Acu, că a trecut valul de entuziasm inițial pe care l-am resimțit probabil mulți dintre noi azi-noapte, zic că ar fi momentul să tragem adânc aer în piept, să ședem strâmb și să cugetăm drept.
Nu vreau (neapărat) să fiu eu aia care sparge bula de săpun de fericire născută azi noapte, dar cred că trebuie să fim capabili să facem un pas în spate și să privim lucrurile detașat și realist.
Încă o dată, ne-a trecut glonțul pe la ureche. De fapt, ce vorbesc eu? Nu glonțul, ditamai obuzul sau torpila sau ce alte forme de muniție de mari dimensiuni or mai exista.
Și vă spun sincer, mie treaba asta îmi lasă un gust amar.
De ce? De ce, măi oameni buni, suntem în stare să ne mobilizăm și să facem ceva pentru noi, în primul rând, abia pe ultima sută de metri?
Am citit la cineva, pe undeva (habar nu am la cine și unde, în momentul ăsta, că la cât am frecat internetul în ultimele două zile, în capul meu e o mare ceață), că a lucrat la un moment dat într-o companie austriacă (parcă) și un manager i-a zis ceva de genul [parafrazez] că niciodată n-a văzut un popor care reușește să facă atât de multe lucruri în ultimul moment.
Ăștia suntem. Și e păcat.
Vă zic sincer, am vorbit mult în ultimele zile, atât cu El Soț, cât și cu prieteni, cunoscuți, amici mai mult sau mai puțin vagi. Și concluzia la care ajunsese cam toată lumea din jurul nostru era aceeași: dacă se va ieși la vot în procent mai mare de 50% și cu prezența asta, va câștiga nenumitul, atunci e cazul să ne strângem catrafusele și să o luăm din loc.
Și asta nu pentru că nu ne convine democrația – că până la urmă fix despre asta e democrația: despre posibilitatea de a-ți exprima opțiunile – ci pentru că dacă, în mod democratic, majoritatea conaționalilor mei l-ar fi ales pe ăla, asta ar fi însemnat fix sfârșitul democrației.
Mno, până la urmă a fost cu Happy eND, măcar pentru moment.
Dar cred că e foarte important să fim cu toții conștienți și pregătiți (în măsura în care se poate, desigur) pentru ce va urma.
Pentru că ușor nu va fi. Nici pentru proaspătul nostru Prezidente, nici pentru noi.
N-o să mă apuc acum să fac analize economice și politice, nici nu mă pricep suficient încât să merit să formulez vreo opinie pe temă, nici nu e locul unor astfel de analize aici.
Însă vreau să fiu poate pentru o clipă, atât pentru voi, cât și pentru mine, vocea rațiunii. Sigur, putem să râdem, să ne bucurăm și să sărbătorim victoria asta așa, ușor șchioapă pe care am obținut-o, dar după ce ne trece aburul fericirii, trebuie să strângem din dinți și să privim realist la tot ce ne va aștepta.
Și ușor n-o să fie. Dar eu cred că până la urmă, o să fie bine. Pentru că nu zice nimeni că realismul și optimismul nu pot merge mână în mână, este?

Avem si-o zicala pe tema asta, ca de ce n-am avea: “Da-i, Doamne, romanului mintea de pe urma”!
Atat de mult am dorit aceasta victorie, atat de teama mi-a fost ca se poate incheia abrupt fragila noastra democratie.
Acum, ce sa zic? Vazand si facand. Imi doresc ca ND sa nu fie doar al patrulea care ma dezamageste crunt (dupa Constantinescu, Basescu; Iohannis).
Ii doresc, ne doresc si imi doresc sa razbeasca.
Și eu îmi doresc din suflet să reușească. Om trăi și om vedea, presupun 🤷♀️
Am scăpat, pentru moment, prin urechile acului. Mă bucură sincer rezultatul, am făcut și eu tot ce era în puterea mea să îmi conving prietenii să iasă la vot, am cerut urnă mobilă pentru părinte nedeplasabil.
Dar sincer ce mă îngrozește e situația de tensiune din ultimele săptămâni. Am avut un tur 2 mai clar ca oricând, între 2 direcții total diferite. Și totuși a fost o stare de tensiune care putea fi tăiată cu cuțitul.
