IuliaGândiți-vă foarte bine înainte de a citi restul acestui text, pentru că s-ar putea să vă dezvăluie lucruri care e posibil să vă șocheze și să vă schimbe complet părerea nemaipomenită pe care v-ați făcut-o până acum despre mine (îhî, mi-au cam murit lăudătorii, și cum e așa odios de frig și urât afară, am simțit așa, o nevoie bruscă, de a mă bate singură pe umăr).
Revenind. Am să vă fac niște confesiuni, că simt că dacă nu spun cuiva ce am pe suflet o să și pocnesc. Mbine, s-ar putea ca senzația asta de pocnit s-o am și de la cele 2 felii de pâine cu vinete pe care tocmai le-am îndopat. Dar aleg să cred că e de la suflet.
Așadar, să purcedem la confesat.
➡ Copilul meu crede că orice alt tip de ciocolată, în afară de cea Kinder și cea de la ouăle Kinder cu surprize, e „pentru oameni mari”.
➡ Când era mai mic, dacă nu voiam să îl las să se uite la desene și nu voiam nici să am parte de-o criză de jale și plânsete din motivul ăsta, îi spuneam că „nu e program la televizor”.
De când a mai crescut, a aflat că există chestii gen Netflix și Disney+, unde putem da noi drumul când vrem la desene. Așa că îl las să se uite. De cele mai multe ori e rezonabil și acceptă timpul care i-a fost alocat.
Uneori, însă, e pe filmul cu miorlăiala și smiorcăiala și jelitul când se termină timpul. Așa că mi-am pus pe telefon aplicație de telecomandă pentru televizor și îl sting pe șestache. După care ridic neputincioasă din umeri și-i explic că nu am ce face, s-a stins singur pentru că s-a terminat numărul de episoade pentru ziua aia.
➡ Cel mai mare război al meu cu fi-miu e spălatul Oii. Pentru că da, fi-miu are o oaie. Nu. Nu una vie, ci una de pluș. Pe care o cară cu el peste tot, tot timpul, fără excepție. Și fără de care nu poate să doarmă. Pentru că oaia îi dă, citez: „năniță de la codiță”.
Adică seara, la culcare, își bagă deștu-n gură și începe să frichinească coada oii ăleia și își ia somn.
Ei, date fiind aceste circumstanțe, Oaia se jegărește. Rău. Ba chiar și pute, scuzați-mi franceza. Că mna, târâtă peste tot, mai scăpată și pe jos, mai curs băluțe pe ea, mai șters un muc, mai pus o mânuță lipicioasă… mna, se adună.
Problema e că fiul nostru, copilul, nu are o problemă cu cât de împuțită ajunge să fie afurisita aia de oaie. Așa că nu mă lasă să o spăl. Orice încercare se soldează cu crize de urlete, plâns, tăvălit pe jos și altele asemenea.
Iar atunci când nu mai rezist, că mi-e teamă că deja emană hepatită nefericirea, o iau cu forța și o îndes în mașina de spălat. Și atunci se întâmplă asta:
Așa că trebuie să caut metode alternative de igienizare. Aici intră în scenă Bunica. Adică mama. Mea.
Așa cum am mai povestit și cu alte ocazii, sâmbăta e ziua în care copilul merge la bunicii materni. Acolo, prin tactici numai de ea știute, mama îi distrage atenția cu alte chestii, înșfacă oaia pe șestache, o azvârle în mașina de spălat.
➡ Copilul nostru crede că la magazine, din noiembrie până în martie, așa, nu se vinde înghețată. Pentru că e frig afară și lumea nu cumpără înghețată, așa că la magazine nu aduc.
Tot norocul e că la magazinul sătesc și la Mega-ul din comună chiar nu aduc înghețată în perioada asta. Așa că vede cu ochii lui cum congelatoarele sunt pline cu mazăre, broccoli și amestecuri de legume și nu mai comentează. Nu vreți să știți însă ce planificare atentă a traseului fac dacă am de mers prin Kaufland, Lidl sau alte magazine care se încăpățânează să vândă și iarna înghețată…
➡ Când nu am chef să fiu eu aia rea, atunci când cere ceva, îl trimit la tac-su să întrebe.
