Alandala

Nu urăsc nimic mai mult pe lumea asta…

… decât ambalajele, de orice fel – cutii, pungi, sticle, role, orice – pe care scrie “Deschide aici”, iar de acolo, respectivul ambalaj face orice, numai să se deschidă nu! 🤬

Și o dedicație specială în acest sens (dedicația fiind “Să vă ieie mama lu’ proces verbal!!! Huo!”) pentru ăia care fac mizeria aia de manșon sau cum vreți să-i ziceți, care înconjoară rolele de pungi de gunoi de la Lidl.

Alandala

Confesiunea zilei

Și cum stăteam eu așa, cumințică, bând o bere, fumând o țigară și ascultând cu atenție și îngrijorare bâzâitul dihăniilor de pe la geam (vă povestesc cât de curând și de asaltul căruia îi suntem supuși de câteva zile), reflectam asupra zilei ce tocmai se pregătește să se încheie.

Și mă gândeam că a fost o zi nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Alandala

Cum am pierdut unul dintre câini

Cred că am mai povestit năzdrăvănia asta pe nețărmuritele cărări ale internetului, da cum poate nu toată lumea frecventează aceleași cărări, am zis să o relatez și aici, să îmi rămâie de aducere aminte peste câțiva ani, când am să mă senilizez și mai tare de atât.

Intro pentru cine nu cunoaște detalii: noi deținem în proprietate 3 bucăți câine. Tip Schnauzer, versiune Uriaș, culoare Negru Drac. Doi băieți și o fată. Programul lor zilnic include, pe lângă mâncat, kkt și dormit cu pârtzuri, și cel puțin o plimbare executată sub oblăduirea tatălui lor, distinsul meu soț, Fritz pre numele său.