IuliaAsta e o întrebare care mă macină de câteva zile. Că nu știu dacă v-am mai zis, dar mie-mi zumzăie ideile prin cap mai ceva ca o hoardă de țânțari pe marginea unui lac într-o noapte caldă de vară.
Idei despre ce să scriu, ce mai am de făcut, ce am de vorbit cu unul sau altul, d-astea.
În măsura în care pot, le elimin din capul meu, rezolvându-le cât de rapid pot din momentul în care îmi apar în tărtăcuță – dacă e de sunat pe cineva, sun, dacă e de dus ceva undeva sau de făcut ceva, încerc să fac atunci, pe loc.
Bine, asta dacă nu e cumva una din chestiile alea pe care mi-e extrem de silă să le fac, caz în care amân la nesfârșit. Cum ar fi, dacă am de dat vreun telefon la vreo instituție a statului sau la vreo bancă sau la alte asemenea stabilimente.
Ce nu pot rezolva, încerc să îmi notez rapid în telefon sau pe Sfânta Agendă (că da, eu sunt dintre sălbaticii ăia retrograzi, care folosește agendă și pix). Dacă sunt în mașină, mă apuc și-mi trimit singură mesaje vocale pe uatsap sau îmi dictez singură înregistrări audio.
Doar că uneori, ce să vezi, se întâmplă viața și nu apuc să-mi notez sau să îmi comunic în alt mod vreo idee care-mi țâșnește prin cerebel.
De exemplu, aseară. Băi, îmi venise o idee numai bună de-un articol. Și pac, zic s-o notez rapid, până nu uit. Las ce făceam (cred că spălam vase sau ceva) și plec furtunos să caut telefonul.
Pe drum mă plachează fiul, exprimându-și dorința de a primi „ceva de ronțăit”. Îi zic să se gândească ce anume ar dori să ronțăie, cu speranța că până rumegă el ce vrea, apuc să ajung la telefon să-mi notez ideea.
Sufletu! Sper că vă dați seama că lucrul ăsta nu s-a întâmplat, nu am apucat să mai notez nimic și ideea mea s-a dus pe apa sâmbetii. Acu stau și îmi storc creierii și mor de ciudă că nu mai am nici cea mai vagă urmă din respectiva idee, pur și simplu zici că mi-a șters-o cineva cu buretele din cap.
Alte dăți, mi se întâmplă să apuc să notez un crâmpei dintr-o idee. Baiul apare abia pe urmă, când încerc să dezvolt acea idee și nu mai știu nici să mă tai unde naiba oi fi vrut să ajung cu respectivul crâmpei.
Mi-am făcut în telefon un folder cu notițe de idei de texte. Uneori apuc să notez acolo niște gânduri suficient de coerente încât chiar să iasă din ele un text cu cap și coadă.
Alteori însă, notez numai un fragment sau ceva ce mi-a declanșat un gând în cap și apoi stau și mă uit ca broasca la barieră la cuvintele alea înșirate acolo și mă întreb ce sărăcia o fi fost în capul meu.
Ca să vă faceți o idee cam ce gânduri disparate pot apărea în folderul respectiv, am de exemplu:
- Un început de text care sună cam așa: „Aseară stăteam pe terasă și am auzit o ceată de copii jucându-se pe stradă…” Așa, și? Ce-oi fi vrut să zic mai departe?
- Lipsa de asumare – A cui? Cine? Despre ce mama hingherului o fi fost vorba sau ce anume mi-a adus în atenție ideea asta?
- Discuție la Mega despre cofetărie – Cine naiba o fi discutat cu cine și de ce mi s-a părut mie relevantă discuția unora despre o cofetărie?
- Încrâncenare – Cine și de ce o fi fost încrâncenat?
- Pețitoare – mărturisesc, asta e una din alea care mă roade cel mai tare. Ce naiba oi fi avut eu în cap legat de pețitoare?!?
Alteori nu e vorba despre idei de texte, ci de idei de mâncăruri. Că mna, probabil ne-am lovit cu toții de crunta întrebare: Noi ce mâncăm azi?
Și cum la noi în casă asta e o adevărată dramă – că ce mănâncă unul nu-i place celuilalt și ce-mi place mie nu place nimănui – când îmi vine în cap vreo idee de hrană, trebuie să țin de ea cu dinții.
Ba uneori am semi-norocul să-mi vină chiar idei de meniuri întregi, pentru măcar câteva zile. Și zic „semi-norocul”, pentru că, de obicei, la fel de iute cum îmi vin în cap ideile astea, la fel de repede mă părăsesc. Zici că vor să-mi facă în ciudă, nu alta!
Și uite așa stau eu ca tuta și mă întreb: băi oameni buni, unde s-or duce ideile astea când se duc ele? Și dacă știți cumva unde se duc, nu faceți un pustiu de bine să-mi ziceți și mie locul și, dacă nu cer prea mult, niște indicații ca să ajung acolo, pe Tărâmul Ideilor Pierdute?