➡ Când simt că dacă mai citesc încă o dată un singur cuvânt din „Aventurile râmei Oli” sau orice altă carte pentru care face o obsesie săptămâni în șir, mă duc înainte de culcare și o ascund.
➡ Uneori îi mai arunc câte o jucărie pentru că e stricată sau, periodic, mai fac ordine la jucării și mai triez din cele cu care știu că nu se mai joacă. Invariabil, la câteva zile după asta, își amintește fix de jucăria X. Și când mă întreabă de ea, ridic din umeri a nedumerire și zic „Nu știu, mami, eu știu pe unde îți rătăcești tu jucăriile?”
➡ Ieri am mâncat ultimii 2 biscuiți cu ciocolată din ultimul pachet de biscuiți din casă, iar când a întrebat copilul dacă mai avem biscuiți i-am spus senin că nu, că „s-au terminat”.
Io v-am avertizat că-s o mamă denaturată, da? Voi? Vă mințiți copiii cu nerușinare sau sunt sigura care face măgării din astea?
Sursa foto: freepik.com
E un club secret, aaa select 😜 al mamelor denaturate…
Ne întâlnim în secret și terminăm ciocolata, biscuiții, sucul, etc. din casă. 🤣
Opa, păi și pe mine de ce nu m-a anunțat nimeni? Tre să plătesc o cotizație, ceva, pe undeva? 🤔
E un club atât de “secret” încât toate mamele și o bună parte din tați sunt în el din secunda în care te ascunzi de copil (sau de animăluțul din dotare) ca să mănânci o bucățică de ciocolată 😜
Mă gândeam ce norocoasă sunt pentru că nu are o jucărie preferată după care să plângă….. și m-a lovit pernuța lucioasă în freză😁 De când l-am adus acasă de la maternitate bunică-sa l-a dotat cu o pernuță făcută din satinul recuperat de la hăinuța mea de botez. E foarte frumos brodată și își arata deja vârsta ( 30, vă rog nu dați mai deoarte). După aproape 10 ani de dormit cu ea în fiecare noapte ( să vă povestesc de peripețiile din concedii?!!! 🤣) bunica a reușit să-i facă alte 2 asemănătoare care să fie acceptate de ditamai băiatul de 14 ani și 1,75 m.
Succes cu oaia🤗
Nu, că se pare că am ratat mai multe comentarii… Îmi joacă tehnologia feste 🙈
Ce să zic… După toate aparențele, nu scăpăm prea curând de oaie 😂
și eu sunt la fel de denaturată 🤗
Yay! Nu sunt singura! 🥳🤗
Lăsați că mănâncă înghețată când merge cu taică-su în oraș, chiar dacă e miezul iernii. E chestia noastră :-).
Firește. Doar se știe că în oraș, la magazinul de înghețată, există mereu. Numai la Mega n-au 😁
Mie mi se pare un fel de ghid de cum să navighezi prin mămicie :)) mai spune, ca adun informatii pt din August încolo când o să apară mica oamă 😀
P.S. și dacă tot ne confesăm, sunt f îngrijorată ca toate mămicile din jur îmi ca ar trebui să mă simt un fel de zeiță acum, pe perioada sarcinii, că este un sentiment minunat și înălțător, iar eu nu simt decât că mă expandez de la o zi la alta…I think I’m broken :))
Aoleeeeu, te rog nu-mi aduce aminte… Cea mai minunată perioadă, my ass! Umbli de colo-colo ca o rață, nu-ți mai găsești nici o poziție cât de cât rezonabilă în care să dormi. Iar dacă reușești totuși imposibilul, de oricum de pomană, că te trezești din sfert în sfert de oră să faci pipi.
