Că tot vorbirăm zilele trecute despre diverse mâncăruri, am zis că tre musai să vă povestesc cum l-am făcut pe fi-miu să creadă că a mâncat mâncare de căței.

Context: domnul nostru Kaboom, pe care-l vedeți ilustrat în poza anexată acestui text, suferă uneori de tulburări alimentare.

În sensul în care face periodic greva foamei, atunci când vreuna dintre fete intră în călduri.

Până aici, nimic neapărat neobișnuit, mulți masculi de câine fac asta, nu moare niciunul fincă mănâncă mai puțin sau deloc câteva zile (vorbim aici de 2-3 zile, hai, maaaaaxim 4).

La Kaboom însă, baiul apare sub forma faptului că în zilele alea când mănâncă puțin spre deloc, slăbește. Și încă într-un ritm foarte accelerat.

Nici asta n-ar fi neapărat tragic, baiul ăl mai mare apare când îl ia strechea aia rea înainte de vreun concurs. Că și cum să te duci cu el la concurs arătând ca un xilofon pe 4 picioare? Să zică ăia dreq că ții câinele flămând, să te mai și dea pe mâna miliției animalelor…

Mno, și fix lucrul ăsta s-a întâmplat și prin vară. Femelă – călduri, Kaboom – grevă, Kaboom – schilod.

Ca să îl ajutăm să recupereze ce dăduse jos, pe lângă că i-am mărit porțiile atunci când a reînceput să halească, i-am cumpărat și niște paste speciale pentru câini, ca să îi mai creștem puțin aportul caloric.

E, pastele alea sunt genul care nu trebuie fierte, ci doar hidratate în apă fierbinte. Beleaua cu ele însă e faptul că miros îngrozitor de incredibil de bine. Vă spun cu mâna pe inimă și nu exagerez cu nimic, am fost tentată și eu de câteva ori să gust. Dar m-am abținut.

Copchilul însă, să înnebunească – că el vrea paste de căței! Că miros prea bine și sigur sigur sunt și bune la gust și el vrea paste de căței și pace!

Ajunși în acest punct al povestirii, mai tre să vă spun și că, odată hidratate, macaroanele astea seamănă izbitor de mult ca textură și aspect cu noodleșii tip ramen.

Prin urmare, ce mi-a trecut mie prin cap zilele trecute – A.P. – adică Ante-Plan, când mă strofocam să răspund la întrebarea „Noi ce mâncăm azi?”: ce-ar fi dacă aș lua niște noodleși din ăia și i-aș da copchilului?

Dacă îi zic că sunt tăiței chinezești, nu se atinge de ei nici cu prăjina. Dar dacă îi zic că sunt macaroane de căței? Și că, în sfârșit, am decis să îl las să guste? 😈

Zis, făcut. Am achiziționat tăițeii cu pricina, am gătit, am servit. S-au mâncat cu doo mâini și cu maximă încântare, însoțită de: „Vezi, știam eu că sunt gustoși! Ți-am zis eu! Știam eu!” 😂

Ce mai? Win-win! Am identificat încă un fel de mâncare pe care să i-l dau plodului, plodul a fost extra-fericit că a gustat „macaroane de căței”, toată lumea mulțumită și, mai ales, hrănită.

Voi? V-ați trombonit vreodată copiii? Și dacă da, cu ce? Nu neapărat în materie de alimente (deși mi-ar plăcea să aud cât de creativi ați fost, dacă ați făcut-o), ci așa, în general.

Și nu, să îi spui că există Moș Crăciun și Iepurașul de Paște nu se pun la categoria „tromboane”.

36 thoughts on “Confesiunile unei mame denaturate – episodul naibamaiștiecât”

  1. Eu ii zic juniorului cand ma intreaba ce mancam: Mancare buna. Ceea ce il scoate din sarite😀. Pe el nu a trebuit sa il conving de chestii din astea de mancare. In schimb pe verisoara-mea o convingeam usor. De exemplu ca dovleceii sunt cartofi, in faza in care nu ii placeau dovleceii. Dar cea mai tare la ea a fost cand voia neaparat otet in supa. Si tipa din gura de sarpe ca nu mananca fara. La nervi, bunica-mea i-a pus o lingura plina cu apa in ciorba. Sa vezi cum a lins farfuria😁.

