carat din Ro si pt care compania a plătit transport si împachetare pt ca nu aruncam nimic drept pt care am hotărât eu cu mine sa m-a schimb. Mi-a ieșit pana acum sper sa m-a țină.
Auto corectul este handicapat a pus cratime unde nu trebuie
Daaa, să știi că și pentru mine mutările au fost niște șocuri destul de mari. Și de fiecare dată, în timp ce înjuram în barbă, împachetând și apoi despachetând boarfe și corcoațe, juram că nu mai adun veci pururi atâtea rahaturi… Și apoi iar încep să se adune…
Și eu încerc să donez tot ce pot, iar ce consider că nu mai poate fi refolosit, ura și la gară. De multe ori însă, mi-e silă să mă apuc – vezi exemplul din text, cu comoda de la TV – de acolo mă îndoiesc că aș avea ce să donez, ar trebui pur și simplu să fac o maaaare triere și aruncare. Dar mi-e o silăăăăă :))))
Autocorrect-ul nu e handicapat, pentru că, dacă scrii „ma” în loc de „mă”, nu are altă variantă decât „m-a”, pentru că „ma” nu există în dicționar.
Aici te contrazic, depinde de telefon. Eu scriu și în română, și în engleză și în germană de pe telefon. Așa că sugestiile și, de multe ori, corecturile, sunt aiurea, pentru că așa consideră el.
De ex eu scriu în română, dar el îmi corectează unele cuvinte cu ortografia engleză 🤷♀️
@Vasile a raspuns și Iulia am tastatura în 3 limbi plus ca este telefon nou IOS încerc să mă obisnuiesc dar nu e usor dupa ani de android. Asta functioneaza cum doreste sufletul lui, probabil ca e ceva in setari ce ar trebui sa scot sau sa introduc. O voi intreba pe Siri pentru ca acum cu toate ca este in lb Romana nu imi cuvintele cum trebuie nu imi arata diacritice. Refac si revin.
Ieri am triat încălțămintea copiilor. Urmează dulapurile cu haine. Ducem la țara (Buzău) ce nu mai folosim.
Acolo găsim pe cineva care are nevoie, din familie sau vecini.
Soțul meu este foarte ordonat. Are dulapuri metalice cu cutii și cutiuțe etichetate.
Mă lupt cu dorinta de a cumpăra încălțaminte și cărti.
Și eu trebuie să intru musai zilele astea în boarfele lu’ fi-miu, că am constatat că majoritatea tricourilor îi vin până pe la buric, dintre adidași mai că nu-i mai vine nici o pereche, la hanorace, mânecile îi vin cam treisferturi și tot așa…
Eu ultima dată am dat tot ce am eliminat unui vecin, care mi-a zis că are niște rude amărâte și care au copil mic și sigur se bucură. În general ori duc la o fundație din Brașov, ori, dacă mi se pare că nu mai sunt chiar 100% ok, le mai pun afară, lângă pubele, în zilele în care vine gunoiul, pentru că știu că oamenii iau dacă găsesc ceva ce consideră că le-ar fi util, iar dacă nu, le aruncă.
Vai de capul meu câte am! Dar “mâine” mă apuc să le triez. Într-o mâine. Că dacă arunc ceva și pe urmă îmi pare rău, că “îmi trebuia”?
Hihi, în cazul ăsta, ține aproape, că am o idee 😁💡
@Iulia, aștept. Da’ nu presupune multă muncă, da?
Ntz, deloc, că mie nu-mi place munca multă 😁
Cum stau cu catrafusele? Răspuns : prost. Vă zisei că trebuie să măresc biblioteca, nu s-a întâmplat, și eu am niscai cărți și pe la serviciu într-un dulap. 😟 Să nu mai spun de tot felul de prostioare așezate prin diverse sertare. Haine la fel, am făcut o triere din asta acum câțiva ani dar se pare că iar trebuie să fac. Cel mai des triez jucăriile fetelor, profit când sunt plecate în delegație la bunici. Partea cea mai proastă e că sunt cam singurul adult din casă care face chiar și minimul ăsta, restul sunt hoarderi cum se spune. 🤣🤣🤣
Și eu profit de plecările la bunici ca să mai sortez din jucării, mai ales în preajma sărbătorilor…
Noi inca mai sortăm lucruri lăsate prin România și care păreau forte importante acum ani de zile. Nu va spun de kituri de ambreiaj, placute de frână, suport de schi și altele pentru mașina deja vândută.