Sursa foto: Image by jannoon028 on Freepik
Ce drăguț ai zis! Așa e și la mine în cap de multă vreme. Notez peste tot, dar mai și uit să mă uit pe ce mi-am notat. Am câteodată un puseu și mă uit la tot ce mi-am trimis mie pe whatsApp, ce am salvat în mail, in fb, in bookmarks, pe carnețele și hârtiuțe. Unele nu mai au sens, altele nu mai au rost, iar alea bune sunt prea multe odată și încerc să le centralizeze. Ca să uit iar de ele o vreme… Despre cele ne-notate la timp și duse, duse rămân. Din păcate. Sper să nu fie încă și mai rău, cu vârsta…
My sister from another mother 😂🤗
Iulia, mi-am amintit ceva. Nu știu dacă folosești Google Keep, merge pe tel, dar ce e foarte tare e că o poți ține mereu deschisă și pe calculator/laptop și dacă vine ideea, pac, o pui in Keep și apoi o ai cu tine și în telefon. Ajută, un pic măcar 😁
Nu folosesc, am mai auzit, dar nu am încercat. Ia să testez io 😁
Stii cand te trezesti noaptea si iti trec tot felul de idei prin cap care de care mai bune sau porti o discutie imaginara cu o persoana cu care ai ceva de impartit si ce ai de spus iti vine ca uns in minte? Si cand te trezesti a doua zi nu mai poti sa legi 2 cuvinte despre ce ai de zis? Eu inebunesc. Pe cuvantul meu ca ma frustrez teribil la asa ceva.
Si intradevar imi vin idei in minte, zic ca le notez sau le retin si ciuciu😐
Cand eram in facultate, profesorul Giurescu ne spunea ca daca ai vreo idee sa o notam imediat. Dar ce te faci daca ai doar o frantura de idee si apoi nu mai stii despre ce era vorba?🤔
Bun venit în capul meu 🤣
Adina, te inteleg perfect! Eu am (multe) de impartit cu anumite persoane, si noaptea… nu poti sa-ti imaginezi ce monolog coerent e in capul meu. Totul fluid, argumentat, imparabil. Si cand ma trezesc, imi amintesc vag de argumentele respective, si aproape deloc de ordine/coerenta, si ma tot gandesc.. Unde pana mea voiam sa ajung cu asta? Bai dar jur ca in monologul noptii era SUPER CLAR! Oftica mare! Daaaar… uneori ma intreb daca nu ar trebui sa ma trezesc in creierii noptii, sa ma dau jos din pat si sa pun pe hartie tot ce imi trece prin minte. Anyway.. Asa se duc noptile :))
Ha, ha, ha! O pățeam și eu atunci când îmi notam niște idei, glume,etc. Pentru că și eu folosesc agenda și pixul. Csf, ncsf, generația veche, maică!? Pentru că nu-mi mai aminteam ce-a vrut să zică autorul, am început să-mi notez și niște detalii care să mă ajute. Nu știu unde se duc ideile pe care le uităm. Era o perioadă în care mă plângeam că creierul meu nu se odihnește niciodată. Inclusiv atunci când dormeam el se încăpățâna să găsească soluții problemelor de la serviciu. Stresul era colosal. De când m-am liniștit, observ că notez mai puține chestii în agendă/telefon.
Și cum ai făcut treaba asta cu liniștitul? Că io jur, cu cât încerc mai tare, cu atât mai agitată mi se pare că sunt 🥴
Am ieșit la pensie anticipat.🙂 Tu ești tânără… Nu știu să te sfătuiesc, că dacă știam mai lucram. Aveam funcție de conducere într-o multinațională, 3000 de oameni în subordine și stres cât casa.
Din lunga mea experiență de idei pierdute îți spun că revin. Când te afli undeva unde nu poți să scoți nici agenda, nici telefonul teatru, pe scaunul dentistului, pe strada când tocmai ai eliberat copilul de povara înghețatei semitopite și cauți din ochi un coș de gunoi. Și atunci zici gata, n-o fi foc, țin minte 10/15 minute. Viiiise.
😂😂😂😂 Fix. Dar fix așa! 😂
Ce bine că nu am idei 😜
🤣🤣🤣🤣
evident, @MoșIoane, doar s’tem însurați de ceva ani, de unde atâta enerjie…?
stai, că am o idee, revin io! mă’c sâ beu o palincă!
Hehehe, ce faină chestie, Tărâmul Ideilor Pierdute 🙂
Stai așa că îți spun eu unde se duc: acolo unde sunt și șosetele desperecheate șamd 😁 Dar se duuuuuuuuc și greu mai vin înapoi, greu maică… Na vezi, niște lecitină să ne facem cadouri de acum înainte!
Hahaha, a mai zis cineva și pe fb că se duc acolo unde se duc și șosetele 😂 E drept, e o variantă la care nu mă gândisem, dar pare foarte plauzibilă 🤔
Lecitina am să încep să o iau, imediat ce îmi aduc aminte unde am pus-o!
Și să îmi aduci aminte și mie, te rog 😁🤗
Dașinormal! 😁🤗
La mine nu se duc nicăieri, rămân pe loc, adică în baie. Când intru, nu se aude nimic. Cum mă relaxez io așa, pac încep să sară ideile. Cum am deschis ușa să ies se pitesc pe undeva să nu le tragă curentu’. Și îmi vin atâtea idei, una și una, că îmi vine să rămân în baie.
Eu zic să îți planifici o ședere mai lungă în baie, cu agenda după tine. Ai grijă să notezi mai multe detalii😉
Aidecapumeu, să știi că ai dreptate. Îmi vin și la duș o bască de idei, acu problema e unde găsesc o agendă impermeabilă 😂
În rest, prea mult timp singură în baie n-am, că am copil mic și câini. Dacă nu e unul, sunt ăilalți. Practic, n-am mai făcut un pipi singură de vreo 6 ani 🙄
Și ce mă fac cu ideile alea care încep să-mi zburde prin cap ca o turmă de iezi fix când pun capul pe pernă? 🤔
Îi numeri: un ied, doi iezi, trei iezi…Ah, întrebai de idei. Upsică!
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
M-am mai liniștit, credeam că sunt ceva manifestări ale îmbatrânirii😂
Dacă nu notez pe tel ce am de făcut sau cumpărat, adio și n-am cuvinte.
Ntz, n-are a face vârsta 😁