Oare ce ne-a adus aici? Părerea mea ca totul a luat-o la vale din cauza lipsei de educație. Învățământul obligatoriu până la terminarea liceului, finanțarea școlilor pe cap de elev, ne-a adus în situația de astăzi.
Am luat autoritatea de tot de la profesor, dând elevilor toate drepturile, care elevi în loc să cunoască titlul lecției de ora trecută cunosc legea cu numărul minim de elevi care sunt obligați să rămână în clasă.
Educația trebuie să fie prioritatea acestei noi guvernări, dar trebuie acționat pe mai multe planuri, nu putem să ne rezumam doar la copii, trebuie acționat și în rândul populației adulte.
“România educată” a lui Klaus Iohannis a fost un eşec. Prin urmare, educaţia rămâne o prioritate pentru noul preşedinte al ţării. Un elev pe care societatea va putea să se bazeze are nevoie să deprindă din şcoală mecanismele gândirii critice, să înveţe limbi străine, să aibă reflexe de comportament civic şi de spirit practic etc. Mintea ca depozit de informaţii inutile, pe care se aşterne praful, ar trebui să fie ceva de domeniul trecutului. Sigur, pentru fotbaliştii de la F.C. Argeş gândirea critică nu prea mai poate face mare lucru. Dar poate că le va fi de folos copiilor lor, care poate că nu vor mai călători cu autocarul strigând, aidoma taţilor, “Cine votează cu Nicuşor să-mi mănânce mucii” (Gabriel Gheorghe) sau “Dedicaţie pentru toţi bulangiii lui Nicuşor” (Robert Moldoveanu). Gândirea critică, stimaţi profesori de la toate nivelurile. E una dintre cheile evoluţiei.
Radu Paraschivescu.
Cred că mai bine de atât nu poate fi spus.
Perfect de acord cu gândirea critică. Doar ca nu pot fi de acord cu mintea ca depozit de informații inutile. De exemplu eu sunt de formație tehnică. Cum pot stabili care informații mi-au fost utile? M-au ajutat la ceva conjugările verbelor în limba franceză? Clar nu. Pe un traducător l-a ajutat la ceva formula celulozei? Clar nu. Dar eu puteam ajunge inginer fără sisteme de ecuații diferențiale? Un traducător se poate descurca fără să știe să facă acorduri în gen număr și caz în limbi străine?
Dar așa cum meseriile ni le alegem mai târziu în viața, există un bagaj de cunoștințe generale.
Eu, în materiile pe care le predau, am 90% părți practice. Un exemplu foarte simplu. Funcționarea unei lămpi. Ce facem dacă aprindem lampa și nu luminează? Păi prima cunoștință necesară e chema unui circuit, care conține o sursă de alimentare și un consumator. Teoria ne spune ca oricare nu funcționează, întregul circuit nu va funcționa. Tot teoria ne spune ca primul lucru pe care trebuie să îl verificăm e alimentarea. Nici un circuit nealimentat nu va produce o ieșire(lumina în cazul nostru) prin un efect magic.
Dacă nu ofer aceste cunoștințe, la nivel de bază, o să ne trezim cu adulți care în momentul în care vor să aprindă o lampă, o să constate ca nu funcționează, eventual încearcă să schimbe becul, nu vor sesiza nici o schimbare, iar mai apoi vor face o petiție(au spirit civic dezvoltat), în care vor cere să nu se mai fabrice modelul x de lampă. Soluția simplă bineînțeles era să vadă dacă circuitul e alimentat.
E o linie fină, și da într-adevăr sună extrem de bine să spunem ca la școală se oferă prea multe cunoștințe inutile, dar trebuie să ne gândim care exact e reversul medaliei. O școală care nu oferă cunoștințe de bază în toate domeniile va oferi o limitare în cariera viitorului adult.
E mult de discutat aici și da, e o linie fină.
Strict ca părere de om neavizat, una din primele schimbări pe care le-aș face ar fi reintroducerea școlilor de meserii.
Și da, o cultură generală solida e esențială, dar cred că e esențială și ghidarea copiilor în direcția în care prezintă aptitudini încă de la vârste mici (gimnaziu, să zicem).
Uite, exemplul meu concret: am urât toată viața din ficați materiile de real. Cu toate astea, am dat la liceu la real, că “la real se face școală!”
Apoi am făcut o facultate tot cu cifre. Și acum traduc.