Când am ajuns aici am închiriat un apartament intr-o casă al cărei proprietar masculin era bavarez la origini. Și el era strângător, ca om la 82.
I-a plăcut foarte tare ca nici noi nu aruncăm lucrurile, “precum tinerii din ziua de azi”. Drept urmare am fost chiriașii perfecți pentru inca un apartament din acea casă. Apartamentele astea au și boxe la subsol.
Schiuri fond+alpin, patine, conbustibil de rezervă pentru 2 mașini cu combustie diferită(cred că am vreo sută de litri), scule pentru lucru, alimente cu termen lung de depozitare. Toate intr-o ordine perfectă.
Oldjana are o tonă de haine și când a fost să plecăm acum in vacanță nu știa ce să ia, pentru că era greu să aleagă.
Am ajuns la concluzia ca noi suntem precum apa: ocupăm tot spațiul pus la dispoziție. Dar cand trebuie să redimensionăm, o facem.
Stie cineva de ce nu mai primesc notificare de abonare la comentarii ulterioare de la WordPress?
Se întâmplă la toate blogurile pe care le citeam. In schimb, primesc notificarea despre noile articole.
🤣🤣🤣🤣🤣
Nu cred că ai rezerve de combustibil! Adică ok, avem și noi o canistră de motorină pentru generator și una de benzină pt mașina de tuns iarba & co, dar cam atâta.
Una peste alta, dacă vine apocalipsa, la tine venim 😁
Am scris coNbustibil, mi-e usine ca nu am vazut😬😬😬.
Dap, aici prețurile variază foarte mult de la o oră la alta. Am mereu un buffer de ~ un plin pentru fiecare mașină, plus motorul fetei😜. La alimente e problema de distanță până la magazin, plus că aici duminica nu e deschis, eu magazine non-stop la benzinării nu am văzut, dar deja excedează subiectul zilei. Concluzie, supravietuim 4 adulți, mai mult de o lună de iarnă grea, fără să ieșim din casă
E ok, n-am observat 😁
Și am fost atenționată că am zbârcit-o și eu cu informațiile, cică și pentru generator tot benzină avem, nu motorină 🙈
Ooooo, de unde să încep… pentru că nu voi termina prea repede 😁
2 camere fiecare cu dulapuri și pe hol 2 dulapuri; balcoane 2 dulapuri ( de ale soțului chestiuni foarte importante ” odată ai nevoie și plângi după ele ” 😏), uscătorul blocului devenit loc de depozitare pentru locatarii cu vechime ( biciclete, trotinete, sănii, suporturi brad, daaaa, mai mult de 2 , brazi artificiali, lemne de la dulapurile din balcon, covorașe, jucării, etc.)
Și cireașa de pe tort casa bunicilor devenită loc depozitare pentru lucrurile care știm că vor ajunge la gunoi, dar trebuie să facă un popas și acolo🤪… dacă avem nevoie de ele!!!!
Acum 2 ani am reușit să donăm din hainele și gențile de prin facultate ( suntem trecuți de 40 de ani și din afară părem normali 🤫).
