Gânduri

Duminica în familie – așteptări vs realitate

Duminică dimineața m-am trezit așa, cu un film idilic în cap. Aveam pregătit niște aluat să fac niște cornulețe și niște chifle și îmi imaginam în capul meu cum o să stăm noi toți 3 la masă, într-o imagine precum alea cu familii fericite din reclame, o să mâncăm cornulețe și chifle calde cu un și gem. Poate chiar și cu un pic de Nutella, de ce nu, că doar e duminică?

Mda. Realitatea a fost însă puțin diferită. Copilul și-a început ziua pe țâfnă. Pentru că urma să mergem la ziua de naștere a unei colege de la grădiniță, la 4 și jumătate. „Da de ce abia atunci și nu acum?!?” Și dă-i cu țâfnă și nemulțumire. Care au continuat apoi pentru că „De ce s-a topit zăpada?” și „De ce n-am voie la mai mult de 2 episoade de desene?” și diverse alte nemulțumiri și motive de smiorcăială și miorlăială.

Gânduri

Voi vă cunoașteți vecinii?

Îi citeam acum câteva seri copilului dintr-o carte în care familia urma să plece în vacanță și unul dintre copii își făcea griji legate de animalele de companie ale familiei, mai exact de cine va avea grijă de ele cât sunt ei plecați. Iar mama îi spune că va veni o vecină să aibă grijă (în poveste era vorba despre niște pești și o pisică).

Și mi-a venit în cap fix întrebarea din titlu – câți dintre noi ne mai cunoaștem astăzi vecinii? Impresia mea (și vă rog să mă corectați dacă greșesc) e că astăzi relațiile cu vecinii sunt departe de cum erau, de exemplu, când eram eu copil (anii 80-90).

Gânduri

Urăsc să citesc

Dada, am scris corect. Urăsc să citesc. Și asta e o chestie destul de paradoxală pentru un om care iubește cărțile și adoră să citească.

Urăsc să citesc pentru că, atunci când mă apuc de o carte bună*, încep să mă comport ca un drogat care nu se poate desprinde de dependență. Atunci când citesc și cartea din mâna mea mă prinde, sunt în stare să stau înțepenită ore în șir, cu cartea aia în mână, și să uit de orice altceva.

Gânduri

Spui sau nu spui?

Discutam acum ceva vreme cu cineva despre următoarea situație ipotetică:

Să zicem că ai niște cunoscuți, un cuplu. Nu prieteni apropiați, mai degrabă genul pe care i-ai cunoscut prin intermediul altor prieteni. Dar au trecut de nivelul de cunoștințe ocazionale, vă mai întâlniți pe la sindrofii comune gen grătare, ieșiri la bere, din astea.

Gânduri

Vineri 13

… e azi. În caz că nu v-a venit până la ora asta nici o notificare pe telefon și n-ați apucat să citiți pe fb sau să vedeți pe instagram sau pe mai știu eu unde mai bântuiți voi, vă spune sora voastră: azi e vineri, 13 și cică e nasoală treaba.

Nu știu exact de ce, cum și în ce fel ar trebui să fie nasoleala asta și mi-e prea lene să caut acum pe gugle, dar dacă toată lumea zice că vineri 13 e nasol, apoi așa o fi, cine sunt io să contrazic lumea?

Gânduri

Cum e posibil așa ceva?

Nu știu dacă v-am mai zis, dacă da, mă iertați, că mă știți de senilă, dacă nu, vă spun acum: plăcerea mea vinovată e să mă uit pe youtube. Nu, nu la videoclipuri cu pisici și căței, că de d-astea am parte zilnic. Îmi place să mă uit la lucruri care să îmi folosească la ceva. De exemplu, mă antrenez să îmi înving procrastinarea uitându-mă la clipuri despre cum să învingi procrastinarea în mod eficient. Încă mai studiez :))

Ei, unul dintre canelele la care mă uit este al unei influențărițe din UK. Tipa are 3 copii și postează mult conținut orientat spre mame – curățenie, rețete, organizare, d-astea. Dacă sunteți curioși, canalul ei e ăsta. Și pentru că îi merge așa bine canalul, a decis să vrea cumva să ofere ceva înapoi comunității ei, așa că a decis să lanseze o nouă serie de clipuri, în care merge să facă curățenie acasă la oameni care o urmăresc și care au nevoie de ajutor în sensul ăsta. Gratuit, firește.