IuliaV-am mai povestit eu cu alte ocazii că pe la noi prin casă par să se întâmple uneori fenomene dubioase prin care diverse lucruri dispar în moduri absolut inexplicabile și de neînțeles.
Problema e că până acum au fost obiecte de mici dimensiuni (vezi casca din povestea de mai sus), dar acum molima disparițiilor pare să se întindă atât asupra unor obiecte tot mai mari – cum ar fi, de exemplu, ciocane.
Vă citesc nedumerirea pe chip, așa că am să vă explic. În vara anului trecut am fost cu cățeaua neagră și mare la o expoziție, în minunata localitate Belciugatele.
Neimportantă locația, ce e important este faptul că, la fel ca la orice expoziție în aer liber, am luat cu mine și un cort în care să ne adăpostim de soare și să ne depozităm lucrurile și potăile. Și vorbesc la plural pentru că am fost eu împreună cu o prietenă, și ea cu câinii din dotare.
Neștiind exact cum și unde vom reuși să ne amplasăm cortul, soțul meu cel grijuliu mi-a pus la pachet, în husa cortului, și un ciocan cu cap de cauciuc, pe care ar fi trebuit să îl folosesc întru baterea cuielor de la cort în pământ, în cazul în care aș fi fost nevoită să îl fixez pe terra ferma.
Până la urmă n-a fost cazul, că am parcat cortul pe un teren acoperit cu gazon artificial, așa că nu a fost nevoie de ancorare.
E, și de aici începe beleaua. Pentru că, atunci când am strâns catrafusele, ca să plecăm acasă, pot să jur cu mâna pe inimă și pe carne de porc că ciocanul ăla era fix acolo unde îl pusese domnul soț – adică în husa de la cort.
Însă ce să vezi, la ceva vreme după ce am ajuns acasă, având nevoie de respectivul ciocan, omul îl caută și… ia-l de unde nu-i!
Evident, mi-am auzit toate bombănelile și bodogănelile pământului că nu am grijă de lucrurile lui, degeaba am jurat eu și m-am dat cu dosul de pământ că era acolo când am plecat de la Belciugatele, ce e cert e că acu nu mai era, deci… ciocan lipsă la apel.
Buuuun, trece vremea, vine ziua de ieri. Zi în care s-a petrecut un eveniment care la noi în casă se întâmplă cam bianual – marea facere de jnițăle.
Acest eveniment se petrece extrem de rar în forma în care a fost el lăsat de Mniezo pe lume – adică cu șnițălele prăjite în baie de ulei – pentru că urăsc din suflet prăjeala și tot ce implică ea: stropeală, miros, grăsime…
În restul anului mai fac jnițăle sau nuggets sau alte variațiuni pe temă, dar le fac la cuptor. Însă uneori mai cedez tentației și mă pun pe o prăjeală cinstită. Și dacă tot mă pun pe prăjeală, păi prăjesc, nene. Adică nu vă gândiți că am făcut acolo, 5-6 șnițăle și gata. Ntz. Păi dacă tot nu mai fac altă tură până în noiembrie – decembrie, încolo, măcar să ne săturăm.
Așa că am pregătit eu carne de vițel (pentru musiu care nu mănâncă orătănii), carne de pui pentru fiu, pesmet, ouauă și tot ce mai trebuia. Și dau să mă pun pe bumbăcit cărnurile.
Când colo… ciocanul meu de jnițăle… ioc! Lipsă la apel. De negăsit. Acu, trebuie să înțelegeți că eu nu posed (mă rog, posedam, că între timp se pare că s-a dus și ăsta după ăla cu cap de cauciuc) un ciocan de jnițăle d-ăsta banal, de care se găsește prin toate supermarketurile.
Nu, nenicule. Eu aveam un ciocan tip tomahawk. Ăia care sunteți leat cu mine posibil să le știți, de prin vremuri demult apuse: în primul rând, dacă n-avea 2-3 kile greutate proprie, n-avea deloc.
În al doilea rând, era așa, cumva, ca un fel de armă vikingă – că o parte a capului era sub formă de ciocan, iar cealaltă ca un fel de securică, așa – ceva în genul obiectului de mai jos (sursa).
No, explicați-mi voi mie unde ar fi putut să dispară ditamai obiectul? Mai ales că în 6 ani de când locuim aici, niciodată, dar absolut niciodată nu l-am pus în altă parte decât în locul în care țin diverse ustensile de bucătărie din familia spatulelor, polonicelor, telurilor și altor astfel de obiecte.
Băi, am răscolit bucătăria de am înnebunit, am scotocit prin toate ungherele posibile și imposibile, ciocanul meu – nicăieri.
Acu, io-nțeleg că se poate să mai dispară o furculiță, o linguriță, hai, chiar ș-o spatulă, să zicem. Da ditamai barosul cu toporișcă?!? Mistere, mistere, vă zic!
Dar pentru că era deja târziu și trebuia să mă apuc naibiilor de jnițălele alea, m-am dus binișor în garaj, am înșfăcat un ciocan cinstit din colecția domnului soț, i-am pus binișor o bucată de hârtie de copt peste cap și… la luptă!
Una peste alta, au ieșit brici jnițălele, deci dacă vreodată vă treziți în pană de ciocan de specialitate, iată:
10/10 – recomand! 😂 (sursa: Hornbach sau Dedeman, cel mai probabil)
La voi? Ceva mistere, obiecte dispărute inexplicabil? Sau numai la noi e tărâmul ăsta dubios care ne mănâncă lucrurile?
Sursa foto principal: Pixabay
Da sapt asta mi-a disparut piaptănul care nu e ceva micut e din ala cat coada de ciocan cu dinti mari si rari ca am par mult si des.Sapt trecuta incaltatorul de 45 cm din ala sa tragi papucii din picioare. Nu stiu unde dispar dar s-au evaporat din casa.
