IuliaEi, dragii babei, dacă tot am revenit p-aici, zic să ne apucăm de treabă cu un subiect foarte serios și care mă macină de ceva vreme.
Poate, cu ajutorul minților voastre luminate, mă lămuresc și eu cu privire la chestiunea în cauză.
Fiți atenți aici: după cum am mai relatat, la noi în comună există un Megaimaj. Care, ca orice alt supermarșeu care se respectă, deține, desigur, paznici.
Firește, cam ca în majoritatea cazurilor de paznici de supermarșeu (sau poate o fi așa numai pe la noi prin zonă, nu știu, contraziceți-mă dacă e altfel pe la voi), cetățenii ăștia însărcinați cu vajnica pază a magazinului sunt niște nenici cel puțin septuagenari, dacă nu chiar mai purii.
Lăsând însă comicul situației la o parte – acu serios vorbind și fără nici o urmă de răutate, săracii de ei abia își târâie pârțurile, mă îndoiesc sincer că ar putea face față vreunul potențial furăcios – cetățenii ăștia de care vă povestesc eu aici au un obicei.
Zic „cetățenii” pentru că din observațiile mele, la Megaimajul nostru local sunt fix 2 care lucrează, cred că unul o zi și unul o zi, sau ceva de gen.
Ei bine, după cum spuneam, cetățenii ăștia (ambii amândoi adicătelea) au un obicei: vorbesc la telefon. Stați așa, nu săriți, că viu imediat cu detalii.
Bănene, nu că vorbesc ocazional la telefon, că mna, îi mai sună omului telefonul în timpul orelor de program… Nu, nene, ăștia doi de care vă zic eu vorbesc la telefon într-una.
Vă jur, indiferent de ora la care am intrat în magazin – că era 7 dimineața, 1 la prânz sau 9 seara, indiferent că era oră de vârf sau oră de pustietate deplină p-acolo – cetățenii ăia erau călare pe telefoane.
Dacă stau bine să mă gândesc, de când s-a înființat Mega-ul, nu cred că l-am văzut pe vreunul din ei în altă poziție decât cu telefonul la ureche. Sau, după caz, cu ochelarii pe nas și mâna întinsă la mare distanță de fizic, încingând un videocall.
Acu, la partea cu apelurile video m-am cam lămurit – de cele mai multe ori am impresia că vorbesc cu nepoții, că de majoritatea dăților mi s-a părut că se aude voce de copilaș din cealaltă parte a apelului. Și nu, nu trag cu urechea, dar când treci pe lângă ei și au telefonul în mână, cu volumul dat la maxim, nu prea ai cum să nu auzi conversația…
Ei, dar curiozitatea mea de țață se întinde asupra restului ocaziilor. Băi oameni buni, cu cine naiba s-or conversa creștinii ăștia toată ziulica, cât e ea de lungă?
Că io și dacă m-aș strofoca și mi-aș lua toată agenda telefonului la puricat, tot nu cred că aș avea material de conversație de ore-n șir. Bine, e drept și că eu sunt mai sălbatică de felu meu și nu prea-mi place să vorbesc la telefon dacă nu-i musai.
Am, e adevărat, câteva persoane cu care mă conversez cu plăcere, fără să simt că îmi vine să îmi iau singură gâtul cu un cuțit de deschis scrisorile. Dar persoanele alea sunt câteva, le pot număra pe degetele de la o mână.
Și chiar și așa, dacă m-aș conversa cu toate persoanele alea de mai sus în fiecare zi, tot n-aș avea material să acopăr mai mult de un ceas, hai să zic două, cu indulgență…
Așadar, luminați-mă și pe mine, rogu-vă: cu cine naiba s-or conversa nenicii ăia paznicii ceasuri în șir? Or face schimb de idei cu alți paznici? Să afle ponturi noi despre unde și cum își mai îndeasă furăcioșii salamul ori cutiile de pateu când vor să le subtilizeze din magazine?