Aș fi putut fi un traducător mult mai bun dacă aș fi urmat mai de devreme calea umanului? Aș fi putut să îmi încep activitate asta muuuuuuult mai devreme decât am făcut-o, și fără a mai trece prin enshpe locuri de muncă? Eu zic că da.
În esență însă, cred că e nevoie de o reformă dramatică și fundamentală a sistemului educațional. Și aici, sincer, nu prea am speranțe multe 🫤
Nu contest importanța gândirii critice, nevoia dezvoltării spiritului civic. Doar ca trebuie găsită o formulă de complementaritate. Trebuie ca între familie și școală să fie o permanentă stare de comunicare, școală să pună copiilor niște baze care să fie dezvoltate ulterior și în mediul familial.
De aceea am zis încă de la început ca trebuie intervenit și asupra populației adulte.
Îmi pare rău dacă opinia mea e contrara ideii generale, dar 😊 e unul din motivele pentru care am votat ND ca să pot să îmi exprim opiniile.
Dadada, este evident că între familie și școală trebuie să existe un sistem de cooperare și completare.
Însă ce te faci cu cei care se așteaptă să li-i educe școala, că “de aia îl trimit la școală!”
Da, categoric trebuie intervenit la nivel de adulți. Și aici, cu riscul de a suna dubios, trebuie intrat cu parul. Cu pedeapsa. Nu vom învăța niciodată să fim civilizați fără pedepse, amenzi și consecințe puse în practică în toate domeniile vieții. Asta e realitatea.
Să vedem dacă și cum va fi pusă în aplicare.
Posta ieri o prietena pe FB cărțile de identitate cu timbrul electoral, al ei, al soțului si fiului major.
Si spunea, un pic amuzata, ca fiul a întrebat-o, contrariat, dupa ce au votat, ca asta e tot? Atâta durează tot procesul in sine? Intri, pui stampila si ieși?
Si ma gândeam ca propriu-zis da, din punct de vedere tehnic asta e tot…in schimb ce e mult mai important e ceea ce faci tu ca persoana pina la următorul vot.
PS. Trei luni pauza, apoi 4 articole in trei zile?🤣
Tocmai când voiam sa-ti sugerez ca ar cam fi timpul sa-ti fie rușine.🤣🤣
Dap, și eu mă tot gândesc ce am putea face, ce am putea schimba fiecare dintre noi, pic cu pic, în fiecare zi 🤔
Ps: atâta s-a putut 🤷♀️😂
Pai o sa citez din Nicusor Dan 🤣🤣
Mi-a atras atenția când a menționat, nu mai rețin contextul exact, ca e vorba in primul rand de comunități.
Si aici are perfecta dreptate. O societate e cu atât mai rezilienta cu cat țesutul social, legăturile interumane sunt mai puternice. Cum sa-ti spun, trăim intr-o societate extrem de egocentrica, unde nimeni nu mai are timp si răbdare pentru cei din jur, suntem tot pe fuga si nu mai avem chef sa-i ascultam pe alții.
Asta e teoria pe scurt. In practica, soluția cea mai la îndemâna pentru a contracara asta sunt asociațiile, cluburile, chestii din astea. La scara mica, locala.
Odată ce oamenii se întâlnesc pe un teren neutru si își descoperă pasiuni, idei, știe eu ce altceva, comune, si se creează bazele unei legături , atunci si diferențele sunt mai ușor de gestionat si acceptat.
Știu si eu…la ce te pricepi? Dupa cate vad, la câini, limba germana si brutărie. 🤣
Organizează un curs pentru copii de etologie canina, cum sa se apropie de un catel, cum sa-l plimbe, cum sa-l îngrijească, e cel mai ușor sa ajungi la părinți prin intermediul copiilor.
Fa un concurs cu cea mai buna pâine coapta in casa. 😈
Nu preda cursuri de germana ca nu cred ca sunt multi masochiști pe acolo prin sat.🤣
Pe aici e o chestie numita Ziua vecinilor, se întâlnesc vecinii dintr-o rezidenta, de pe o strada, dintr-un mic cartier la o mica șueta unde vine fiecare cu cate ceva.
Apelează la primărie, de regula sunt receptivi când altcineva le face treaba si apar si ei in poza finala.
Idei de regula se găsesc, partea proasta e ca toate astea ne mănâncă cea mai scumpa resursa disponibila. Timpul.