    1. Ahahahaha, fix așa îi răspund și eu lu’ fi-miu și tot așa, îl scoate din sărite, muhahaha 😈

      Am mai făcut și eu din astea – ba decidea că îi mai trebe musai sare la nush ce (nu pentru că chiar i-ar fi trebuit sare, ci doar așa, că i se părea interesant sau ceva), ba aia, ba ailaltă – ori mă prefăceam că pun, ori puneam apă, dacă era vorba de lichide.

  2. Chiar denaturată!

    Să faci copilului mâncare normală și să îi spui că e de căței…

    Dacă ar fi fost al meu ar fi primit direct mâncarea cățelului.
    Din bolul lui.

    Amu vreo două’ș cinci de ani, când începuse să apară și pe piață la noi bobițele pentru peturi, o prietenă de-a vară-mii (sau chiar vară-mea? Nu mai știu) avea o potaie din aia de un kil jumate udă, pe care începuse să o hrănească cu sus-numitele boabe.

    Și nu zici că la un moment dat fetele se abonaseră la săculețul cățelului, molfăind bobițele pe post de snacksuri?

    Și cică chiar erau gustoase…

    1. A, stai liniștit, că boabe de cățel a gustat și fi-miu. Nu i-au prea plăcut. În schimb, la un moment dat le cunpăram niște recompense sub formă de oscioare, care aveau o oarecare urmă de aromă de vanilie. E, p-alea dacă le lăsam nesupravegheate, le rădea rapid :)))

  3. Acum că ai întrebat mi-am adus aminte că am încercat să ” prostim ” fata că dacă mănâncă gușiță (drob) de miel o să cânte frumos.😂😂😂
    Nu ne-a ieșit.

  4. Eu pot doar sa spun ca acum multi, multi ani cand unul dintre cateii nostri avea o alergie alimentara severa si arata efectiv ca mancat de molii ( tot caine de show, tot cu blana scurta) am primit tratament pentru el: carne de aligator sau carne de cal sau boabe analergenice. Si am cumparat ce am gasit. Boabe. Cam 1000 de lei sacul de 8 kg. Si ale naibii boabe miroaseau de lesinai. Sa spun ca am mancat/ ciugulit din boabele cainilor? De vreo 3,4 ori? Bine, asta si pt ca noi o luna am mancat paine cu paine ca manca animalul 500gr de boabe pe zi. Erau delicioase.

    1. Auci pentru alergie, dar 😂😂😂 pentru ronțătiul boabelor.

      Sincer, boabele nu mi s-au părut niciodată apetisante, dar sunt unele conserve din alea cu hrană umedă… 🤤🤤🤤 jur că mi-a venit de câteva ori să înfig furculița în ele. M-am abținut. Nici acu nu știu exact de ce :))

  5. Când fiică-mea cea mică era mică (analfabeta) a fost bolnavă, după insanatosire i s-a indicat un regim alimentar, cu indicația că ar fi bine să mănânce miere. Acum s-a ivit o problemă. Eu nu mănânc miere decât dacă este încorporată in turtă dulce sau alte prajituri. Soțul in schimb avea in permanență un borcan din care lua cateva lingurițe de câte ori avea chef. Explică-i copilului că tu te strâmbi de cate ori vezi mierea, dar el trebuie s-o mănânce. Aveam o sursa de miere foarte ok, de la un apicultor pasionat, care miere era de salcâm, de culoare foarte deschisă. Așa ca i-am explicat fetei că mierea pe care o mănâncă tac-su e miere de albine, dar pentru ea am miere de flori, care-i buna. Rezolvat!

    1. Au, da, am avut și noi dilema asta morală – cum să convingi copilul să mănânce ceva la care tu te strâmbi?

      Până la urmă am decis că implementăm regula gustatului: orice ar fi, indiferent dacă nouă, adulților, ne place sau ba, trebuie să guste măcar o gură și să decidă el dacă îi place au ba.

      Așa se face că sunt chestii pe care taică-su, de exemplu, nu le mănâncă, dar copilul da.

  6. Dar daca merge copilul la școală și se laudă că el mănâncă din macaroanele de căței? Și ca sunt foarte bune. Să te văd la ședința cu părinții. 🤣

    1. Unu la mână, crezi că nu m-am gândit la asta? :))))) Sunt pregătită 💪 Dar am noroc că și învățătoarea lui are atât căței, cât și copil, așa că poate scap basma curată.