Aha, deci nu sunt eu de vină! 😅
Mă simt mai bine!
Pentru că i-ai pierdut ciocanul cu cap de cauciuc, soțul ți-a pierdut ciocanul de șnițele. :))))))
Varianta cu o cană întoarsă ai încercat-o?
Dap, asta e o posibilă explicație 🤔
De aia cu cana uitasem complet, da jur că încerc imediat ce ajung înapoi acasă, că acu sunt un pic pe drumuri.
😁🤣 Noi împodobim de vreo 15 brad artificial de Crăciun.
Acesta stă strâns cu niste sfori în pod acum. Când locuiam la bloc în boxă.
Într-un an la bloc, după Crăciun, căutăm sforile să îl strângem și să îl ducem în boxă.
Am căutat în tot apartamentul. Nimic.
După 1 an găsim sforile pe un dulap. Jur că dulapurile au fost primele locuri unde am căutat.
Toți am căutat: eu, soț+ gemenii. Mister!
*15 ani
Atunci nu îmi pierd speranța, poate la anul pe vremea asta regăsesc și eu ciocanul 😂
Frecvent dispar chestii prin casă; reapar în cele mai nesolicitate momente și în locuri total neașteptate.
În loc de ciocan pentru șnițele am folosit sticla de Tuborg ( am bătut cu buza sticlei 😁) că tot e modern să refolosim și am (înca) o scuză pentru 🍻 . Hai noroc!
M-am gândit și eu să folosesc o sticlă, ceva, da să deie dracii dacă am găsit vreo sticlă de sticlă prin toată casa 🫤
Da, domnul sot nu isi gaseste multe lucruri. Si evident ca da vina pe mine. Si culmea el e cel care isi pune lucrurile la loc. Si cine le gaseste? Eu🙄. Vorba ceea, am un al 3-lea ochi magic care vede totul 😂
Culmea e ca ce pierdem, e ca ieri le-am vazut, azi nu le mai gasim de loc😑.
La noi, în general, eu sunt aia bezmetică, care își rata este și capul uneori.
Bă, da ditai ciocanul? Dă-o-n sărăcie!
Și da, de obicei așa e: poți să juri că ieri ai văzut obiectul X în locul Y și azi te duci și…ioc! 😐
O mai ai pe tanti la curatenie? Ca ea iti plasa strategic lucrurile…. zic si eu…
Nooooo, de o bască de vreme deja nu mai. Acu eu sunt singura responsabilă cu vărzuitul lucrurilor prin casă 😂
Scaunul care stă de obicei in fața biroului cu laptop ți se pare suficient de mare? L-am luat pentru a mă cățăra să schimb un bec și acolo, sub canselabrul din dormitor a rămas. Am sesizat ca lipsește când am vrut să ma așez și am deviat aterizarea spre o măsuță. Am reușit să repar măsuța. Vânătile sper să treaca până la anotimpil costumului de baie. Ale mele, nu ale măsuței.
😅😅😅
Vindecare rapidă, ce pot să zic?
Da măcar nu a dispărut cu totul din casă scaunul (încerc și eu să găsesc o parte pozitivă, mna… 😁)
Ahhhh, Iulia mamă, să știi că și eu mai am unul dintr-ăla, dar complet de metal, inox sau la ce greutate are, aș jura că e fer! Asta cu dispărutul lucrurilor e nasoală rău, se întâmplă chestii ciudate pe la voi. Așa-i că te-am mai întrebat dacă nu aveți vreun vortex pe undeva? 😁
Dada, zău că ar fi putut fi din fer. Sau plumb, sau ceva 😂
Nu mă mai întreb demult, deja sunt convinsă – pe undeva e un portal prin care lucrurile noastre pleacă în Narnia 🤣
Io pierdui ieri unul dintre mobilele din dotare, da telefonul mobil🙈🙈🙈👻👻, am dat tot în plata Domnului. Astăzi ajung din nou la muncă și caut și caut vreo oră și nimic. Îmi aduc aminte de articolul cu cana, fac treaba aia șiiii….. minune! Caut într-un portfard și iată, telefonul acolo. Mă jur că așa cu vreo 10 minute căutare acolo și nu era nimic. La mine dispar pe acasă de obicei dulciurile, diverse ustensile care apoi apar pe te miri unde…. Mmno bată-le norocul să le bată oi avea ceva zonă crepusculară prin casă….🙈🙈🙈🙈🤣🤣🤣🤣🤣
Aaaa, am uitat iar de treaba cu cana!!! Pfff, e clar, în afară de portalul care ne fură lucruri din casă, mai e unul care ne fură și gânduri!!!
Mă duc să caut o cană, până nu uit!
Foarfeci, dar nici nu merita amintit…la noi dispar persoane.😱😱😱
Cum se aduce vorba de ordine si curățenie, dispare fata, când sunt singur cu jumătatea mai buna si fac apropouri romantice, dispare nevasta…in condițiile astea, cine naiba mai baga in seama câteva foarfeci amarate?
Deși jur ca de-a lungul timpului am cumpărat vreo 20.
Ummm… Eu m-aș îngrijora oleacă, sincer… Dacă le șutește socrela și își face din ele pe ascuns o super-armă? Hmm? Mai dormi liniștit? 🤔
Eu am adoptat atitudibea mioritică: “las că apare la un moment dat”
Dacă sunt puse, la loc sigur, de OldJana, nu e sigur că mai apar
Si eu pun asa chestii la loc sigur, evident uit unde si apoi caut ca bezmetica toata casa.
@OldJohn, bună atitudine, ia să încep să o aplic și eu, vedem dacă funcționează 😁