Da, exact la mintea noastră proverbială m-am gândit și eu ieri…
Dar mai știi ce mai am așa ca o flăcăruică? Parcă sunt mai încrezătoare, cumva, nu știu încă nici eu cum să definesc senzația. Îl creditez cumva mai mult pe omul ăsta. Și îi doresc din toată inima să răzbească. Și noi să punem osul, evident.
Și eu am de doi bani speranță, că poate poate de data asta o să facem doi pași înainte și numai unul înapoi, nu unul înainte și trei înapoi 🤞
Gandesc si eu la fel ca tine. Sau tu gandesti la fel ca mine🤔😁?
Ma bucur de rezultat si pentru prima data de la revolutie, am sentimentul ca am ales persoana potrivita in functia de presedinte. Sper sa poata sa si dovedeasca in urmatorii 5 ani.
Și eu mă bucur că nu am ales “răul cel mai mic” de data asta, ci un om care chiar cred că ar putea face ceva. Sper!
Zicea cineva pe undeva pe interneți ca gs a primit nr maxim posibil de voturi, ca mai mulți adepți n ar mai fi adunat oricum. Vreau sa fiu optimista și sa cred…
Sincer, așa am sperat și eu – că bazinul electoral care a fost în 2024 și în turul I nu mai are de unde să crească.
Ei bine, uite că a avut de unde. Să sperăm în continuare că gata, ăștia chiar sunt toți? 🤔
Cea mai importanta chestie care s-a intamplat este ca a venit unul care nu vrea romexit. Ca, daca nu iti mai place Romania (sau ai alte optiuni), poti sa iesi frumos din tara si sa te duci unde te indruma dorinta si destinul (daca crezi in asta). Romania CRESTE, asta o spun ca un vizitator anual, merge frumos in sus. E mai greu de vazut asta, cand stai zi de zi, dar progres exista si (ne) bucura.
Cand eram pe picior de plecare (luat interviu si eram cu bagajele la usa), bucatarul de trista amintire incepea sa abereze cum ne-am cam obisnuit noi cu plimbatu’ asta in occident si cum ar fi bine sa mai vina lumea “acasa” obligat-fortat, daca nu se poate altfel.
Si ne tremurau chilotii ca nu o sa putem pleca pe 3 ianuarie si ca, daca nu ajungem in timp util, se peesha viiatoarea tara adoptiva pe dreptul nostru de imigranti.
Din fericire bucatarul s-a dus la dracu’ si noi am plecat unde si-a dus anterior-numitul iapa.
Atat timp cat Romania este parte din UE si Nato, asa cum MERITA, atat timp cat se mai gasesc si oameni normali la cap, va fi OK. Nu vin ani usori (nu ca ar fi fost pana acum), dar era endgame cu nebunii 🙁
Da, așa cred și eu, că important e că încă avem libertatea, cu tot ce înseamnă ea.
Și da, categoric, oricât de căcăcioase sunt vremurile, realitatea este că atât de bine cât ne este acum, la modul general, nu ne-a fost niciodată. Este clar că trendul este ascendent, chiar dacă lent și cu sughițuri.
Hai să ne uităm și la partea plină a paharului. Ne-am mobilizat pe ultima sută de metri, ca in sesiune, când lozinca era “this night is a good day for science” , dar am luat examenul.
🍵
Azi aleg să îl văd pe jumătate plin 🙂
Interesant de citit postarea după atâtea, zile de la eveniment.
Cei care au făcut posibil evenimentul au tăcut din nou, vorbesc doar retarzii. Cum ar fi să te pui cu ei I fiecare zi? Ne mobilizam când trebuie. Mulți nu au votat în T1 pentru economie de energie (și bani). În diaspora te cam costă mersul la vot, de-aia multă lume a reușit să echilibreze situația în T2. Noi am fost cu 3 ca să aflăm cum cumnatul a votat invers fără să aibe altă explicație decât că e prost. Mulți nu s-au dus considerând că nu mai e treaba lor. A circulat o intoxicare moscovită pe tema asta.
Sunt curios ce fâsâială mai inventează inepuizabilul GS mâine, pe 26 mai
Intoxicarea moscovită a circulat pe multe planuri. Și continuă să circule.
Ce ar trebui să se întâmple mâine? Am ratat ceva?