Îhî. Și noi avem la intrarea în casă un semn pe care scrie “Remember, to everyone else, we’re a nice, normal family” 🥴🤣
As spune ca am putine lucruri, dar mint cu nerusinare. Bucataria e bine gestionata pentru ca ma izbesc intotdeauna de lipsa vreunui obiect la dublu, ceea ce implica spalare pe loc si reutilizare, dar sint ok cu asta. Depsre haine, valeu. Am sub pat 4 cutii mari de la Ikea. In doua sint cearceafuri din care folosesc constant o cutie, deci a doua -da. In celelalte sint haine pe care le-am mai triat, dar nu indeajuns, nu umblu la ele deci nu imi trebuie. Barbatu-meu e mai rau decit mine. A facut triere intre haine si a pus deoparte pe hol un maldar, ca ‘lasa ca le trimitem in Romania’. A zacut maldarul ala pe sufletul meu juma de an, pina cind i-am spus copilului (14 ani, 1,85 metri, nu e exact un copil exploatat): le iei si le duci la tomberonul de haine, nu ma intereseaza cite drumuri faci. Le-a suflecat din doua drumuri. Barabtu-meu nici acum nu a sesizat atrocitatea. In sertare mai bine nu mai povestim, lucruri inutile o gramada (numai a bijuterii nu pot face asta, ca NU STIU CIND IMI TREBUIE). Incaltaminte? Tragedia elena. Nu stiu cind m-oi apuca de aruncat, dar cred ca nu orea curind. Procrastinarea e dulce.
Mbun, deci presimt că am și în tine un potențial mușteriu pentru experimentul la care mă gândesc 😁
Cumva, obligata de imprejurari (efectiv nu avem dulapuri si dulapioare unde sa tinem lucruri), am ajuns sa am destul de putine pbiecte pe care nu le folosesc prin casa. Cand ai un singur dulapior in care trebuie sa indesi toate oalele, paharele si farfuriile, crede-ma, oricat de mult ai vrea sa aduni, n-ai cum 🙂
Cand ai un singur dulap de haine si nu ditamai dressing-ul din care poti sa mai scoti din hainele lui barbata-tu ca sa mai indesi de-ale tale, poti sa indesi fix cat e dulapul si aia e.
Chiar daca pe de-o parte e frustrant ca nu am unde sa-mi tin 14 perechi de papuci de ocazie, asta m-a facut sa functionez cu minimul necesar. Am ajuns sa am, (tine-te bine,) O PERECHE de pantofi de ocazie. Pentru ca oricum nu merg eu la prea multe “ocazii”, asa ca una imi ajunge. Am fix o cratita de 28, iar daca am nevoie sa fierb mai multe la cratita, tre’ s-o spal pe aia.
Sincera sa fiu, sunt momente cand imi doresc sa am mai mult spatiu unde sa-mi incapa tot ce ma gandesc eu ca as avea nevoie fara sa trebuiasca sa organizez spatiul perfect, sau fara sa trebuiasca sa indes. Pe de-o parte, uneori e frustrant sa n-ai unde sa le tii. Dar sentimentul pe care-l ai cand scapi de un “ceva” pe care nu l-ai mai folosit de 4 ani nu se compara cu nimic. Inclusiv de lucruri de care sunt atasata emotional, intr-un final tot ma simt bine ca am scapat de un lucru inutil. Oricand donez sau arunc ceva ma simt mai usoara cu 10 kg! E mult mai usor sa organizez prin casa cand nu am mai-multe-de-un-fel, si sincera sa fiu, suna stupid dar e si un fel de economie. Mi-as fi luat inca 2 hanorace si 2 perechi de pantaloni de bitza daca tot sunt reduceri pe nush-ce site, dar ce fac cu ele? Unde le mai pun? :)) Si uite asa raman cu banii in buzunar.
Intorcandu-ma la ideea cu care am inceput – nu aveam cum sa raman la stilul asta “minimalist” daca nu aveam efectiv o problema cu spatiul. Cu cat ai mai mult spatiu, cu atat o sa pastrezi mai multe lucruri inutile. Pentru ca ai unde 🙂 Chiar daca stii ca nu le folosesti niciodata, sau o data la cincizeci de ani cand le scoti pentru nunta de aur, tot le pastrezi. Ia schimba recipientul unde tii lingurile de lemn intr-unul mai mic si ai sa vezi cat de usor pleaca alea 6 linguri pe care nu le folosesti niciodata. Cand nu mai ai spatiu unde sa te desfasori in general e mai usor sa observi lucrurile de care nu prea ai nevoie, iar eu incerc sa ma folosesc de tehnica asta cat pot de des ca sa tin lucrurile sub control.