Și-or da unii altora dedicații la Radio Pensionarul Activ? Or suna din oră în oră la Ora Exactă (La semnalul următor va fi ora… – mai ține careva mine?)? S-or conversa cu nevestele, să îi poată toca alea la cap măcar prin telefon, dacă i-a mâncat în dos să muncească la vârsta pensionării și nu-i pot toca acasă cât trebuie?
Ziceți-mi, vă rog dacă aveți vreo idee sau explicație, căci mă topesc acilea de curiozitate și n-am somn noaptea de grija paznicilor-pensionari și a convorbirilor lor telefonice nesfârșite!
Sursa foto: Image by lookstudio on Freepik
Fix aceeași întrebare o am și fata de lucrătorii de la salubrizare sau curieri. Eu sunt mai antisociala din fire și dau în jur de 5 telefoane pe săptămână și nici alea mai lungi de 5 minute.
Bine, curierii hai să zic că îi înțeleg, că mna, au de sunat oameni de pe traseu.
Acu dacă mă gândesc bine, da, și pe cetățenii înarmați cu mături i-am văzut adesea cu telefonul la ureche.
Bine că nu-s eu singura ciudată căreia nu-i place să stea lipită de telefon 😂
Cu alti pensionari. Mama are niște persoane de sunat zilnic: sora, vreo 2 prietene, o nepoată. Minim o ora fiecare. La 2 zile mă sună pe mine. Plus telefoane pentru diverse treburi/ informații zilnice. Telefonul și televizorul sunt instrumente de combatere a singurătății.
Păi bine, da nenicii ăștia nu poți zice că-s singuri, că stau toată ziua în magazin, înconjurați de alți cetățeni. Ba uneori le mai ajută pe tantile de acolo, i-am mai văzut punând coșuri de cumpărături la loc sau aducând „din spate” diverse chestii la casă (gen rolă pentru casa de marcat sau țigări sau d-astea). Dar totul executat cu telefonul la ureche 🤷♀️
😂 la început credeam că vorbesc în rețea cu șeful/supervizorul/între ei cumva dar același lucru se întâmplă cu șoferii de autobuze sau manipulanții tramvaielor și asta de când au descoperit abonamentele de telefonie cu convorbiri nelimitate 🙄 chiar nu îmi pot imagina ce pit discuta ore în șir. Băi, discuți, bârfești dar cââât?! Am un exemplu la job, menajera face același lucru și la un moment dat am întrebat-o că altfel muream de nervi și mi-a explicat că are grup de chat pentru familie/prieteni și asta e trebuie să răspundă, fu**n’ Christ, opt oreeee oamenii ăia au de spus/postat chestii vitale gen: a făcut căcuța nepoata, a râgâit, a zâmbit, am găsit nush ce… În teorie toți oamenii ăia sunt la program la job. Scurt și la obiect comunicarea iar chestiile personale după program maică. Cred că intimitatea este percepută diferit, cred 🤷 băncuța din fața porții/blocului s-a mutat la telefon.
Aia zic și eu – ce naiba poți clămpăni ore în șir la telefon?!? Că o fac în timpul programului au ba, mna, pe mine mă interesează mai puțin, atâta timp cât nu mă încurcă pe mine cu nimic. Da zău că nu pot pricepe CE naiba ai avea de vorbit ore în șir, zi de zi 🤷♀️
Acum că ai atras atenția asupra … cetățenilor, îmi dau seama că am aflat de ce m-am zvârcolit în așternuturi toată noaptea😁
Sau o fi de la soare, că am stat cam mult în apă ieri😜. Mă laud că sunt în concediu.
Bine ai revenit!
Concediu plăcut în continuare! Mai ales acum, că poți dormi liniștită, odată elucidat misterul cetățenilor mult-prea-vorbitorii-la-telefoane :)))
Or fi nevorbiți … alta nu am
Probabil 🤷♀️
Nici mie nu prea îmi place să vorbesc cu orele la telefon, cu excepția părinților și prietenilor apropiați. Dar de nevoie trebuie să vorbesc cu pacienții 😁 care-și aduc aminte de tăte boalele, ale lor și ale întregului neam 😛
Acu’ distinșii paznici ce-or avea atâta de vorbit.. schimbă impresii, socializează telefonic, dacă n-au timp face to face. Dar tot mi se pare excesiv.