      Și doi la mână, dacă chiar e să ne facă de rahao, găsește el altele mai dihai de povestit de-acasă 😂

  7. Copiii mei, pe la 3 ani asa, mancau boabe de caini, cu pumnii, de trebuiau ascunse prin dulapuri sa nu le vada.
    Câinele nostru la vremea aceea, nu avea program de masa, era extrem de sclifosit, drept urmare îi puneam castronul de boabe pe care el urma să îl mănânce pe parcursul zilei (ăștia de acum aspiră mâncarea de 2 ori pe zi, în maaaaxim 30 de secunde). Copilul cel mare, s-a prins ca fratele lui cu 4 picioare, are mâncare la dispoziție și se baga în boabe. Când a început sor’sa să mișune, a învățat-o si pe ea unde se afla delicatesa. Noroc ca ea nu era mâncăcioasă și atunci am avut numai cu el de furcă.
    😂😂
    Apropo de postul de zilele trecute, ai mei mănâncă aproape orice, nu prea avem fițe la masă 😂😂😂
    Pe mine nu m-a tentat vreodată să gust, dar adevărul e ca nu are ce să fie rău 😁

    1. 😂😂😂

      Am scris și mai sus experiența noastră cu mâncarea de căței. Și da, nu văd ce ar putea să-ți cauzeze dacă ronțăi câteva, dacă la câini le priește, cât rău poa’ să-ți facă? 🤷‍♀️

  8. eu nu am trombonit copil dar m-am chinuit sa tin barbat departe de oala de mancare a cainilor . numa niste piper mai punea el …da una doua era in frigider cu lingura in oala 🙂

    1. 🤣🤣🤣 am scăpat, ai noștri mănâncă carne crudă, așa că nu e tentat.

      Dar dacă le-aș găti, nu bag mâna în foc că n-ar atentă.

  9. Ei cum sa nu trombonesti copilul? Intra in fisa postului.
    La ai mei baneocinul e praf de zane, puful de dat in gat la raceala e puf de flori iar in materie de mancare tot ce e frunza verde e spanac, branzica de casa era branza cu boabe de lapte iar fileul de somon e muschi de somon (ca cel mare nu manca peste ca are carnea prea moale, nu tare si ferma ca aia de porc, no problem, somon e special, are muschi ca porcul). Orice prajitura cu fructe e tarta (nu am nici acum idee de ce acceptau tarte, dar nu pandispan), iar salata de varza tre sa fie ca in excursie (adica varza+sare+ulei+otet), chit ca eu adug si altele pe acolo. Iar pe cel mare, ca sa-l conving sa manance la gradinita, i-am zis ca bucatareasa face cele mai multe mancaruri dupa retetele mele, ca mi le-a cerut.
    Astea asa, la prima aducere aminte, ca -s multe.
    Nfine, toate cele de mai sus la trecut ca acuma subiectii is marisori, dar baneocinul tot praf de zane se numeste :)).

    1. Ah, da, și la noi, de exemplu orice tip de cașcaval e unul anume, de la Lidl.

      Cu medicamentele n-am avut probleme până acum, pe de o parte că nici n-a prea avut nevoie, slavă cerului, și pe de alta, pentru că îl suspectez pe fi-miu de oleacă de ipohondrie 🤭
      Una două cere plasture sau siropel sau te miri ce, când i se pare lui că nu se simte chiar bine 🤦‍♀️

  10. Când au apărut reclamele la OB-uri, fi-miu, cred că avea vreo 5-6 ani, a întrebat ce sunt și, bineînțeles, la ce se folosesc. I-am spus că sunt tampoane de băgat în urechi. De aici au apărut mai multe întrebări, de ce sunt numai femei, pentru că arată mai bine în reclamă, de ce le folosesc la sport, să nu îi intre curentul la ureche. Cred că au fost mai multe, nu îmi mai aduc aminte.
    Pe la 9 ani, fi-miu, care citea tot felul de enciclopedii, ne întreabă, senin, dacă vrem să ne explice la ce se folosesc tampoanele. Și știa corect.

    1. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣 am murit!

      Asta e ca bancul ăla cu tatăl care își ia fiul să poarte cu el “discuția aceea” și îi zice: fiule, haide să vorbim despre sex. La care fiul răspunde: Sigur, tata, ce vrei să știi?

  11. Copilul meu mănâncă de la 6 luni de toate, inclusiv varză de Bruxelles, bame și andive.
    Soră-mea, în schimb, când avea sub 10 ani era sclifosită la mâncare și nu mânca, printre altele, miel, urdă și mărar. Dacă mărar+urdă+zahăr= umplutura zânelor pentru clătite, cu mielul a fost mai greu. I s-a spus că e porc de Paști, a ras tot. De-abia pe la 16 ani a aflat că porcul face beehee..