Nici nu mai ții minte când a fost ultima dată când ți-ai putut lega singură șireturile. Îți vine să râzi și să plângi în același timp și habar nu ai de ce… Să mai continui? :)))
Însă dup-aia e distractiv. Promit. E și greu ca naiba, dar e și super amuzant!
Dacă vrei să vorbești vreodată cu cineva, sunt aici! 😊
Exaaaaact! Acum sunt în faza în care adorm, dar visez atât de mult și de intens că practic când ma trezesc simt ca am alergat un maraton. Din fericire până acum somnul e singurul simptom pe care il am. Practic dacă nu aș vedea cum crește bidonul, aș avea ceva dubii despre prezența sarcinii :)))
Merci pt disponibilitate!
Aaaa, de asta cu somnul în primele luni uitasem complet! Și da, cele mai bizare și mai intense vise! 😁
nope! you are not broken! io, de la 52 de kile media multianuală ajunsesem în luna a 8-a la onorabila cantitate de 78 de kilograme de minunăție și înălțare! în ultima lună nu m-am mai suit pe cîntar! bine, nu m-am mai suit pe cîntar pînă cînd onor feciorul s-a-nțărcat, cam pe la șase luni, așa, moment în care a început un proces total misterios pentru mine, în sensul că am început să pierd vertiginos din măreție, adică în doo luni eram din nou scîndură, 53 de kile. curios că în timpul ăsta mîncam ca disperata! (io mănînc la oboseală de zici că vine foametea!) deci! doamnelor! savurați măreția că nu durează! :))) cel puțin la mine n-a ținut. hihihi! partea super faină în tot timpul ăsta a fost că ai mei (soțul, părinții și socrii) chiar mi-au dat impresia că aș fi fost vreo zeitate, ceva! s-au purtat cu mine de parcă dacă aș fi cerut luna, chiar mi-ar fi adus-o. deh, primul nepot în familion, după doi ani de așteptări și alți trei de tratamente de fertilitate… azi dumnealui feciorul e un brăduț de doi metri și nouăj-de kile. :)))
@Criana: asta cu părinții….da. eu nu sunt chiar tânără, adică o sa o nasc pe fii-mea după ce fac 37 de ani (dupa predicții, fix la o săptămână după :))), iar mama deja de vreo 3 ani imi zice ca ‘eh, nu mai faci tu de acum copii ca ești bătrâna’. La mine nu a fost cu încercări, am fost cumva norocoasa și când am vrut, s-a întâmplat. Asa că ai mei, care renunțaseră la orice speranță de a mai fi bunici (ca n-am frați/surori), acum sunt intr-un fel de stare euforica. După ei practic eu ar trebui sa stau lată în pat până nasc și practic singurul scop scop pt care exist în următoarele luni e sa aduc moștenitoarea în siguranță pe Pământ. Din fericire is la peste 2500km depărtare deci nu pot veni sa ma lege de pat…încă :)))
@Alexandra, apropo de “Nu sunt chiar tânără”. Fi-miu are 4 ani, eu fac 41 anul ăsta 😁
Sfaturi de parenting se numesc, tips and tricks🤣🤣🤣 Imi iau notite🤓
@Carmen: exaaaact! :)))
Nu, nu esti singura. Si ai mei(amandoi, deci si fata de 8 ani) mai patesc din astea cu mă-sa(adica io). Chiar si cu jucariile. Fie-mea e cu pisica(Mary, ca in “Pisicile aristocrate, baiatul cu Pui!) Si la mine se mai termina dulciurile, asa, cam pe neasteptate. La partea cu terminatul desenelor, mai programez tv-ul sa se schimbe canalul. Si incep sa se intrebe mirati, oare cine a schimbat…..
Cea mai tare e atunci cand fie-mea mai citeste cate o poveste(cu voce tare, ca sa o aud) si cand greseste cate un cuvant, o corectez, chiar daca sunt in bucatarie. Iar ea e uimita ca stiu sa ” citesc prin pereti”( asa crede ea)
🤣🤣🤣 am leșinat la aia cu cititul prin pereți!
