idei și păreri în limita stocului disponibil
Da draci din ăia răi, nu așa!
Știu că în economia generală a situației actuale, o chestiune atât de măruntă precum cea care tocmai ce m-a declanșat pe mine e fix echivalentul unei picături într-un butoi de colectare a apei pluviale, dar profit de faptul că asta e garsoniera mea, ăștia sunt nervii mei și pot să mă dau în bărci cât am chef.
Acu, că a trecut valul de entuziasm inițial pe care l-am resimțit probabil mulți dintre noi azi-noapte, zic că ar fi momentul să tragem adânc aer în piept, să ședem strâmb și să cugetăm drept.
Nu vreau (neapărat) să fiu eu aia care sparge bula de săpun de fericire născută azi noapte, dar cred că trebuie să fim capabili să facem un pas în spate și să privim lucrurile detașat și realist.
Sper ca data asta să rămână aici numai ca amintire amăruie a unui moment foarte greu din viața mea, a noastră, a tuturor celor cu capul pe umeri.
Ar fi multe de spus, dar le-au spus deja alții, mult mai pricepuți la asta decât mine.
…dar jur că unii părinți ar trebui articulați peste dos cu nuiaua sau dați cu țeasta de bordură până le vine mintea la cap (dacă o fi posibil așa ceva în cazul unor astfel de specimene).
Fiți atenți aici: am fost zilele trecute până la un magazin pentru animale, să cumpăr – complet imprevizibil, nu-i așa? – nește chestii, nește treburi pentru dihăniile din dotare.
Întrebarea din titlu provine dintr-un comentariu al colegului Nemo – mai exact ăsta – îl pun mai jos cu copy/paste pentru cazul în care vă e lene să dați clic:
„[…] ce vreau eu să întreb sună cam așa: din toata treaba de mai sus rezultă că învățământul în țară e un dezastru și învățători, profesori care se dedică meseriei sunt rara avis. OK, concluzia logică e ca toți cei care aveți copii sunteți conștienți că pe măsura ce avansează în acest sistem, probabilitatea să fie “educați” de idioți nu că e mult mai mare, ci statistic vorbind devine un lucru sigur.
Ce faceți în cazul ăsta?
Nu judec, nu acuz, am trecut prin același sistem, sunt doar curios.”
De fiecare dată când cineva îndrăznește să exprime o opinie, hai să zicem, mai categorică pe un subiect – fie el efectul razelor de lună asupra galoșilor de gumă, fie comportamentul oamenilor prin aeroporturi ori discursul unei fete de liceu, invariabil trebuie să apară ăia care n-au nici un alt contraargument la opinia exprimată în afară de „Bueeeeei, nu e ok să generalizăm!!!”
Par egzamplu: vin eu și spun că razele de lună decolorează galoșii. Că eu am pățit-o, mi s-a stricat bunătate de pereche de galoși, așa că eu altă dată nu mai comit fatala eroare de a-mi lăsa galoșii în lumina lunii.
… azi. 2 ani de când ați făcut cunoștință cu grasa interioară.
2 ani de când Mihai mă găzduiește în fiecare sâmbătă și voi mă citiți.
Iulia