IuliaCred că oricine are sau a avut copii mici – și vorbesc aici despre cei ieșiți din vârsta bebelușiei și ajunși la venerabila vârstă de 2-3-4 ani și mai încolo – a realizat la un moment dat faptul că timpul copiilor nu e chiar același cu cel al adulților.
Adică dacă ție, adult, ți se pare că o chestie precum, nu știu, să zicem încălțatul șosetelor, ar trebui să dureze undeva pe la 1 minut, copilului nu i se va părea nimic aiurea ca acest proces să dureze oricât între 30 de secunde și 15 minute.
Stăteam aseară și mă uitam lung la fi-miu cum se dezbrăca de haine ca să meargă la baie. Trebuia să dea jos de pe el așa: papuci, șosete, nădragi, hanorac, tricou, chiloți.
Și-a dat jos papucii, i-a zvârlit undeva, aleatoriu, prin cameră. M-am burzuluit la el. I-a luat și i-a dus la locul lor. Apoi s-a apucat să își dea jos șosetele. A reușit să își scoată una (în tot timpul ăsta turuia ca o moară neferecată despre verzi și uscate). După care a dat să se încalțe la loc cu ea. Pentru că a decis că îi plac foarte mult șosetele alea și parcă n-ar vrea să le schimbe.
A urmat o întreagă parlamentare despre cum a) nu poate să meargă să facă baie cu șosetele în picioare și b) e musai să își schimbe șosetele pe care le-a purtat întreaga zi. Până la urmă, și-a dat jos șosetele. După care a început să-și analizeze o scamă de pe unul din degetele de la picioare.
Toată operațiunea asta a durat vreo 5 minute. A trecut apoi la pantaloni. Și-a scos un crac. Apoi a început să se plimbe prin cameră așa, cu-n crac înăuntru și unul afară din nădragi. Turuind în continuare. Și-a călcat pe cracul liber al pantalonilor și era să se ducă-n cap ca uliul.
După alte aproximativ 5 minute, a reușit să se dezbare de izmene. A început să-și dea jos hanoracul, dar pe la jumatea fermoarului și-a dat seama că îl scapă pipi. Așa că a fugit la baie. A făcut pipi. A venit în fugă înapoi în cameră. A plecat în fugă înapoi, că și-a dat seama că nu a tras apa. A revenit în fugă în cameră. A plecat în fugă înapoi că a mai uitat nu știu ce. A mai repetat scenariul de vreo 2-3 ori.
A revenit gâfâind de atâta alergare. S-a așezat în fund pe jos și a decretat că e prea obosit să se mai dezbrace și ar avea nevoie de o pauză.
I-am explicat că dacă se mai mocăie mult, nu va mai avea timp de baie, ci cel mult de un duș scurt. A părut că începe să compileze. Brusc, procesul de dezbrăcare a luat viteză. Dar minunea n-a ținut prea mult. Adică viteza s-a cam fâsâit pe la scoaterea tricoului. Din care și-a scos mâinile. Cu tricoul agățat de gât și în fundul gol între timp (că reușise să-și dea jos și chiloții), și-a amintit că are musai de asamblat o mașinuță lego.
Așa că s-a pus din nou, tacticos, în fund pe podea și s-a apucat să asambleze respectiva mașinuță. I-am reamintit că e destul de târziu și am reluat poezia cu „ciuciu baie, numa’ duș”. M-a ignorat cu seninătate în timp ce dezghioca o roată a mașinii lego de cauciucul ei.
Deja începeam să mă simt ca un ceainic d-ăla din desene animate, care e pe cale să șuiere de să-i sară capacul de atâta presiune. Am tras adânc aer în piept și am reluat poezia – dezbracă-te, e târziu, nu mai ai timp de baie…
Într-un foaaaaarte târziu, a reușit să se dezabieze de toate straturile textile și s-o șteargă la baie. A intrat c-un picior în cadă. A ieșit din nou. A fugit în cameră, că-și uitase nush ce jucărie de care avea neapărat nevoie la baie. A intrat înapoi în cadă. S-a văicărit că e apa prea rece. Apoi că e prea fierbinte. Apoi m-a trimis să-i mai aduc o jucărie de care uitase.