…sa vezi cand uiti sa-l iei de la scoala in clasa pregatitoare
Mie mi s-intamplat sa merg la scoala dupa ea, desi invatatoarea ne anuntase ca au ore pana la 1………si a inceput doamna sa strige pe geam ca daca vreau, pot sa o iau acasa mai devreme…..😅😅
Când a început fi-miu grădinița, mă prezentam la poartă la 13:30 trecute-fix. Că aproape fiecare zi era cu jale și cu „mămica meaaaa, nu mă lăsaaaa” urmat de „vii să mă iei, daaaa? nu mă lași aici, daaaa?”
Acu ajung când apuc, sunt zile în care mai e câte un singur copil p-acolo în afară de el. Și mă rog de el să plecăm acasă 😒
Acum nu mai tine ca are 27 spre 28 dar daaaa, numai eu stiu de cate ori vitelul era purcel 🤣🤣Nici acum nu este mare fan carnuri , mai putin asa .
Ăsta nu mai mănâncă ciuperci, de ceva vreme. Deși când era mai mic îi plăceau la nebunie. Așa că acu le pitesc bine prin diverse sosuri și îi spun că-s cărniță. Mmmm, bun! 🤣
Clar mama denaturata🤣
Si juniorul il are pe Mickey Mouse de cand era mic si ii freaca nu coada ci eticheta😁 pe care i-am inlocuit-o de cateva ori. Ultima data a fost inlocuita cu o eticheta de la un sutien de al meu si asta pentru ca e in faza la care s-ar uita la mai mult decat sutiene😀
De spalat plusul, tot cam asa il spalam si eu. Il furam pur si simplu.
Cea mai tare faza a fost cand i-a cazut Mickey in olita si s-a udat de pipi si nu voia sa il lase acasa sa il spal. Cum am rezolvat problema? L-am ‘spalat” de mana si sters bine si dupa ce a adormit l-am bagat la spalat. Stiu sunt chiar denaturata🙄
Ii mai stingeam si eu televizorul fara sa vada sau ii spuneam ca eu nu stiu sa umblu “pe video” ci doar papa, care surpriza nu era acasa🤷♀️
Nu puteam sa mergem la un loc de joaca pentru ca era inchis. Si culmea ma mai si credea.
Acum am ajuns la faza de negociat. Se apropie de 10 ani 🫣
Ahahahahahahaha, da, asta cu închis la locul de joacă am uitat-o! 🤣🤣🤣
Deținem și noi Mickey. Plus Minnie. Fac parte din trio-ul aproape inseparabil OaiaMickeyMinnie. Dar năniță de la codiță numai de la oaie poate să ia. De dormit trebuie însă musai să doarmă cu toți.
Azi i-am băgat la spălat pe toți 3. Mickey e încă în uscător, oaia și Minnie sunt pe calorifer. Acum 5 minute m-a anunțat că a verificat oaia și nănița e tot bună, așa că suntem liniștiți :)))))
Am uitat-o pe aia cum ca eu am al treilea ochi in ceafa si vad totul. A mers pana cand am cautat ceva impreuna si cand i-am zis ca nu vad/gasesc lucrul ala m-a intrebat: Dar cum se face ca nu vezi cu ochiul pe care il ai la ceafa?🤣
Dașinormal că am un ochi la ceafă. Dar al meu nu vede decât chestiile nasoale pe care le face când crede că nu mă uit 🤣
Eu stau mai rău. Fi-miu are 33 ani și îl mint când mă întreabă ce gătesc. Spun doar mâncăruri care nu-i plac😛, nu cumva să vrea să mănânce și să nu aibă de unde
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Apropo de mancare……..sar’mana! (De reteta de chec, zic). Am preparat-o aseara! Verdictul de la pitici: e ca tortul mami, ce buna a iesit…..sa ne mai faci! (Deci inco’dat sar’mana pt reteta!)