Oh, da, ai perfectă dreptate! Când locuiam în garsonieră, mă descurcam perfect cu 1 dulap în care aveam și haine de vară, și de iarnă, și de birou, și de timp liber, ba mai îndesasem în el și aspiratorul și alte alea.
Dar, culmea, să știi că tot 1 singură pereche de papuci de ocazie am și eu 🤣
Update: am uitat garajul!! NUUUU!!
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Pare-se că eu sunt ceva mai disciplinată. 🙂 Poate pentru că am plecat din țară acum aproape 3 ani, și înainte de asta cu un an mă mutasem din casa veche în alta. Recunosc că, la acel moment, a durat o săptămână sa sortez/donez/arunc. Însă acum, când mă pregătesc să împachetez iar, o sa dureze 3 ore 😀
Și eu am făcut o triere drastică atunci când m-am mutat de la București înapoi la Bv. Dar apoi iar s-au adunat (ce fain sună asta… “s-au adunat”, de parcă mi le-a adus altcineva în casă 😂)
Am o relație LOVE-HATE cu catrafusele. Eu vin dintr-o familie de strângatori și din păcate am moștenit gena defectă.
Când am cumpărat casa in 2021 m-am abonat la Becoming a minimalist și am citit și una din cărți.
Așa ca m-am mutat cam cu 60% din chestiile pe care le aveam la apartament. Vinted sa trăiască, mi-am făcut banii de dressing din ce aveam in plus in dressing :)) Restul a mers la Emmaus si la gunoi.
Acum aplic și eu pe jumătate regula umerasului și cea cu o ieșire minim pentru fiecare intrare asta pe de-a întregul.
In rest de câte ori am de o tura la deșeterie (nu știu cum ar suna echivalentul in română) trag o raită si in locurile unde pot migra lucruri din categoria poate mai trebuie.
Încă mai am de lucru, dar sunt mândra de ce am reușit!
Felicitări! 💪
Mulțumesc, dar ma interesează și provocarea ta pentru ca la 13 luni de la mutare încă mai am 3 cutii nedesfăcute și între timp “s-au mai adunat” câteva catrafuse. De grădina, de bricolat, de garaj…. Ai de capul meu, începe sa-mi scadă mândria 🤣🤣🤣
Am un plan schițat în cap, mâine-poimâine îl concretizez și vedem împreună ce iese.
Ps: nu te stresa prea tare, noi am mai avut cutii nedesfăcute și la vreo 2 ani după ce ne mutasem aici 🤭
Nu ma stresez că-s în partea de beci cu chestiile de întreținut piscina, deci nu le văd des in sezonul ăsta 🤣🤣
🤣🤣🤣
Rezolvat prin renovare și mobilat minimalist … Am aruncat destule dar totuși as mai arunca câte una sau mai multe
Bravo, tare! 💪
Nu am ținut lucruri pe principiul că nu se știe când voi avea nevoie de ele. Dar totuși, am casa plină de tot felul. Și când mă apucă nervii că am prea multe și simt că pică pe mine, că nu mai am aer (zic că are dreptate femeia cu anxietatea), mă pun și le strâng să le arunc. Sau donez, dacă sunt în stare bună. Tot ce nu am nevoie, haine, în general, donez, restul, arunc. Cărțile care nu m-au prins, le vând. La vase, eu sunt spărgătoarea de serviciu, sparg la pahare, boluri și farfurii, așa se eliberează dulapul, neintenționat. Am tot felul de cutiute de depozitare să mai structurez puțin treaba (gen oje,cosmetice etc). Dar, în dulapul cu cabluri, telefoane etc, nu voi intra în viața asta. E ca debaraua Monicăi Geller. Dezastru, dar sunt ascunse și aleg să nu mă gândesc la ele.