Apropo de asta, îmi amintesc de un individ care a trebuit să plătească extra-cost la abonament fiindcă a depășit minutele nelimitate 😂 o fi fost unul dintre paznici..
Ahahahahaha, cum, nene, să depășești minutele nelimitate? 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Io crecă e o chestie a agenților de pază că unde am lucrat înainte, la recepție, aveam și eu o tăntică ce vorbea nu 8 ci 24 de ore că atât era tura ei. Era un total mister și pentru mine.🤷🏼♀️ Așa că sunt 👀 și 🦻🏻 poate aflu și eu răspunsul.😂😂😂
Să sperăm că elucidăm acest mare mister al omenirii 😂😂😂
O, da, mai peste tot numai pensionari la pază. In București la un Cora din mall sunt unii de la firma Cobra (sau erau la un moment dat), inclusiv femei. Mai toți în vârstă și pricăjiți, spaima hoților. Singurii de care își permit să se ia sunt copiii/adolescenții pe care, dacă-i văd, nu-i lasă să intre fără adulți în magazin. Deși adolescenții acum au chiar și carduri pe numele lor cu care să plătească și nu e ok să presupui din start că toți fură. Dar na, cică ar fi o limită de vârstă de 16 ani sau ceva. Fi-mea pățește tot cu paznici din ăștia și la C&A sau H&M. I-am zis să intre în magazin în stilul “walk like you belong”, dar tot se mai întâmplă să nu o lase.
Iar cu vorbitul la telefon… era ieri una în DM, angajată acolo, care punea la raft cu o mână, că în cealaltă ținea telefonul, la care vorbea intensiv și tare și mult și nu aveai cum să nu te împiedici de ea.
Eu nu mai pot cu cei care vorbesc tare și mult în tramvaie și alte de-astea. Ajungi să le știi povestea vieții în câteva stații. Și dacă încheie un apel, imediat încep altul… 😣
Am observat și eu că ăia de prin mall-uri sunt țâfnoși, nevoie mare. Pe mine m-a luat unul la unșpe metri că am trecut pe nu știu unde prin magazin, pe unde cică “nu e voie” (nu că ar fi existat vreun semn sau altceva similar).
Și pentru că a fost de-a dreptul nesimțit, am sărit peste “respectul datorat vârstnicilor” și i-am răspuns fix pe limba lui.
Hahaha! Am şi eu fix o tanti fin asta, vânzătoare la pâine. Doar ca are aia un debit, ceva ce nu mi-a fost incă dat să vad! Ți-e şi jenă s-o-ntrerupi, am rămas la arătatu’ cu deştiu ce vreau de pe raft, că altfel se încruntă la mine că indrăznesc s-o întrerupt din prea importanta discuție.
Dadada, cunosc și eu modelul ăsta, de comunici cu ele numa prin semne, că altfel ai senzația că o să te mârâie, dacă îndrăznești să le întrerupi 😂
Ti am dus dorul,bine ai revenit!!!!!!!!!!!!!
🤗🤗🤗
Am si eu printre apropiati doua persoane nevorbite . Cu una doar ce am incheiat o convorbire de 38 de minute . Pe langa povestitul despre tot ce misca imi mai si repeta chestiuni pe care le-au mai spus. Este confortabil in convorbirile cu ele faptul ca eu folosesc preponderent doar da si nu, deci nu obosesc.😅
Da, e și ăsta un avantaj – nu tre să-ți bați capul cu conversația 😁
Unu…bine ai revenit. 😁
Doi….si eu sunt un antisocial bizar, ma enervez doar când suna telefonul. Iar când vad anumite numere, ma asigur sa am un pachet de țigări si o cafea la îndemâna înainte sa răspund.
La megaimajul local pe care il cheamă Leclerc aici, paznicii nu vorbesc la telefon, doar comunica intre ei prin talkie walkie, chiar daca nu-i despart nici 10 metri. Si arunca priviri de vultur in jur.