Super, mă bucur mult că a fost pe placul piticilor! Să vă fie de bine! 🤗
Buna Iulia, daaa, multe exact așa, când era mică. Noi avem un Baloo, cu care încă doarme (are 13 ani…), dar acum nu se mai murdărește. S-a atașat de el la 8 luni și de atunci e primul pe orice listă de plecat de acasă pentru cel puțin o noapte. Să nu-l uităm pe Baloo era vorba noastră preferată. L-a molfăit muuult în primul an și acum e vai de el, dar e iubit exact așa, niciodată nu am putut aduce vorba să luăm unul nou. Era tragedie la spălat, dar de obicei accepta și apoi dormea cu el așa un pic ud, dar proaspăt mirositor. Am ajuns și noi să-l iubim pe Baloo. Acum ar putea să-l uite acasă, dar mai bine nu.
In rest încă nu înțelege cum “citesc gânduri” 😄. Am citit și eu prin pereți, am aruncat/dat jucărioare care păreau să nu mai fie deloc dorite, dar să întrebe exaaact de acele jucării nu la mult timp după. A fost de ajuns odată să-mi mărturisesc “crima”, că apoi mereu mă bănuia când nu găsea ceva.
Imi amintesc de tataie al meu care se lupta cu fratele meu, super mofturos la mâncare. Așa că fratele meu bea ceai de portocale, nu de tei și alte asemenea.
Eu am tot vrut să iau o oaie nouă, dar din păcate nu am găsit nicăieri. Nici măcar Sfântul gugle nu mă ajută 😐
Și nu din alt motiv, decât acela că mi-e teamă că la un moment dat va ceda… La fiecare spălare deschid cu teamă ușa mașinii de spălat, să nu cumva să găsesc oaia deșirată p-acolo…
Da, și noi la fel cu Baloo, nu am mai găsit unul nou. Dacă găseam exact la fel îl luam măcar să facem celebra poză înainte și după, sau să-l țin pentru eventuali nepoți. Dar ea nu ar fi acceptat unul nou în loc, “îl iubesc așa cum e el, mami! E perfect așa.”
Am fost pe incluziune, așa, de la început 😊 A primit un alt Baloo la un moment dat, dar mai mic. Nu a contat, abia dacă l-a băgat în seamă.
Stai linistita, nu esti singura!
Ai mei implinesc 14 ani in mai, asa ca am mai uitat.
La fel cu plusuri si al 3 lea ochi .
Au o oaie care behaie si acum.
Au dat toate jucariile, oaia nu .
Am uitat ghiozdanele acasa/scoala cand erau la pregatitoare.
La uitat chestii pe care ar fi trebuit să le ia cu el la grădi sunt campioană 💪 🤣
Și dupaia cine alerga de bezmetică, să ducă copchilului chestii? 🙄
Mi-e și groază când o veni școala 😂
Mi-am amintit de nenorocitul de AVAP ( un fel de lucru manual, dar cu lista de materiale la fiecare activitate).
Uitam materialele la cate o activitate. A fost o bucurie cand au trecut a V-a.
Ugh, sună nașpa numa luându-mă după acronim 🥴
Arte vizuale și abilități practice! 😂 Trecut prin asta și noi! Sună pompos, dar de fapt nu fac mai nimic. Insă da, trebuie cumpărate tot felul de chestii inutile…
Iulia, AVAP= arte vizuale si abilitati practice. Fii pe pace, ca de la pregatioare incep cu asa ceva, dar si cu altele, gen MEM, CLR….
