idei și păreri în limita stocului disponibil
Și cum stăteam eu așa, cumințică, bând o bere, fumând o țigară și ascultând cu atenție și îngrijorare bâzâitul dihăniilor de pe la geam (vă povestesc cât de curând și de asaltul căruia îi suntem supuși de câteva zile), reflectam asupra zilei ce tocmai se pregătește să se încheie.
Și mă gândeam că a fost o zi nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Și în timp ce prin cap mi se derulau cele mai apocaliptice și negre scenarii, intru înapoi în casă, cu gândul să îl sun pe Fritz, să lase dracului și plimbare și tot și să vină urgent acasă, că am pierdut cătzaua. Pun mâna pe telefon, stau cu inima cât un purice anemic, că de multe ori ăsta n-are semnal prin pădure pe unde bântuie cu câinii… Sună… O dată, de două ori… Într-un târziu îmi răspunde…
Iulia