In schimb am asa: un prieten pe care daca trebuia sa-l întâlnim intr-un loc aglomerat, consemnul era “uita-te dupa un tip mărunt, agitat si care vorbește non stop la telefon”, colegul de pescuit cu care nu scap fără minim juma’ de ora (o cafea mare si 6-7 țigări), vecina drăguța de la doi, managerita la o firma de curățenie, care coordona se pare o armata de angajați si pe care pina acum o luna n-am vazut-o altfel decât cu telefonul la ureche (mai recent am vazut-o si fără, s-au a demisionat sau a fost înlocuita cu IA) si soacra, pentru care ma pregătesc psihic pentru seara aceasta când va trebui sa dezbatem problema CEPEI. Adică de ce i-am trimis la vecinu’ Marian super semințele alea de ceapa care ii vor asigura necesarul de leguma toata iarna, si ei nu? Deoarece vecinu’ Marian e pasionat de grădinărit, in plus o mai ajuta si pe ea prin curte si casa când are nevoie, iar soacra nu scapa ocazie fără sa-mi spună cum ei nu-i place grădinăritul, nu se pricepe si la vârsta ei nici nu mai poate. 😭
Urați-mi noroc.
PS. Sincer, acum chiar ar fi OK daca ar suna telefonul, duminica seara am ajuns acasă din concediu, in schimb bagajele noastre sunt inca undeva intre Bristol si Nisa. Ca am fost un bou si n-am citit un mail.
Înseamnă că am noroc cu soacră-mea, care e foarte expeditivă la telefon. Dacă îi dau orice răspuns la întrebarea “ce faci”, în afară de “nimic” (adică dacă îi spun la propriu ce fac – gen sunt la volan sau la cumpărături sau spăl rufe sau whatever), invariabil îmi zice: “aaa, bineeee, te las atunci, că ești ocupată! Papapapapaaaaa!” 🤣
Tu vrei sa te cred ca ai avea curaj sa-i spui soacrei ca nu faci nimic? 🤣🤣🤣
🤣🤣🤣🤣 Da, chiar am. Nu de alta, da altfel n-am șanse să aflu ce vrea de la mine 🤣
Si mama vorbeste mult la telefon si e pensionara. Eu nu vorbesc decat cand trebuie si numar persoanele pe degete pe care i-as putea suna.
O sun pe mama si-mi intra ton de ocupat. Apoi ma suna ea cand are timp. Are un program mai incarcat decat al meu😁
Aha, deci asta ne așteaptă aparent – când om ieși la pensie (dacă apucăm), o să ne apuce pasiunea vorbitul la telefon. Nu de alta, dar îmi zice mama că și tata, de când e la pensie, încinge telefonul 😁
Or fi având al doilea job… Call center sau linia fierbinte Before 60… Păi ce nu face omu’ pentru un ban cinstit… Că nu cred că au cont OnlyFans… Eu vorbesc mult la telefon, dar doar datorită jobului…
😂😂😂
Eu decât atât zic: într-o zi (nu mai țin minte dacă era cu soare sau nu) iubirea vieții mele a avut proasta inspirație să facă un calcul despre cât se vorbește la telefon în căsuța noastră minunată. No! El a vorbit într-o lună (inclusiv serviciul, că are dual SIM) cât am vorbit eu într-o săptămână și un pic 😁😁😁 Bateți-mă cu pietre, ziceți ce vreți, dar eu și intru în categoria cărora le place să vorbească la telefon. Nu neapărat tot timpul și cu orice motive, dar recunosc că vorbesc. Că-s fată de treabă și am multe neamuri și prietene 😂😁
Aștept numerele voastre de telefon, dacă vreți mai multe detalii. Nu vă stresați, vă sun eu că am nelimitat 😂😂😂
Ha, ia ui’ la ea, strică piața! 😂
Păi soro, până acu noi am stabilit p-aici că vorbitul muuuuult la telefon e treabă de pensionar. Dacă te-ai apucat de acu, la pensie ce mai faci? 🤣
Iulia, mamă, la penzie (dă Doamne să apucăm 😂😂😂) numa’ o să mă joc! Că am experiență! 😂😂😂😂😂😂😂
Așa să te audă Bunutzu 😂😂😂