🤦♀️ Deja m-a luat capu!
tătici primiți? cum, din cauza unei vome precedată de îngurgitarea de, mă-sa a decretat că NU MAI ARE VOIE FLORICELE!!!
ei, acu’ vă întreb cine credeți că și-a făcut floricele, cu ușa bucătăriei ferecată și hota la maxim, în timp ce fata lua aerosoli, la etaj? plus că am și școală! am vărsat cîteva în coșul de gunoi, așa că atunci cînd a exclamat “floricele!!! ai făcut floriceleeee!!!”, n-a trebuit să mă cert cu ea că n-are voie, i-am zis simplu:
– da, dar n-au ieșit, le-am aruncat la coș, uite!
Tactică, nene, nu glumă! 🤣
Costică, genială aia cu floricelele-n găleata de gunoi!
Puii mei că am scris una și am apăsat cu deștele mele suave și delicate pe ceva și trebuie să o iau de la capăt 😂😂😂
Ziceam că dacă e de plătit cotizație, să mă băgați și pe mine că-mi plac cluburile și asociațiile de p-acilea!
Cu ciocolata fi-mea a trecut și la nivelul Rafaello, dar restul sunt toate de adulți. Nu știu cum am reușit asta, dar nici măcar nu le învrednicește cu o privire pe celelalte.
Dacă aș ști cum se poate pune o poză, aș pune una în care stă guguli în fața mașinii de spălat și plânge de sare chimeșa di pe dânsa, că bluza ei cu rachetă amețește și se și udă. Culmea!
Și da, televizorul are proprietăți ascunse cum ar fi să se stingă exact când a spus mami că au trecut cele “încă 5 minute”.
Înghețată se mănâncă numai vara, noroc cu taică-su care, la fel ca distinsul domn @Fritz, nu e atâta de pretențios la anotimpuri.
Jucăriile se dau/aruncă/ donează doar în lipsă, că altfel al Treilea Război Mondial începe instant. Al naibii, că așa e cum zici tu Iulia: fix după ce te-ai cwoit o jumătate de an să arunci, să nu arunci și totuși arunci că nu a pus mâna pe ele de un car de vreme, în următoarele zile o apucă miorlăiala că unde e. Și dă-i și miorlăie pe struna aia subțire de-mi vine să mă duc în lume.
Cu uitatul lucrurilor acasă mi s-a întâmplat o dată în aproape 3 ani de zile cu pijamaua (aici mă laud, în caz că nu ați sesizat. Doamne ce bine e!!! 😂😂😂). Chiar ne distram cu educatoarele a doua zi că ia-o și p’asta, în sfârșit i s-a întâmplat și ei 😂
Lasă, io zic să facem club fără cotizație, mergem pe încredere 😁
În rest… Ce să zic, mulțumesc pentru confirmarea că nu e al nostru defect 😂
Și da, miorlăiala aia e de luat lumea în cap 🤯
Aaa, și am uitat: lu fi-miu nu-i place Raffaello, că “are sâmbure” 🤣
😂😂😂 auzi mă, are sâmbure! Să leșini!!!!!
Foca. E cu fata la Paris. Si are 22 de ani. Fata, nu foca. 😂
Nu mai tin minte care a fost prima ei jucarie cu care a dormit, dar cand am ajuns in Franta, acu’ 16 ani, a primit un ditamai ursul cat ea de mare, ca a stat cuminte o dimineata intreaga cat a avut sotia consultatii. A costat 8 euro dihania. Sta si acum pe un fotoliu in camera ei. 😁
Iulia, cum spuneai tu pe undeva…internetul nu uita. 😈
Stai numai sa dea al tau nu nasul pe aici cand o sa inceapa sa citeasca. 🤣
PS. Pune si tu o poza cu animalul, poate exista undeva in lume unul identic si te putem ajuta. 😉
Am și eu o ditamai jivina (încă nu am reușit să stabilim dacă e urs sau câine). Am primit-o cadou de la colegii de liceu, cândva, demult…
Am reușit o bucată să îl fac “uitat” pe la ai mei, dar a fost găsit și acu tronează la noi acasă 🙄
Oaia https://imgur.com/gallery/Og0bk3I
Nu pare să existe nicăieri 😐
Aiii, sa-mi bag, inteleg de ce esti ingrijorata cu spalatul…😂
Incepe si tu de acum sa inventezi o poveste cu disparitia speciilor, catastrofa ecologica, din astea…
Da sigur e oaie? Poate nu cautam animalul potrivit.😁
Meh, nush ce să zic… Ăsta nu e 100% convins nici că dinozaurii au dispărut, așa că explică-i tu că e posibil să dispară oile… 🙄
Și da, e oaie. Sau mă rog, a fost, cândva… 😂
Fiică-mea face anul ăsta 14 ani și n-a băut niciodată Coca Cola sau Pepsi. Conține cofeină, nu?
