Butonul

Așa cum v-am promis de aseară, iaca primul guest post, sub formă de articol scris de colegul Nemo 🙂

Butonul

Bine, era mai curând o clapetă, dar in discuțiile cu soția ne-am referit la el ca „buton”, așa că buton a rămas.

Nu știu daca ați observat dar, când te confrunți cu o problemă, o chestie din aia uzuală care are o cauză, o serie de acțiuni si reacțiuni și o soluție finală, există momente, un pic parapsihologice, când simți de la început că treaba o sa fie nasoală.

Adică în majoritatea situațiilor intervine ceva, vrei să rezolvi acel ceva, mai hăis, mai cea, până la urmă o scoți la capăt.

De regulă. Dar câteodată, totul o ia razna. Și de acest lucru ești conștient de la început, simți cum chakrele se înfundă, universul își realiniază prioritățile, stelele și planetele din horoscop o iau stânga, dreapta și tu asiști neputincios la acest balet cosmic.

În mod normal, evenimentele acestea demne de calendarul mayaș intervin când interacționezi cu instalatori sau mecanici auto.

Instalatorii data viitoare, acum e despre mecanici.

Acum vreo doi ani, soția si-a schimbat mașina. Vechiul nostru Honda Civic a ieșit la pensie răsuflând ușurat după toate caznele la care l-am supus, am făcut o tură pe la reprezentanțe, și, după îndelungi cugetări, consoarta a hotărât: Hyundai Kona hibrid.

Avea toate caracteristicile tehnice importante la o mașină: era albastră, telefonul se conecta ușor și intra în buget. În plus, și Anca și-a luat una la fel și ea e mult mai analitică, nu se aruncă așa, cu una, cu două. Nu contează cine e Anca.

Bine, eu cu mașina aia nu m-am înțeles de la început, noroc că o conduc rar, de regulă să-i fac plinul și s-o spăl, dar oricum…

Vorbește așa, o franceză cu accent coreean, când vrei să pleci de pe loc apare pe ecran un mesaj despre cât de important e condusul preventiv și respectarea regulilor de circulație, dai OK că ai înțeles și așa vei face.

Apare alt mesaj, că s-au modificat condițiile de, știu eu, utilizare la nu știu ce, vreau să le consult sau nu, dai NUUUU, cu chiu, cu vai te lasă sa pleci din loc, pana mea de treabă, la așa ceva mă aștept când dau drumul la calculator, nu când vreau sa conduc…

Și, bine-nțeles, unde o mașină demnă de acest nume are o manetă serioasă, numită popular frână de mână, al cărei rost e să țina hardughia pe loc când nu te deplasezi, albăstreala soției are doua butoane

Bine, un butonaș numit autohold și clapeta care face subiectul discuției. Acum, cu autoholdul am aceeași relație ca și cu mașina per ansamblu: eu n-o suport, ea nu mă suportă, frâna de mână e baza.

Nu bălăngăneli când ai oprit, tragi maneta, mă rog, clapeta și știi de-o treabă. Tragi azi, tragi mâine, tragi poimâine… până rămâi cu clapeta în mână.

Sau butonul, cum vreți. Că obiectul cu pricina e o chișchiribeață de plastic, care se ține de soclu cu două piciorușe cât ale unui țânțar anemic.

Dar nici o problemă, mașina e în garanție, tipul de la vânzări ne-a șoptit confidențial când ducea muncă de lămurire că Hyundai, precum marile case de orologerie elvețiene, produce majoritatea pieselor in house, ce mare lucru e să schimbi o clapetă. Sau un buton.

Procesul începe cu acțiunea numită „programare”. Să facem abstracție de varianta telefon, n-am chef de roboți, melodii și discursuri despre GDPmamanaibii cu datele personale, suntem în epoca tehnologiei, ce naiba.

Calculator, scrii Hyundai acolo, în Google, nu Hyundai France, la naiba, că doar nu o s-o duc la Paris, ăsta-i, Riviera Car Center, ce nume frumos, nu, nu vreau noul model, nu,  nu vreau nici un test drive, nuuu, nu vreau nici ocaziile second hand, aha, aici e, SAV, service apres vente, aha, RDV atelier, adică rendez-vous, deci programare, nu nu știu ce chestii ușuratice, cu mecanicii.

