IuliaÎntrebarea care dă fiori oricărei… voiam să scriu “mame”, dar apoi mi-am dat seama că sunt familii în care gătește tata sau bunica sau mătușa sau bona sau vecina de la 3 sau… Nfine… Ce e cert e că întrebarea din titlu dă fiori și crește tensiunea oricărei persoane desemnate cu gătitul într-o familie.
Și nici eu nu fac excepție, pentru că eu sunt personajul responsabil cu furnizarea hranei în familia noastră. Așa că dacă aud întrebarea asta, mă apucă ori jalea aia mare, că primul răspuns care îmi vine în cap e: „De unde naiba să știu eu?!?!”, ori îmi creste instant tensiunea și îmi vine să izbucnesc mai rău decât o oală sub presiune și să arunc cu vreun obiect contondent spre persoana care o adresează.
Așa că, pentru liniștea și pacea mea sufletească și întru evitarea potențialelor conflicte, de ceva vreme practic ceea ce se numește în engleză „meal planning”. Mai pe românește, planificarea meniului sau meniul zilei.
Și m-am gândit să împărtășesc cu voi cum funcționează sistemul pentru noi, poate vă ajută sau găsiți măcar niște idei utile.
Teoria zice să începi prin a face un inventar a ceea ce deții prin casă în materie de alimente. Adică să sapi prin congelator, prin cămară, frigider și dulapuri și să vezi cam cum stai cu proviziile. Pe mine asta m-a ajutat să nu mai am pachete neidentificate prin congelator, la care să mă uit lung și să mă întreb dacă o fi carne, o fi altă creatură… M-a ajutat și să nu mai am deschise în același timp minim 6 pachete cu diferite tipuri de paste sau 2 pungi de orez, una de cuș cuș și una de fasole, ca să mă trezesc apoi că mai cumpăr încă un pachet de paste sau de orez sau…
Bun. Am stabilit deci ce chestii comestibile în formă încă neprocesată deținem. Eu îmi fac de obicei o listă cu 2 coloane – fel principal și garnitură. Dacă am, să zicem, niște cotlete de porc prin congelator, le trec pe listă la fel principal și alături trec posibile opțiuni de garnitură folosind ingredientele existente.
Apoi încep să caut rețete, că de fapt aici e durerea cea mai mare. Că un ceva comestibil sigur avem cu toții prin casă, problema e în ce anume transformi acel ceva comestibil.
Așa că mă apuc și caut după ingredientele pe care le dețin. Cel mai frecvent folosesc următoarele surse: aplicația Tasty, aplicația Prepino (dacă nu știți de ea vă sugerez să o încercați, e românească și are idei faine; momentan nu au prea multe rețete, dar cele existente sunt faine și ușor de făcut), blogul savoriurbane, pagina Ginei Bradea și pe pretenul Jamie Oliver. La el, mărturisesc, cel mai adesea caut rețetele de 30 de minute sau pe cele tip „one pot” – adică totul într-o singură cratiță. Că mie nici nu-mi place să spăl vase și nici n-am timp și chef să gătesc chestii care implică 6 tigăi, 4 oale, 2 cratițe și 5 boluri. Ain’t nobody got time for that sh*t!
După ce am ales rețetele pe care vreau să le gătesc în săptămâna respectivă, le iau pe fiecare la rând, mă uit peste ingrediente și încep lista de cumpărături, pe care trec tot ce mi-ar trebui și nu am în casă.
Ca idee, eu planific mâncare pentru 5 zile, adică de luni până vineri. Și asta pentru că, de obicei, sâmbăta Eric merge la bunici și atunci Fritz și cu mine ori ne dăm în bărci și mâncăm cartofi prăjiți cu ochiuri ca ultimii sălbatici, ori ne porcăim cu ceva mâncare chinezească sau chiar mai rău, doamneferi, cu vreun Mecdonalț.
Iar duminica de obicei improvizăm – ori facem un grătar, ori mâncăm ce mai găsim prin frigider, ca să nu facem risipă, ori improvizăm o omletă și-o salată… chestii de genul.
În plus, planific o singură masă principală. Pentru micul dejun avem de obicei prin frigider câte-un salam, un cașcaval, o icră, o zacuscă, un hummus, mna, chestii d-astea. La prânz copilul mănâncă la grădiniță (ceea ce nu-l împiedică însă să ceară de mâncare din clipa în care intră pe ușa casei – adică la vreo 30 de minute după masa de prânz, dar mă rog…), iar noi nu prea mâncăm, eventual ronțăim câte un sandviș sau ceva. Așa că masa principală e cina, pe care o mâncăm în jur de 5-6 după amiaza.
Revenind la planificare, meniul nostru include de cele mai multe ori vreun tip de zeamă. Și pentru că ne plac supele și ciorbele, și pentru că e un fel de mâncare pe care știu aproape sigur că-l va mânca distinsul moștenitor. Care la vârsta asta a devenit bipolar și din punct de vedere alimentar – adică azi mănâncă cu cea mai mare plăcere, să zicem, spanac, iar mâine dacă i-l pun în farfurie se uită de zici că i-am servit un găinaț de porumbel proaspăt rașchetat de pe parbrizul mașinii, asezonat cu păr de pisică.
Cu zeama se împacă însă bine și, în general, dacă nu are alte variante pe gustul domniei sale, o supă sau o ciorbă mă scot din belea cu el. Și, de regulă, chiar și cu tac-su. Că dacă chiar nu am apucat să gătesc, dar am ceva zeamă în casă, măcar își umflă burta cu aia și mai completează cu un sandviș, ceva și se declară mulțumit.