Nici cu ciocolata nu se prea omoară, dar asta pentru că așa vrea ea, nu că i-am impune noi!
La vârsta asta-i domnișoara, e înăltuță, și io și mumă-sa suntem înalți, dar încă mai avem un pluș, o broască țestoasă verde, pe care încă o cărăm dupa noi și în concedii, că nu poate adormi fără ea! Diferența este că acum o pune ea la spălat! Așa că nu te gândi că vei scăpa de oaia aia-n grabă! 😀
E clar, #OaiaForevăr 🤣
Confirm pozitiv, Al meu(14) pe când era in căruț, a văzut prin parc un Goofy, căzut de la alt copchil. Au trecut de atunci 13 ani și guful il însoțește în fieșce noapte. Mamikilorrrrr, mai degrabă uitam pașapoartele acasă decât paiața.
@Nemo știi foarte bine că nu poți păcăli un copil cu o jucarie asemănătoare. Ei vor descoperi întotdeauna, așa ca nu- da Iuliei deșarte speranțe 😭
Daaaa… Mai bine uităm acte, bani, orice decât Oaia… 🙄
Acu, sinceră să fiu, și dacă aș găsi oaia vieții, n-aș mai avea cum să-l fraieresc, la cât de jumulită e asta…
Da uite, fină-mea are o steluță de pluș cu care doarme. A reușit maică-sa să găsească una identică pe ceva grup de mămici și acu le mai schimbă între ele. Dar cred că timing-ul a fost esențial…
@Oldjohn, ma gandeam ca oaia aia n-o fi unica in lume, firma o fi scos pe piata cateva exemplare macar. 😁
Si Iulia poate, pe langa toate minciunile spuse pina acum, sa scoata o poveste cum ca a dus oaia la un salon de frumusete, un estetician, botox, acid hyaluronic, alea, alea si a intinerit peste noapte. 🤣
In plus, cum noptile trecute in fata blocului a fost santier din motive de asfaltat strada, aveam si timp sa ma uit pe unele site-uri destul de prost indexate de gugal. Bine, nu mi-am inchipuit ca deja pe primul erau 2597 de anunturi cu oi de plus de vanzare. 🤣
🤣 pinguinul Pingu, normal că nu putea să îl boteze altfel, încă există bine spălat și sigilat într-o pungă vidată ( juniorul mai are puțin și împlinește 25 de primăveri 👻) și încă o colecție de plușuri tot vidate frumos, le păstrează pentru copiii lui, alte chestii inclusiv Lego sau puzzle am donat la greu dar astea nu. Fiică mea (23 și 1/2) dormea doar pe un sfert din pat ca să nu deranjeze plușurile/păpușile , asta până i-am spus că le dau altui copil dacă nu le găsește alt loc noaptea 🤣 Mâncau pește ca să vadă pe întuneric fără lanternă, înghețată mâncăm toți în orice anotimp 😁 îi prosteam rău cu diverse legume, fiecare avea câte un beneficiu magic, învățasem pe de rost replicile din Finding Nemo ( le traduceam din bucătărie 🤣) am avut puteri magice pentru că știam ce trăsnăi au făcut, primeau exact cadourile pe care și le doreau pentru că ascultam ce își povesteau când se jucau. Doamne, ce frumos a fost să le fiu mamă, mi-e tare dor de vremurile alea.
