Alandala

Fascinantă…

… abilitatea unor oameni, în special a părinților, de a te suna, nu apuci să le răspunzi, că mna, poate tocmai faci un shushu sau te scobești prin casă după telefon sau, în fine, motive.

Iar atunci când suni înapoi, literalmente 10 secunde mai târziu, nu îți mai răspund.

Copii

Confesiunile unei mame denaturate

Gândiți-vă foarte bine înainte de a citi restul acestui text, pentru că s-ar putea să vă dezvăluie lucruri care e posibil să vă șocheze și să vă schimbe complet părerea nemaipomenită pe care v-ați făcut-o până acum despre mine (îhî, mi-au cam murit lăudătorii, și cum e așa odios de frig și urât afară, am simțit așa, o nevoie bruscă, de a mă bate singură pe umăr).

Revenind. Am să vă fac niște confesiuni, că simt că dacă nu spun cuiva ce am pe suflet o să și pocnesc. Mbine, s-ar putea ca senzația asta de pocnit s-o am și de la cele 2 felii de pâine cu vinete pe care tocmai le-am îndopat. Dar aleg să cred că e de la suflet.

Alandala

Îngerașul păzitor

Sâmbăta e ziua în care copilul merge la bunici. Mai exact, la părinții mei. Am mai povestit și cu altă ocazie despre ai mei și despre diversele lor… să le zicem mici particularități. Una dintre acestea fiind faptul că tata pierde frevcent lucruri (de cele mai multe ori valoroase, precum portofel, telefon, schiuri…), iar pe mama o apucă toate pandaliile când se întâmplă asta.

E însă la fel de adevărat și faptul că în 99,9% din cazuri, tata recuperează obiectele pierdute fără pagube, prin diverse concursuri de împrejurări. Chestie care o exasperează și mai tare pe maică-mea, pentru că pur și simplu nu înțelege cum poate să aibă un singur om atâta baftă.