Și cum stăteam eu așa și priveam tot acest spectacol, pe jumate amuzată, pe jumate cu nervii tzichi, mă întrebam în sinea mea: când se pierde abilitatea asta de a dilata timpul? De a nu-ți păsa că au trecut 5 sau 50 de minute? De a nu te grăbi niciodată nicăieri și pentru nimic? Mbine, mai puțin când e vorba de mâncare sau desene. Atunci e mereu grabă mare.
Dumnezeule!!! Scamele dintre degetele de la picioare! De vis! Și le ia și își șterge degetele de ce apucă: cearceaf, pernă, plapumă…
Și da, ai zis bine, chestia asta cu dilatarea timpului este o abilitate 🙂
A naibii, niciodată așa cum vrem noi!
Ăsta nu le șterge, numa le culege și le analizează cu o pasiune demnă de un cercetător britanic 😂
Da, cunosc. Fii-miu la cei 9 ani ai lui intra intr-o reverie automata fix in timpul imbracatului, dezbracatului sau mancatului. Si daca il strig imi spune: sorry, iar visam 🤷♀️
Sau cand se dezbraca la el in camera: isi da jos o bluza, o duce la baie in cos, revine in camera, isi da pantalonii jos si se duce din nou la baie, apoi pe rand sostele, chilotii si operatiunea se repeta intocmai pentru fiecare lucru in parte.
Nu pricepe ca intai se poate dazbraca, apoi imbraca si dupa sa isi duca hainele la cos. Cel mai simplu e cand se schimba la baie sa intre la dus. Nu trebuie sa se mai plimbe de colo colo.
Ah, daaa, firește. Hainele se duc la murdare pe rând. Piesă cu piesă. Șosetă cu șosetă 🤦♀️
Am fost în filmul ăsta. Și înmulțește cu doi. Diferența de vârstă între plozi este de 1 ani și 9 luni. Că am plecat la mare trei și ne-am întors 4, în vara când Rareș a împlinit un an.😁 La noi era circ la baie, că ba voiau să intre amândoi, ba separat, ba se certau care să fie primul, și tot așa.😁
Tu ori ai fost foarte curajoasă, ori foarte inconștientă 🤣
Habar nu am dacă și cum am fost.😁 Însă nu aș schimba nimic, a fost frumoasă toată perioada aia, ei au fost genul de copii atomici și simpatici, nu cretinoizi. Pe unde mergeam cu ei, reușeau să se facă plăcuți și atrăgeau atenția în sensul bun. O să mai ai perioada aia a pubertății. Atunci să mă suni pentru sfaturi.😂 Cu Rareș nu am avut niciun fel de apăsare, decât că avea vocea aia de măgar.😁 În schimb cu Horia… văleu, ce drame, ce plânsete, ce revolte.😁
Cred că a fost o perioadă frumoasă. Toți care au avut curajul să facă mai mult de un copil spun că e super fain cu ei.
Deocamdată refuz să mă gândesc la adolescență. Dar știu unde să te găsesc când o fi 😁
și uite-așa se ajunge, cînd ceainicul e gata-gata, la intonarea imnului familiei:
“nu e coreeeeeeect!”
că dară nu s’tem tîmpiți să ne luăm de persoane, o facem așa, impersonal…
La noi imnul e “biiiiineeeeee, biiiiineeeeee!” însoțit de ceva pufnit sau dat ochii peste cap…
“Nu e corect” vine de la Bluey (ceva desen animat pe la televizor). L-a prins si a noastra.
S-a uitat și al meu la Bluey, da asta n-a preluat-o. În schimb, a preluat „nici gând”, cred că de pe la Mickey sau de prin alt desen 🙄
Timpul e presant cand ai treaba.
Fara prea multe sarcini, copilaria si calcularea timpului nu se intalnesc.
Eu i-am crescut pe gemenii mei ca la armata: mancare, nu vrei, masa urmatoare; baie- jos hainele,repede ca mai e unul; e timpul sa dormiți, noapte buna! si repede ca altfel o sa lesin de oboseala! cam asa😌
Nu aveam timp de asteptat, mai ales ca nu aveam ajutoare.
Nu au fost plecati nicaieri ca sa imi aerisesc creierul eu si soțul.