🤣🤣🤣
Și Eric are pinguinul Pingu. Și dinozaurul diplodocus Diplo. 😂
Și doarme cu 76394 de plușuri în pat, abia mai are loc de ele. Și da, recunosc, unele dintre ele au fost ale mele. Le-a găsit la mama 😁
Eu cu prostitul n-am reușit, oricât am încercat. Decide brusc că ceva e “iachi” și nu se mai atinge de respectivul ceva. Așa că le camuflez cum pot 🤷♀️
Si noi avem o pisica de carat peste tot cu noi. E alba, evident, sau a fost candva alba…
Si eu ii ascund jucarii care ma enerveaza, sau arunc jucarii stricate si desene care sunt doar mazgalituri, iar apoi dau din umeri cand ma intreaba de ele.
Eu ii ascund dulciuri pe care nu vreau sa le manance, doar ca nu le mananc nici eu si uitam de ele daca nu le gaseste sotul.
Na, facem ce putem :))))
Îhî, și oaia a fost albă cândva. Acum, chiar și după spălare, are o culoare… Incertă, să zicem, optimiști fiind 🙄
Și la noi domnul soț e responsabil cu detectat dulciuri dosite :)))
da, am avut și noi un scuby (cățelul) dar tragedia vieții a fost pe la trei ani, cînd am cumpărat un aspirator iar cutia aferentă a devenit pe rînd castel, buldozer, avion, tractor și absolut orice vă mai poate trece prin minte, ei, după vreo patru cinci luni cînd numita cutie a-nceput să dea semne de osteneală dă-i cu lipituri și adăugiri, scotch la greu, nu vreți să știți cum a fost! ( a renunțat la ea doar după vreun an, cînd era deja o fleandură diformă, plină de petice și moale ca o cîrpă). și da, am avut televizor cu program restrîns, cădea lumina destul de des și nu mai funcționa!, citeam și eu de la distanță, Creangă, pălăria lui de Creangă, mi-a mîncat un an din viață cînd s-a studiat prin clasa a treia, a patra, (nu mai știu, dar m-a omorît), seriile lungi, interminabile de ”de ce?”-uri le încheiam de multe ori cu formula ”îți explică tati cînd vine de la muncă” … Atîta noroc am avut, totuși, că la mîncare era (și a rămas constant) total nepretențios, a avut foarte puține chestii pe care nu le accepta, mînca fără mofturi și fără tertipuri! Yupiii!
Ahahahahaha, deci nu sunt singura care, pe la al 47-lea sau 48-lea “de ceeeee?” clachează și face redirecționarea către tatăl copilului 😂
😇😇😇
Nice! Atât am de spus. Realitatea e că ni s-au întâmplat astea și nouă când eram copii. Iar ca părinți nu suntem roboti și nici sclavi. Așa că… Bine că faci din astea! Fără regrete! 😏
😁
Buna ziua baba Floare , la Stefan cu de’mancare sau din ciclul de ce-i arde preotesei . 🤣🤣 Daca nu va suparati , mazarea cu smantana cum o faceti ? Ca vreau sa fac acum si cu smantana nu am facut niciodata dar mi-a ramas ,,lipita ” de creier cand te-am citit . Am vrut sa scriu in privat dar m-am razgandit , nu-i frumos la ora asta . 🥰
Văleu, scuze, acu am văzut comentariul, nu știu de ce am ratat notificarea 🙈
În speranța că nu-i totuși prea târziu, iaca:
Fac mazărea ca de obicei, iar spre sfârșit, în loc să pun suc de roșii, pun smântână de gătit (că nu se brânzește la temperatură ridicată) și mărar și mai las să dea 2-3 clocote la foc mai mic. Atâta-i toată filosofia! ❤️
Ps: scrie în privat fără griji oricând vrei, dacă dorm oricum n-auz și nu mă deranjează 😁