    1. 🤣🤣🤣

      Au încercat și ai mei, dar la mine n-a mers, eu behehe nu mănânc nici în ziua de azi 🤭

  12. Cand aveam baiatul mic si spuneam “La masa!” el replica “cioba nu, catoshi pajiti” ( ciorba nu, cartofi prajiti!). Avea, de asemenea, o pasiune pentru culoarea verde, se imbraca numai cu haine care aveau un pic de culoare verde, colora cu mult verde…asa ca i-am spus ca daca mananca ciorba cu legume verzi o sa-i creasca si lui parul verde; golea castronelul apoi halea si un mar verde, sa creasca viteza de transformare 😀
    PS.Pe 29 decembrie face 40 de ani, cand vine (rar) in vizita ce credeti ca-mi cere sa-i fac? Da, cartofi prajiti “curatati de tine, mama, si prajiti in untura, numai la tine sunt buni!”

    1. Hahaha, a mers și la noi o bucată asta, îi spuneam că o să se transforme în Hulk 💚😂

      Între timp a crescut suficient încât să nu mai creadă asta, dar nici eu nu duc lipsă de imaginație 🤭

    1. 🤣🤣🤣🤣 da, doar că la noi era versiunea “pâinea goalā îngrașă și tâmpește 🤣

  13. Ohhh da eu l-am trombonit pe copilul mare vrei cativa ani ca ficateii de pui sunt cascote prajite ca daca ii spuneam ficat de pui nu manca nici batut.

    1. CASCOTE – cuvant inventat pe moment, la explucatii poti inventa orice ce lui Eric i-ar placea, gen ciuperci spaniole sau whatever sti ca ar accepta usor. La vremea aia al meu era bu badmele si i-am explicat ca sunt oua de pasare maiastra. Nah te las sa gantesti in functie de copil.

    2. 🤣🤣🤣🤣🤣 leșin. Mno, asta nu mi-ar fi trecut prin cap, să inventez cuvinte 🤣

      Am crezut că e vreun regionalism pentru ceva, de nu-l cunosc eu 🤣🤣🤣

  14. Ce de mame denaturate p-acilea, foarte tare îmi place! La noi orice carne e doar pui și pește! Alte cărnuri nu există pe lumea asta!

    1. Clubul Mamelor Denaturate îți urează bun venit în rândurile noastre! 🤣

      La noi singurul pește acceptat este tonul. Și, uneori, somon. Dar numai cu paste și numai dacă e făcut de mă-sa mare 🙄

  15. Când ai 3 copiii, câte 2 ani diferență, și faci mai multe feluri 2/zi. Schimbi ceva la mâncare și ca să mănânce toți, tonții, schimbi și numele, data viitoare uiți ce nume i-ai dat și zici altceva, atunci să vezi discuții. Exemple nu mai rețin, au trecut vreo 20-25 de ani🤦‍♀️

    1. 🤣🤣🤣🤣 am pățit! Am inventat nume, am uitat, data viitoare am zis altceva și…auveațamea, ce discuții și dezbateri au urmat! 🤦‍♀️

  16. Oooo, daaa, în mezozoic sau cam pe acolo, nu reușeam să îl conving pe fiu meu să mai mănânce pește și cum eram la mare vreo două luni de zile ar fi fost bine să accepte și pește în farfurie; așa că într-o seară se plângea că este întuneric, lanterna nu mai avea baterii și nu putea să exploreze nush ce pe plajă îmi vine ideea să îi spun că peștele conține fosfor și dacă mănâncă măcar de două ori pe săptămână o să vadă pe întuneric fără ajutorul lanternei fix ca în filme 😂😂😂 de a doua zi nu a mai refuzat peștele până a crescut suficient ca să afle că l-am trombonit de manual. Avea vreo patru ani, citea dar nu și chestii d’astea.

    1. 🤣🤣🤣🤣 ahahahahaha, ce bună e asta!

      La mine n-a mers, eu am încercat cu morcovii, care de la un moment dat au devenit un mare bleacs 🤷‍♀️, dar le-a spus la grădiniță că nu e chiar 100% adevărată treaba că morcovii te fac să vezi mai bine, așa că… 🫤

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *