IuliaȘtiu că probabil n-are nimeni chef de cârcoteală și chestii nașpa acu, când lumea încă se recuperează după #celecuvenite ale sărbătorilor. Dar trebuie să mă ventilez oleacă, pentru că altfel e posibil să-mi bubuie vena aia groasă.
Pe scurt, situație: mă contactează un client pentru o revizie. Asta înseamnă că textul va trece pe la un traducător, iar apoi va ajunge la mine. Treaba mea e să verific textul din punct de vedere gramatical, sintactic, ortografic și să mă asigur, de asemenea, că au fost respectate cerințele clientului final în materie de terminologie și că traducerea sună bine în limba română.
Practic, o traducere bună trebuie să sune ca și cum textul respectiv ar fi fost scris direct în limba română, fără a se putea intui că este vorba despre o traducere.
Traducătorul are termen pentru predarea traducerii în data de 12.04 la finalul zilei (miercuri). Termenul meu pentru finalizarea reviziei este 18.04.
În data de 13, dimineața mă aștept să am la dispoziție traducerea finalizată, ca să mă pot apuca la rândul meu de treabă. Numai că, ce să vezi, șoc și groază, traducerea ia-o de unde nu-i.
Contactez managerul de proiect și îl anunț că nu am primit traducerea. Și acum începe partea distractivă. Stimata doamnă traducător a decis că ei i se cam rupe-n paișpe și se dă dispărută precum măgarul în ceață.
Toată ziua de miercuri nu e de găsit. Nu răspunde la mesaje, la mailuri, la telefoane. Într-un maaaaare târziu, anunță senină că, vezi doamne, i-a crăpat laptopul și trebuie să ia traducerea de la zero, urmând să o livreze luni, în 17.04.
Aici deja am simțit că-mi sare siguranța. Minciuni din astea poți trage la școală, că, din punctul meu de vedere, să răspunzi la nici o formă de comunicare, ca apoi să o arzi că „ți s-a stricat laptopul” e cam la fel cu „mi-a mâncat câinele tema”. Nu de alta, dar se știe că dacă ți se strică laptopul, instantaneu îți va crăpa și telefonul și d-aia nu mai poți răspunde la el, nu?
Dar stați, că istorioara nu se termină aici. Vineri primesc mail de la managerul de proiect că, având în vedere faptul că luni, în 17, vor avea și ei liber, a rugat stimata vacă cu cabină…ăăăă, pardon, traducătoare, să îmi transmită direct mie traducerea.
Ce, credeți că luni mă aștepta vreun mail în Inbox? Ntz. Nimic. Ioc. Ciuciu. Trece ziua de luni, vine ziua de marți. Ora 8 dimineața. Ora 9. Ora 10. Nimic.
În jurul orei 11, stimabila vacă binevoiește să trimită primul fișier din cele două. Punct. Nu tu un semn dat din timp, nu tu un strop de bun simț, că stă altcineva după curul tău de japiță nesimțită și poate i-ai f*tut și ăluia programul. Nu. Pur și simplu tras pe cur până n-a mai putut.
Băi, înțeleg să mai dai gherle. Am dat și eu. Am estimat greșit proiecte pe care le aveam în lucru și mi-am asumat o încărcare mai mare decât puteam duce. Și au fost momente în care mi-a fost clar că nu voi putea respecta termenul. Dar am pus în pana mea mâna pe mail, telefon, sms, porumbel călător, semnale cu fum sau alte mijloace de comunicare și am anunțat.
Mi-am pus cenușă în cap, mi-am asumat eventualele penalizări și am încercat să dreg busuiocul cât de bine și repede am putut.
Dar atâta nesimțire câtă am văzut la femeia asta, mai rar mi-a fost dat să văd. Cum dracu să poată să te doară atât de tare în cur? Cât de janghină lipsită de orice urmă de bun simț (nu mai zic de etica profesională și alte avioane din astea) să fii, încât să nu ai minima decență de a pune în puii mei mâna pe telefon, să suni și să zici: Băi idioților, eu mă piș pe termenele voastre și o să vă livrez traducerea fix când vrea mușchiul meu, da? Să-mi sugeți ciorapii, haipa!
Mi-ar fi picat bine? Cu siguranță nu. Dar măcar știam la ce să mă aștept și mi-aș fi adaptat și eu programul în consecință. Pentru că mna, ca să pot prelua proiectul ăsta am refuzat alte proiecte. Mi-am făcut și eu un plan de bătaie, mi-am făcut niște socoteli legate de cât și când trebuie să muncesc.
Numai că, vedeți voi, e ușor dificil să muncești atunci când îți lipsește obiectul muncii și ajungi să stai să te uiți pe pereți, neștiind când va binevoi o proastă să își respecte angajamentul.
Și toată treaba e cu atât mai frustrantă cu cât, măcar ieri, în ceasul al doișpelea, având adresa mea de mail (că doar na, i-o dăduse managerul de proiect ca să îmi poată trimite direct traducerea), ar mai fi avut o șansă să își scoată capul din cur și să demonstreze un minim infim de urmă de bun simț – putea să îmi trimită un mail și să îmi zică: Vezi tu, tâmpito, că nu pupi nici azi traducerea de la mine. Sictir!
Din nou – m-ar fi picat bine? Nu, evident, dar măcar știam cum stau și ce am de făcut în continuare. Dar nu, de ce să faci asta? Nu mai bine stai ca mortu-n păpușoi și ți se rupe de toți ceilalți din jurul tău? Clar asta e atitudinea corectă! FMM de vacă!
În încheiere: stimată colegă traducătoare, în cazul în care vei ajunge vreodată să citești textul ăsta, să știi că ești o vacă nesimțită cu cabină, o japiță lipsită de cel mai elementar bun simți și o janghină. În plus, ești și proastă de bubui, că nu ai fost în stare măcar să găsești o scuză cât de cât decentă și ai apelat la un căcat pe care nici fi-miu, la ăia patru ani ș-un pic ai lui, nu l-ar crede.
Iar despre traducerea ta, ce pot să zic? La fel de plină de balegă cum e și capul tău. Dar mna, vacă fiind, ce aș fi putut să mă aștept? Să puți a levănțică și să emani inteligență?
Una peste alta, concluzia (inexistentă) a textului de astăzi vine sub forma unei întrebări: de ce sunt unii oameni atât de nesimțiți? De ce nu sunt în stare să își asume o greșeală? De teama consecințelor? Păi du-te-n căcat, că odată ce ai făcut rahatul praf, vei suferi oricum consecințe. Nu e mai simplu să încerci să dregi busuiocul din fazele incipiente? Nu îți e clar că măcar așa ai o șansă să îți speli cât de cât obrazul? Ce poate fi în mintea oamenilor ăstora? Explicați-mi și mie, vă rog, că încep să cred că sunt eu greșită. Na, că până la urmă n-a fost numai o întrebare, ci un ditamai șirul.
Gata, m-am răcorit un pic, vă doresc în continuare o zi de marți minunată tuturor!
Sursa foto: freepik.com
Nu ești tu greșită, ci vaca nesimțită. Acum, că te-ai mai răcorit, sper să-ți meargă mai bine. Spor!
Mulțumesc 🤗
Știi ce nu înțeleg eu? De ce clientul a ales să facă traducerea cineva și tu doar revizuirea? Adică, plm, dacă are atâta încredere în tine să revizuiești / corectezi o traducere, nu mai bine îți dădea traducerea de la bun început? Și ți-o revizuiai singură, pe aceiași bani! 😀
În rest, da este o vacă proastă, nu atât din punct de vedere al intelectului, că n-o cunosc (din fericire pentru ea), cât al comportamentului. Oricum ai fost blândă în exprimare când ai spus vacă, inventam la o adică și cuvinte noi! Numai știi ce? Cu acest gen de abordare, nu-și va mai găsi clienți, pe când tu, cu seriozitatea cu care spui că tratezi clienții / proiectele, vei avea întotdeauna de unde să alegi!
E vorba despre standardele de calitate – așa cere ISO, să existe traducător și revizor separat.
Știi însă care e faza cea mai de kkt? Că va mai avea clienți. Pentru că, din păcate, există unii la care încă nu le-a tras-o, alții vor apela din întâmplare și tot așa.
În ciuda a ceea ce s-ar putea crede, nu-s traducători chiar pe toate gardurile, așa că și cei mai de kkt tot nu mor de foame 🤷♀️
Hmmm….pai de la tot pupincurismul direct proportional cu avansatul in functii cat mai pompoase prin 95% din companii, cred ca ru ca se ajunge la vaca cu cabina. Mai adauga si lipsa de educatie corecta din scoli si chiar din societate, unde si daca recunosti ca ai gresit, esti pus la zid si se arunca cu balega in tine si ajungi la vaca japita cu cabina. In afara de parintii mei, care sunt ceva extraterestrii, nimeni nu m-a incurajat vreodata sa imi recunosc greseala si sa fac tot ce pot pt a o indrepta. Peste tot in jur, vedeam cum toti incearca sa isi ascunda greselile. Neffind nici eu chiar de pe Terra, mi-am recunoscut greselile dintodeauna, la pachet cu minim un plan pentru a indrepta rahatul. Eu am fost crescuta pe principiul ca doar moartea nu are rezolvare, deci in fata unei probleme sau al unui rahat executat de mine, nu ma panichez, ma apuc sa caut solutii si imi asum consecintele fara sa clipesc. Facultatea si batranetea m-au invatat ca inainte de orice decizie importanta sa imi fac ‘nspe mii de variatiuni ale consecintelor si sa mi le asum pe toate din start. O fi bine, o fi rau, dar mie imi e bine cu mine asa, asumata si constienta ca a gresi e omeneste, a nu iti asuma si a nu incerca sa gasesti solutii, abia asta e de porc si ar trebui blamata. Aaaa… si sa nu faci de 2 ori acelasi rahat, ca te transformi in vaca japita cu cabina. Cam la asta ma gandesc eu de fiecare data cand mi se intersecteaza destinul cu asemenea specimene
Aia zic și eu. Suntem oameni. Greșim. Numai eu știu câte dude am dat în viața profesională. Unele din prostie, altele din lipsa experienței, când eram mai la început.
Și da, am pățit și eu să îmi crape calculatorul. Pur și simplu. Din senin. În secunda doi am pus mâna pe telefon și am anunțat ce s-a întâmplat. Și mi-am asumat consecințele, oricare au fost.
Dar vorba ta, încep să cred că suntem de pe altă planetă, ăștia care ne asumăm atât bunele, cât și relele…
Ce porcărie! să depinzi de cineva nesimțit. Eu i-aș fi trimis la final un email cu ,,gânduri de bine”. Altfel, acești oameni continuă, pentru că merge
Eu sunt mai directă, chiar dacă, nu întotdeauna am succes cu această abordare.
Pe mine mă ajută să nu devin ranchiunoasă. Spun ce am de spus și apoi vedem cum o dregem.
Sincer, și eu i-aș fi zis cu mare plăcere toate cele bune, dar nu am contact direct cu dânsa. Norocul ei 😂
Exact așa consider și eu – spunem care e baiul și vedem cum facem. Dar strategia asta de struț nu o înțeleg nici să mă tai 🤷♀️
Tanti e pur si simplu egoista, care nu tine cont si de nevoile sau planurile celor din jur. Urasc oamenii astia. Din pacate sunt multi si peste tot😑
Sper ca te-ai racorit putin.
Mi-a placut expresia “vacă nesimțită cu cabină”. Incerc sa-mi inchipui cabina😁
Egoistă și nesimțită… Și da, și mie mi se pare că parcă sunt tot mai mulți 😐
Puii mei…e normal sa gresesti si la fel de normal e sa iti asumi. Doar am o banuiala ca vacuta cu cabina, nu a gresit, a stiut exact ce face, probabil a mai facut si altadata asa si i-a mers. De cacat mi se pare si agentia care te-a contractat pe tine sa faci corectura si care nu a vrut sa curete rahatul si ti l-a pus tie pe masa. Poate gresesc, ca nu stiu cum merg lucrurile in bransa ta, dar daca agentia nu ti-a livrat materialul in data si la ora stabilita, ei sunt responsabili si ar trebui sa te plateasca extra plus penalizari. De maxim rahat mi se pare si faza cu “noi suntem liberi, i-am dat mailul tau sa iti trimita direct tie textul” , ce rahat de amiaza treaba ai tu cu duda? Ei au angajat-o ei ti-au pierdut timpul, ei sa rezolve rahatul, nu sa ti-l paseze tie. Am impresia ca si astia de la agentie sunt rude de gradul I cu vaca cu cabina
Eu sunt 100% convinsă că a făcut totul deliberat. Da, probabil pentru că i-a mai mers și altă dată.
Chestia cu trimisul direct la mine nu e o practică uzuală, dar date fiind circumstanțele, am zis ok.
Per total, agenția a fost ok, au zis că o penalizează și ce se scade de la ea, se adaugă la mine.
Sincer, nu mă încălzește. Nu e vorba de bani, e vorba de principiu. Și de timpul meu pierdut. Și de principiu, am mai zis? 😁
Am apreciat in mod deosebit tonul temperat al articolului, presupun ca asta e…aaaa…varianta oficiala, cea care nu face sa crape monitorul. 🤣🤣
As fi fost curios sa ascult si varianta neoficiala. 😂
Fii zen si iarta, barbosul suprem e sus si vede…cel putin pe mine m-a vazut, bagami-as…cand voi va vaitati cu boli si streptococi, eu chitaiam in pumni ca cica n-am nimic si cine a zacut ca un zombi tot weekendul? 🤬
🤣🤣🤣🤣 Dada, asta e varianta care a trecut de CNA 🤣
Sincer, pe karma mă bazez și eu. Pentru că am învățat în timp că roata se întoarce. Poate nu azi, poate nu mâine, dar la un moment dat, se întoarce.
În rest, sănătate multă, îmi pare rău pentru tine 🤒
Cine face traduceri, trebuie in mod normal să facă backup la anumite intervale de timp, într-un fel sau altul. Unii îl fac pe o unitate externă, alții on line, pe cloud. Se pot instala și programe care fac automat backup, exact cât de des le spui. Nu există scuza asta că a crăpat calculatorul. Nu numai cei care lucrează traduceri fac backup, o mulțime de oameni fac oameni, chiar și studenții care scriu lucrări. O vacă proastă, asta e madama respectivă. Te înțeleg perfect.
Dacă urăsc ceva pe lumea asta apoi genul ăsta de oameni e. Eu s genul dacă promit ceva apoi se face, nu contează, mort, copt, răcită, bolnavă, dacă nu s moartă, rezolv. În fine, tu fa ce trebuie făcut și data viitoare fugi de tanti cât mai departe
Exact! Și eu la fel… Sau dacă chiar nu pot, din motive care țin sau nu de mine, măcar pun mâna și anunț, să știe prostul ăla care stă după mine.
Curat nesimțire, coane Fănică! Da’ rău te-a putut enerva, încă nu am citit ceva scris de tine cu atâtea apelative 😂😂😂
Îmi pare rău pentru tine și pentru toți oamenii care trebuie nu numai să intre în contact, dar să și lucreze cu oameni de genul. Dar știi ce e și mai grav în umila-mi părere? Că pe ei continuă să-i doară la bască și nu învață nimic din asta. Ei sunt marea generație a lui merge și așa…
Și ca să închei într-o notă optimistă: azi în Lidl, un băiețel cam de vârsta coptilei mele (6 ani, pentru cei care au deschis televizorul mai târziu – nu cred că nu știe tot netul câți ani are!!! 😂😂😂) o lovește cu căruciorul, din greșeală pe a mea și își prezintă scuzele în cel mai normal mod cu putință. Asta, ca o lady ce e, se întoarce și zice la fel de suav: nu face nimic. Nu m-ai lovit atât de tare. Măi, tată, dacă ăștia mici știu deja asta, eu zic că suntem pe drumul bun.
Dă-o-n sărăcia ei de cabină, karma is always a bitch 😁
Hihi, deci s-a resimțit din text că m-am cam iritat 😁
Și da, perfect de acord, nu învață nimic, sunt ferm convinsă de asta. Pentru că dacă ești ATÂT de nesimțit, nu te interesează oricum cei din jur.
Adorabilă faza cu picii, mi-ai luminat ziua care a început destul de prost… 😍
mpare rău dar tu ai greșit…
după mulți ani de lucrat cu români, acum 20 de ani m-am axat doar pe vînzări; eu și clientul; am învățat termenele de execuție ale fabricii, am mai pus 25% de la mine, mi-am educat clienții și aia e; gherle, sub 2% pe an;
de ce zic că ai greșit? simplu, în relația ta cu clientul tău, acordul trebuia să sune așa:
– îmi dai textul pe 17 la ora 11, îl ai pe 18 la ora țî
– îmi dai textul pe 17 la ora 17, îl ai pe 19 la ora ics…
– nu-mi dai textul, te facturez igrec ore…
mai ales că știi bine piața în care activezi; zic și io, ca soț de traducătoare; ce era dacă traducea @Fritz și supervizai tu, sau invers?
A, păi nu, stai așa, nu-ți imagina că, în condițiile date, eu mi-am păstrat același deadline. Nu, am cerut extinderea corespunzătoare.
Dar asta tot nu mă încălzește. Pentru că, faptul că am prelungit termenul pentru proiectul ăsta a avut efect de domino asupra restului proiectelor mele…
Cât despre făcut eu și revizuit Fritz sau invers, mai facem și asta, când e cazul și putem. Acum nu era cazul, pentru că Fritz avea deja proiectele lui în lucru și nu mai avea cum să îl preia și pe ăsta, și dacă ar fi vrut.
Urăsc persoanele are nu respectă promisiuni, nu sunt punctuale ș.a.m.d.
Din păcate asta nu mă ajută să nu cunosc asemenea specimene…
Mda… Ce bine ar fi dacă le-am putea evita…
Fix când scriai textul ăsta așteptam după niște tamplari autohtoni să-și facă treaba, ca să pot să ma joc și eu. Nici acum nu e gata, dar igam spus clientei: “TVT sau TVA, când or fi gata, că eu am altă lume care asteapta!”
*te văd la toamna/tevad la anu’
Mda 🤷♀️