Păi și cum ai reușit?!? Că și eu încerc același lucru: când e de mâncat, mâncăm. Nu-ți convine, mai capeți la masa următoare. Când e de baie, ai la dispoziție X minute să faci aia și ailaltă. Da vorbesc ca Moise-n pustiu 😒
Și până la urmă ajungem la drame și jale. Așa că am ajuns să-mi aleg bătăliile. O fi bine, o fi rău… 🤷♀️
Iulia, am reusit ca ma tineam de cuvant. Nu cedam daca veneau cu ,,mi-e foameee”. La baie, daca nu se grabeau ii luam pe sus. Nu le plăcea deloc.
Dar si ei, au fost ințelegatori, pentru ca am probleme cu coloana, le-am explicat si nu i-am dus in brate.Cereau doar sotului.
Nu e gresit sa iti alegi batăliile, conteaza armonia din casa si cată energie ai.
Eu am avut foarte puțina in primii 7 ani, dar a trecut.
In schimb, copiii mei au ramas cu ideea, ca ma tin de cuvant si nu merge cu miorlaieli si santaj emotional.
Să știi că și eu fac cam la fel… Mai ales că, de ceva vreme, am început să aplic politica „nu mai spun același lucru de două ori”.
Nu vii? Te iau pe sus. Nu stai locului, te iau și te pun de 200 de ori înapoi în același loc. Dar la partea cu îmbrăcat/dezbrăcat/încălțat/strâns jucării nu vreau să îi dau apă la moară, pentru că e perfect capabil să facă lucrurile astea singur. Numai că, evident, preferă să tragă de timp și să se mocăie până mă face pe mine să le fac. Sau mă făcea. Pentru că efectiv refuz să le mai fac.
Așa că, mna, îmi asum că îi va lua juma de oră să-și tragă izmenele pe el și aia e… încerc să țin ceainicul sub control 😋
Măi Iulia, doar e ardelean, “pentru ce atâta grabă?” 😂
După cum zice și Florina mai sus, el este copil. Îl “doare pe el la bascheti” că tu te grăbești. 🙄😂
Noi, cu mama nu prea puteam să o dăm “Danga-langa” căci era militărie.
Aia mă gândeam și eu în timp ce scriam, că dacă-i făceam eu maică-mii faze d-astea cred că mă „ajuta” prompt cu-n șut în dos. Să vezi ve viteză prindeam atunci :))))
Oho……ce tare e piticul! Si la mine e cam la fel……doar ca x2! (5 si 8).😅
Aoleu, deci la voi e distracție la dublu! Și la 8 ani tot așa se dilată timpul sau se mișcă ceva mai iute?
Aproximativ la fel! Baiul e dimineata cand verea domnisoara cate doo codite impletite!(are parul lung si des)…..trage de timp cat poate!
Singura chestie care o scoate din viteza melcului ca cand ii spun ca daca nu se gradeste, ii bag foarfecul in par, ca altfel nu mai am timp de impletit doo codite……..
:)))))
Oh, da! Mă regăsesc în povestea ta! Cum zic mulți de pe aici, și eu am doi, da’i diferență mare între ei. Fiu-meu are 31, iar fiică-mea 13, prin urmare am avut timp să uit ce făcea ficioru’ atunci când a apărut în peisaj prințesa!
Dar să știi că nu doar pe la 3-4-5 ani timpul are coordonate diferite! Să vezi când va începe să aibă teme ce se mai dilată! 😀 Ca în Romanul adolescentului miop a lui Eliade, când să se apuce de teme sau de învățat, fix atunci trebuie să-și ascută creionul, sau i se termină cerneala și trebuie să schimbe rezerva, sau aude nuș’ ce zgomot afară și se repede la geam să vadă ce se întâmplă, sau…
🤣🤣🤣sau i se face sete, foame……..
@Vic, e bine, am notat… Deci vârsta se schimbă, tacticile nu. Și ăsta, când trebuie să-și strângă jucăriile îl apucă pipi, sete, întrebările existențiale despre Univers și, în general, orice altă activitate stringentă și care nu suportă amânare 🤣
Aici avem un model grabit la baie, isi scoate pantalonii cu tot cu chiloti si cu sosete din 2 miscari, bluza la fel, apoi si le duce toate la cosul de rufe, fix asa cum au fost dezbracate, dar se intoarce si el dupa jucarii absolut necesare la baie, da.
🤣🤣🤣🤣🤣
Îmi place modelul vostru.