La cine doriți? Aaaaa…hai sa vedem, Fabrice, Jerome, Oceane, la dracu, naiba îi cunoaște! Fabrice pare OK, când, hai să vedem, prima dată disponibilă… suntem în 5 septembrie, CEEEEEEE, 20 octombrie?

Hai sa vedem cu Jerome, CEEEEE, tot 20 octombrie? La Oceane nici nu mă mai uit.

Hmmmm, parca liniile de forță ale universului nu stau cum trebe…?

Aplicăm metoda ne-tehnologică, sar în mașină, hai la fața locului, măcar pot să le explic exact ce și cum și nu se poate 20 octombrie, o fi un bug în sistemul lor.

Fata de la ghișeu e toată un zâmbet.

– Știți, butonul s-a rupt, cassé…

– Aaaa, nu merge frâna de mână?

– Ba, merge, dacă aș putea să o și acționez cu ceva, butonul , clapeta, morții mă-sii de treaba!

– A, se rezolvă, prima dată disponibilă e 24 octombrie. Da, știu că erau ferestre libere și în 20, dar s-au ocupat.

Universul chicotește mefistofelic în fundal.

– Ok, e bine și 24.

După o lună jumate’, ziua Z, soția ia mașina mea, eu iau mașina ei, la prima oră la service, mare lucru, stau la o cafea și butonez telefonul o oră și s-a rezolvat.

Fata numai un zâmbet:

– Aveți RDV?

– Am RDV, treaba cu butonul.

– Așteptați un moment, imediat vine șeful de atelier.

Mă simt de-a dreptul flatat, dom’le, șeful de atelier se ocupă de mine!

Universul in fundal nu mai chicotește, ci se pișă de-a dreptul pe el de râs. Vine șeful de atelier, îl însoțesc la mașină, pornește motorul, notează kilometrajul, oprește motorul, se întoarce in atelier, notează diverse chestii pe o fișă și îmi comunica distant că piesa va fi comandată, va veni și mă va anunța la momentul potrivit.

Mercur o ia la vale spre Jupiter, Venus dansează tango cu Saturn, doar eu stau ca prostu’ în fața atelierului și nu pricep mare lucru.

În fine, ce altceva pot face, iau mașina și plec spre casă, totuși, un lucru bun e că mă va suna șefu’ de atelier.

Octombrie trece rapid, că ce mare lucru, rămăsese doar o săptămână. Noiembrie la fel, chakrele încep să dea rateuri, dar nu le bag în seamă.

În decembrie, cine are timp sa se ocupe de clapete? Și oricum și producția in house era pe stop.

Prin 25 ianuarie în schimb, se termină răbdarea soției, își face timp la sfârșitul programului și trece pe la reprezentanță. Și îl ia în primire nu pe Fabrice, Jerome sau Oceane, ci pe nefericitul care ne vânduse mașina. Mă bucur că n-am fost acolo.

Acasă îmi prezinta situația de pe front: Arthur, tipul de la vânzări a fost un pic îngrozit și a dat 10 telefoane.

Șeful de atelier a fost bolnav (acum sincer, boala, datoria și necazul, vorba unui prieten, nu iartă pe nimeni, dar daca e nevoie de șeful de atelier sa schimbe un buton, ce știu să facă restul angajaților de acolo?), au avut probleme cu personalul, dar se va ocupa personal să se rezolve situația, va înainta un referat direcțiunii, va face tumbe și măscări.

Februarie oricum e luna scurtă, chiar si in anii bisecți, cine se poate aștepta la minuni in perioada asta?

În schimb, în martie, când totul începe sa renască, sa crească, sa trăiască din nou….vine telefonul: Butonul!!! A venit!!! Sunați pentru o programare.

Hmmmm, sa mai dau o șansă tehnologiei.

Net, Riviera Car Center, SAV, RDV, Fabrice, oaaaaaaaa!!!

Peste o săptămână!!! Perfect!!