Hai că poate te fac eu să te răzgândești legat de dulapul ăla 😁
La capitolul pahare & co… Anul trecut mi-a cumpărat mama un set de 10 pahare d-alea, cele mai basic, pentru apă, sucuri, d-astea. Să îți zic că mai avem 4? 🤣
Eu sunt genul…arunca tot.Am învățat din viață că ceva ce nu am purtat vreo 2 ani, slabă nădejde să mai port vreodată oricât de vintage ar fi, nu mai intru sau corpul meu își schimbă forma,nu râdeți, jur că după o anumită vârsta vedeți cum corpul își ia altă formă de parcă e ceva lichid turnat în alt recipient. Dar ce mă fac cu jumătatea mea care strânge cabluri, șuruburi, becuri arse (chiar arse,no joke),pe principiul îmi trebuie cândva…să vă zic ca atunci când trebuie reparat ceva merge și cumpara sau chemăm specialistul?Bănuiesc că….se știe 😀
Ooo, daaaa, am constatat și eu, mai ales după ce am născut. Chestii pe care nu le-aș fi putut purta acum câțiva ani (din cauză de incompatibilitate între forma corpului meu și croiul lor), acum le pot purta 🤷♀️
De luni o să fac ordine în catrafuse.
Care luni? O să aleg eu, doar sunt 52 de posibilități😂😁
Hihi, ține și tu aproape, am o idee 😁
Aoleu, ce ai lovit cu articolul asta. Sunt mama la strangareti. As vrea sa nu mai fiu, as vrea sa schimb, am donat/aruncat o gramada dintre ele, dar mai am alte gramezi de ordonat. Sper ca le va veni randul intr-o zi!
Hai că s-ar putea să te pot ajuta (virtual) zilele viitoare 😉
Eu as arunca tot, dar al meu e cel mai strangator. Cu de toate. De la cabluri, cablulete, suruburi, surubele, pana la tricouri pe care nu le-a mai purtat din liceu si tot felul de chitante cu care in 12 ani de convietuire nu am reusit sa aflu ce face. Si nu am voie sa arunc nimic ca ma boscorodeste. De cand suntem la casa noastra e minunat, pentru ca are ‘buncarul’ lui propriu si personal in care eu nu calc decat daca e pe duca si trebuie sa il resuscitez, asa ca atunci cand ma apuca pe mine curatenia, tot ce gasesc prin casa de-a lui si consider ca ar trebui sa sfarseasca la gunoi, adun intr-o cutie/intr-un sac si i le duc in fata usii de la camera cu pricina. Mai departe nu stiu ce se intampla cu ele si nici nu ma intereseaza. Probabil intr-o zi nu o sa se mai deschida usa de la camera aia si atunci o sa inceapa sa arunce si el chestii. Asa, acum ca l-am parat pe el, sa zic si de mine 😀 In general da, nu imi place sa adun chestii si incerc sa nu tin nimic din ce nu imi trebuie sau nu am folosit in ultimul an. Mai putin cand vine vorba de haine. 6 saci zici tu cu tot cu chestii de-ale copilului? E nimic. Pentru ca am inceput sa pregatesc camera mostenitoarei, a trebuit sa golesc un sifonier din camera respectiva, si pt a reusi asta, sa reorganizez toate sifonierele, dulapurile si alte rafturi detinatoare de haine de prin casa. Rezultat: 8 saci de 120L + 4 saci de 60L dusi la donatii, plus 2 saci 120L de boarfe de aruncat direct la gunoi. Si asta doar din ‘garderoba’ mea, ca de a lui nu ma ating sa nu cumva sa nimereasca tricoul ala de la primul lui concert in tomberonul din fata casei :). Incerc sa ma tratez si sa imi scot din cap chestii de genul ‘Nu imi vine sa arunc blugii astia ca is buni si ce daca nu mai incap in ei de 5 ani? Numai bine, cand o sa slabesc nu o sa trebuiasca sa imi mai iau altii’ si sa nu mai cumpar chestii de care nu sunt convinsa ca imi plac pe principiul ‘Urasc fustele, dar asta arata dragut, poate o sa o port la vreo ocazie.’ Da’ probabil ca o sa ma opresc din strans haine pt mine si o sa trec la strans hainele si jucariile copilei :))
P.S. Anul trecut am plecat din Ro cu o cutie imensa de plastic plina de plusurile pe care le-a pastrat mama ‘pentru cand o sa ai si tu un copil’. Reamintesc ca bat spre 37…copilul e insa pe drum, o fi stiut ea ceva :)))
Ahahahahaha, îmi amintesc și eu de “marea dez-catrafuseală” de dinainte de sosirea copilului.
