idei și păreri în limita stocului disponibil
Iaca s-a făcut din nou duminică, așadar e timpul pentru o nouă sugestie de meniu pentru săptămâna viitoare.
Dar înainte de asta, trebuie să vă povestesc ce rateu epic am dat la meniul de săptămâna trecută. Așa cum v-am povestit, printre altele, aveam în plan o supă de roșii și o mazăre cu sos de smântână și mărar.
Gândiți-vă foarte bine înainte de a citi restul acestui text, pentru că s-ar putea să vă dezvăluie lucruri care e posibil să vă șocheze și să vă schimbe complet părerea nemaipomenită pe care v-ați făcut-o până acum despre mine (îhî, mi-au cam murit lăudătorii, și cum e așa odios de frig și urât afară, am simțit așa, o nevoie bruscă, de a mă bate singură pe umăr).
Revenind. Am să vă fac niște confesiuni, că simt că dacă nu spun cuiva ce am pe suflet o să și pocnesc. Mbine, s-ar putea ca senzația asta de pocnit s-o am și de la cele 2 felii de pâine cu vinete pe care tocmai le-am îndopat. Dar aleg să cred că e de la suflet.
Nu știu dacă v-am zis, dar dacă nu, vă spun acum: mie îmi place somnul. Mult. Sunt fan de mic. E un mai vechi hobby al meu, cum ar veni.
Îmi place să dorm, ce mai încoace și încolo. Și am abilitatea de a adormi relativ rapid. De fapt, ca să fiu sinceră, de cele mai multe ori adorm între momentul în care mă pun pe marginea patului și momentul în care capul face contact cu perna.
Ca orice viitor bărbat în devenire care se respectă, fiul nostru, copilul, a descoperit că, în timp ce șade maiestuos pe tron, mai poate face și alte activități decât doar să stea, pur și simplu.
Așa se face că, acum vreo două zile, în timp ce executa această activitate deosebit de importantă, a decis că ar putea să coloreze un pic.
Bonjurică, bonjurică și bine v-am regăsit, confrați întru ale luptelor cu oalele, blidele și ingredientele.
Să nu pierdem prea mult vremea cu politețuri și cotcodăceală și să trecem direct la fapte de vitejie în bucătărie.
Inițial, articolul ăsta i-l trimisesem lui Mihai pentru sâmbătă. Dar între timp mi-am mai făcut un pic de ordine în gânduri, am mai dat un mop, am mai șters un praf și s-a mai făcut oleacă de lumină.
Așa că am scris alt text pentru Mihai, dar am zis că dacă tot mi-am stors neuronii să-l produc pe ăsta, să îl las aici. Dacă pentru nimic altceva, măcar ca să îmi aduc aminte peste o lună, două, un an, despre zilele astea.
Cred că pe facebook am scris prima dată despre faptul că recent am primit un puzzle. Cadou de mărțișor de la domnul meu soț.
În cazul în care vă întrebați cum de i-a venit această idee, trebuie să facem o scurtă călătorie în trecut. Mai exact, acum două Crăciunuri. Când, bântuind eu prin magazine pentru #celecuvenite alături de simpaticul meu fiu, acesta din urmă a zărit pe un raft un puzzle cu Spiderman.
Iulia