Motiv? Ăăă, păi nu e control anual, aaa, nu vreau să încarc instalația de climatizare, nu frâne, nu ambreiaj, aaa aici, alt motiv, sub meniu, nuuuuuu, nu e control anual, nu climatizare, nu frâne, nu ambreiaj, cristoșii și dumnezeii…

Iau telefonul, caut numărul atelierului, nu, ăsta e al reprezentanței, aha, atelier, bun. Sun, răspunde robotul reprezentanței! Ați sunat, bla, bla, așteptați, bla bla, vi se va face legătura cu atelierul. Melodii, Gdprdraci, transfer….și îmi răspunde… robotul atelierului!!!

§µ%??§ de tehnologie, trântesc telefonul, net, Fabrice, motiv: schimbat motor, mașină, frâne, ambreiaj și încărcat climatizare, peste o săptămână, vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre, vă trimitem pe mail un link de confirmare, intrați pe link și introduceți codul primit pe SMS pentru confirmarea programării.

Universul se uită cu milă la mine, planetele plecaseră la mama naibii, chakrele plezniseră deja.

Peste o săptămână, ora 9 dimineața, eu la atelier, fata zâmbitoare:

– Aveți RDV?

– Am RDV, știți, cu butonul…

Începe să caute în dosare:

– Aaa, dumneavoastră ați dat telefon pentru programare?

– Nu, știți, am făcut pe net, alt motiv…

– Aaaa, păi nu a ajuns nici un buton și oricum, în situații ca aceasta se face prima dată o EXPERTIZA, facem fotografii, un video…

Acesta a fost momentul când universul a colapsat, al doilea Big Bang, planetele au fost expulzate de pe orbită și chakrele s-au făcut macrameu. Iar eu am putut doar sa bâigui:

– Știți, ceva de genul mi-ați spus și in octombrie. Anul trecut.

Și în fața unui asemenea cataclism, nici fata zâmbitoare n-a putut rămâne de marmură, a căutat pe alt raft unde era dosarul care spunea că butonul venise, în subsolul paginii cred că era notat că călătorise pe drumul mătăsii cu un curier călare pe un catâr sau ceva.

Dar oricum, era acolo și aștepta doar ca șeful de atelier, Fabrice, Jerome sau Oceane să-l ia și sa-l așeze la locul lui.

După amiază, dialog cu soția:

– Butonul?

– S-a rezolvat.

– Cum a fost?

– Nu întreba.

– Stai liniștit, mâine îmi trimit mail cu ancheta de satisfacție…

Se pare că cineva chiar citește avizele respective și nu le pică bine când au avize cu zero steluțe din cinci.

Epilog – bonus

Stăteam acum câteva zile cu un prieten pe plajă, o bere în mână, admiram apusul, valurile ne masau picioarele..

– Știi, mi-am schimbat mașina, am fost la reprezentanța, am predat GLC-ul și am vrut sa-mi iau un..

– Știu, GLE.

– De unde știi?

– Nah, intuiția.

– Dar tocmai văzusem reclama la Range Rover Sport 2023, și, cum reprezentanța e lângă Mercedes, am intrat și m-au prostit ăia și am luat un Range Rover Sport, hibrid, printre primele importate…dar a fost o tâmpenie, termin leasingul, o dau înapoi și iau o…

– Toyota RAV4.

– Buey, tu ești telepat?

Pe scurt, mașină de 125 000 de euro, rechemată în atelier pentru o garnitură de la blocul de semnalizare spate, duce omul mașina, ia un prieten cu el să-l ia de la service, să-l duca la job.

Fuge de la job să recupereze mașina, că la service e program scurt. Reparație pauză, că nu venise piesa, dar nu s-au mai obosit să-l anunțe.

Le spune și de o problemă la Lane Assist care dă rateuri.

Aaaa, e un senzor, dar trebuie să schimbăm volanul și coloana de direcție, că pe aia e montat senzorul. Dar nu se face aici, trebuie să va programați și să duceți mașină la Nisa, durează o zi sau două.

Cumva, m-am simțit precum Creangă: „Știu ca-s prost, dar când mă uit in jur, prind curaj.”

Sursa foto: pexels.com