E ok, ai scăpat de 5 lucruri, o să apară 50 de alte lucruri în locul lor. Unele utile, nu zic, altele absolut și eminamente inutile. Faza nașpa cu lucrurile de bebe e că nu prea știi dacă vor fi utile sau nu până nu le folosești efectiv. Mai ales că ce a mers la prieteni/rude/cunoscuți e posibil să meargă și la voi, dar e posibil să și nu… 🤦♀️
Complicat, ce să zic…
Raspuns telegrafic – stau rau! RAU DE TOT! Si asta desi incerc din cand in cand sa ma degrevez de ele. N-ai cu cine, domnule! 🙂
Cel mai la obiect răspuns 🤣🤣🤣🤣🤣
Vaaaaaiiii ce frumos să știu că nu suntem singuri în univers!!!
Eu foarte greu arunc chestii și numai dacă chiar nu mai pot să încapă la locul lor. Că am și oleacă de OCD și la ăla îi filează ceakrele dacă vede nasoale. Cum naiba trăiesc cu chestiile astea, nu știu… Iar soțul din dotare este și el pe principiul că poate trebuie la ceva, dar la el nenea OCD îi comandă să facă ordine și disciplină muuuuuuult mai des. Deci și pe noi, când ne apucă făcutul de ordine, ferească sfântul, ne luăm direct sacii ăia de 240 de litri și mai vedem noi… Oare să vă spun cât a reușit să arunce când ne-am apucat să renovăm tot apartamentul acum câțiva ani? (Eu nu eram acasă, musai să menționez.) Nu vă spun, că apoi sigur vreți să vi-l împrumut…
Ei, uite, la tine mi se pare că e un început bun – toate teoriile astea magice despre ordine și organizare spun că orice obiect trebuie să aibă o “casă” a lui. Aici ocd-ul cred că face treabă bună 😁
😂😂😂 foarte corect!
@Iulia, apropo de «orice obiect trebuie să aibă o „casă” a lui», să știi că la noi în casă, încercăm (și chiar reușim, în cea mare parte) să aplicăm acel principiu pe care l-am citit undeva când eram adolescent: „pentru fiecare lucru un loc și fiecare lucru la locul lui”.
Bine, s-a și potrivit cu firea mea și a soției, de oameni ordonați.
Daaa, e un principiu foarte bun, îmi tot scurm creierii să îmi amintesc unde l-am citit și eu prima dată.
Toți guru ăștia ai organizării și ordinii îl pun în capul listei. Și am început și eu să îl aplic de ceva vreme, ajută mult.
Din păcate însă, se pare că și-au găsit “casă” cam multe boarfe pe la noi prin casă 😁
Citisem undeva ceva de genul ca o familie de clasa medie din zilele noastre are de 500 (cinci sute) de ori mai multe lucruri decat una de aceeasi conditie de acum 500 de ani. 😆
Am venit in Franta acum 16 ani. Cu 4 valize de lucruri. Si, cumva, ne-am descurcat. Bine, jumate din veniturile de la inceput se duceau pe dotari ale apartamentului in care stateam in chirie, dar oricum. Acum stam intr-un apartament de 83 de mp plus o boxa si de vreo trei ani am inceput sa spunem “STOP!”, ca altfel ne scoteau lucrurile din casa. 🤣
Cum am procedat:
Sotia a gasit o influenserita si si-a creat un stil vestimentar. Si se tine de el. A renuntat la cumparat lucruri de-a valma, are cateva marci favorite si se orienteaza spre chestii de calitate care au totusi o durata de viata mai OK.
Partea proasta e ca s-a bagat si in stilul meu vestimentar compus din tricouri haioase, pantaloni simpli de doc mai lungi sau mai scurti si chestii de genul, desi eu deja eram minimalist de mult timp…adica de ce sa arunci tricoul cu ” Your face and my ass could be twins” cand are doar trei gauri mici si doua pete de vopsea. Cica chestii de varsta. 🤔
Cazul meu…e mai complicat. Adica e legat de pasiunea vietii. De pescuit. Si nu numai de pescuitul in sine, ci si de mania de a tot cumpara, testa, compara articole de pescuit. Si se aduna. Si in comparatie cu prieteni de-ai mei, eu sunt un caz usor. Dar cumva am reusit sa ma opresc anul trecut. Trebuia sa ajung in tara, dar nu era chiar obligatoriu, nu se intampla nimic grav daca as fi amanat. Aveam alte cheltuieli in momentul respectiv si sotia cam mustacea. Asa ca am zis gata, uite cum facem, imi finantez drumul vanzand o parte din sculele de pescuit. Si asa am si facut. A fost un soc si pentru mine si pentru consoarta, pe masura ce urcam diverse lansete si mulinete din boxa, se mai nastea cate un dialog de genul:
– Alea ce sunt?
– Lansetele de surfcasting.
– Adica?
– Pescuit pe mare, dorade, din astea…
– Si cand le-ai luat?
– Acum doi ani.
– Si de cate ori le-ai folosit?
– Aaaaa…niciodata. 😇
Deci da, am scapat de 5 din cele 10 lansete de feeder, de cele de surfcasting, de doua lansete de spinning, de 4 mulinete, de rod pod, de trepied de cantarire si de vreo 100 de naluci artificiale. 🤣
Si vad ca mai prind cate un peste si fara ele. 😂
Apoi au fost catrafusele comune: port bicicleta folosita odata, bare pentru portbagaj pentru masina care o vandusem cu un an in urma, stor nou-nout pentru ferestra de bucatarie a apartamentlui din care plecasem de 8 ani… 🤣
Pentru astea sunt 3 solutii mari si late: Vinted, Leboncoin si vide-grenier.
Primele doua sunt site-uri de anunturi second hand, al treilea e, putem spune, o institutie in Franta. Adica piata de vechituri. 😂
Dar asta deja merita un articol in sine.
Da, uite asta e o idee – cum scăpăm de lucruri. Rumeg un plan și revin, poate facem o mini-serie despre cum funcționează chestia asta prin alte țări.
Și la noi există teoretic olx, unde poți vinde ce nu-ți mai trebuie, dar… Da, clar, trebuie scris articol separat. Mulțumesc de idee! 😁
Daaa, Vinted și Leboncoin sunt super pentru mutat catrafusele tale la alții și sa faci și un bănuț din proces.
La noi vide grenier nu funcționează pentru ca nu știu cum se face dar se inversează procesul și vin catrafuse către noi 🤣
Tot citind la comentarii, mi-am dat seama că, pentru familia mea, nu e o problemă renunțarea în sine la hainele vechi (dar încă bune), ci, mai curând, regretul că ar mai fi putut fi purtate de cineva, dar, neavând cui să le donăm, suntem nevoiți să le aruncăm la gunoi. Nu am reușit să aflu de vreo organizație de la noi care să colecteze haine purtate.
Asta e și pentru mine o frustrare mare. La Brașov există fundația Bucuria Darului. Acolo am dus o grămadă din ele de-a lungul timpului.
Apoi, ultima dată, m-am dus la preotul din sat să îl întreb dacă știe familii nevoiașe care ar putea avea nevoie.
Am sfârșit prin a da unui vecin tot ce adunasem. Mi-a spus că are niște rude amărâte în altă localitate și s-a bucurat de tot ce i-am dat.
În teorie mai există și acele containere pentru textile, puse prin oraș. În practică, își bagă conaționalele cu fustanele colorate puradeii în ele, scot tot ce pot și apoi le duc și le vând la târgul de vechituri.
Eu mă gândesc la multitudinea de firme care aduc haine second-hand din vest. Oare le-ar fi așa de greu să colecteze și „de la intern”?