Săptămâna asta la capitolul zeamă am prestat o ciorbă de văcuță, pentru că îmi era poftă și nu mai făcusem de ceva vreme. Asta o să ne ajungă probabil până pe miercuri – joi. De altfel, supele și ciorbele sunt cam singurele feluri de mâncare pe care le gătesc și pe care le mâncăm timp de mai mult de 2 zile la rând. În rest prefer să gătesc ori în fiecare zi, ori pentru cam 2 zile. Nu de alta, dar distinsul soț nu servește același fel de mâncare de mai mult de 2 ori, maaaaxim 3 dacă e ceva ce îi place super mult. Și nu prea sunt chestii care să îi placă atât de mult.
Întorcându-ne așadar la partea cu planificarea: după ce am făcut inventarul, am căutat rețetele și am făcut lista de cumpărături, mă duc, evident, la cumpărături. Încerc să fac inventarul și planificarea sâmbăta, ca să merg la cumpărături duminica și să și apuc să gătesc ce merge gătit sau să pregătesc orice m-ar putea ajuta la eficientizarea procesului de gătit în timpul săptămânii. Uneori îmi iese, alteori nu. Așa că uneori nu ajung decât luni la cumpărături. Bine și așa rău, ce să fac?
Ca idee, meniul nostru pentru săptămâna asta arată cam așa: ciorba de văcuță despre care vă povesteam, mușchiuleț de porc cu sos de muștar, boeuf bourguignon*, chilli con carne, cartofi într-o formă sau alta**, salată de ton.
* Să vă zic cum de m-a apucat damblaua cu boeuf bourguignon. Că ăsta e orice, numa fel de mâncare simplu de gătit nu prea. Dar faza a fost așa: săptămâna trecută m-a sunat mama să îmi spună că se duce la niște cumpărături și să mă întrebe dacă vreau ceva. Așa că am rugat-o să îmi ia o bucățică de carne de vită dacă găsește, că eu nu găsisem la magazinele de prin zonă. Ceea ce mama a și executat, numai că a uitat să îmi spună. Așa că sâmbătă m-am dus la cumpărături la Kaufland, unde am găsit fix niște carne de vită. Iar sâmbătă seara, când mi-au returnat copilul, ai mei mi-au adus și carnea pe care o cumpăraseră ei. Din bucata pe care o cumpărasem eu am făcut ciorbă și am zis că dacă tot am încă o bucată, să mai gătesc un fel. Dar ce naiba? M-am apucat să caut potențiale rețete și m-am împiedicat de asta. Și pentru că m-am simțit deosebit de aventuroasă, așa, am zis: cât de greu poa’ să fie?
Așa că m-am apucat să fac bourguignonu’ vieții. Mărturisesc, am avut și un mic gând mârșav în cap când am citit rețeta, pentru că recomandarea era să se consume a doua zi, că cică e mai bine să o lași să se „îmbine” aromele de pe o zi pe alta. Așa că m-am aplaudat singură la gândul că o gătesc duminică și mâncăm luni. Ba pe la jumatea preparării mi-am dat seama că o să ne ajungă chiar și până marți. Hap, două zile rezolvate 🙂
Chilli con carne – aici a venit în ajutor congelatorul, în care am descoperit că aveam o porție de sos ragu de la ultima serie de paste bolognese. Așa că îl decongelez, adaug vreo 2-3 feluri de fasole, niște porumb și niște condimente extra și pac! gata chilliul.
**Cartofi. Aici n-am stabilit ceva clar, dar am mai multe idei în cap și o să văd la momentul respectiv ce va dori distinsul public consumator din casă. Ori fac niște cartofi gratinați, ori cartofi franțuzești, ori poate cartofi umpluți. Ingrediente am pentru oricare variante, că ouă, smântână, niscai cașcaval și vreun pic de bacon sau șuncă există prin frigider, deci nu e problemă.
Salată de ton – nici aici n-am ceva foarte clar definit, dar am niște conserve de ton, pe care probabil am să le combin cu niște paste și vreo conservă de năut ori de fasole, sau poate numai cu niște ceapă, niște roșii și vreo 2 ouă plus un dressing și gata salata. În cel mai rău, caz, dacă se protestează față de planul meu, fac paste cu ton și gata.
După cum puteți observa, felurile de mâncare nu sunt cine știe ce complicate sau sofisticate – cu excepția lu bourguignon, da aici ridic osanale Zeului Electrocasnicelor și reprezentantului său pe Pământ, firma Crock Pot, care a creat oala slow cooker în care am pus eu cele trebuincioase și care și-a văzut apoi singurică de treabă timp de 6 ore – așa că le pot găti pe loc într-un timp destul de scurt.
Dacă am rețete mai complicate – adică unele care să necesite, de exemplu, mai multe tipuri de legume curățate și tocate, fie le pregătesc din timp, adică de duminică, și le țin în frigider până am nevoie de ele, fie le pregătesc de dimineață, imediat după ce pleacă Eric la grădiniță, ca să le am la îndemână după amiaza când mă apuc de gătit.
De asemenea, revin cu osanalele la adresa Zeului Electrocasnicelor și a celuilalt reprezentant al său pe Pământ, cel care a inventat oalele de tip „instant pot”. Eu am un Tefal One Pot, dar există numeroase alte variante, care te ajută să gătești fără să faci practic mare lucru decât să arunci ingredientele înăuntru și apoi să-ți vezi de treabă.
De exemplu, dacă vreau să fac cartofi franțuzești, pun de dimineață apă în oala minune, pun cartofii întregi, înghesui peste ei ouăle, dau drumul la oală și îmi văd de treabă. Iar odată ce sunt gata, după amiază, când mă apuc de cină, nu mai trebuie decât să le curăț, să le asamblez și să le bag la cuptor.
Acestea fiind zise, cam așa arată o săptămână la noi, în materie de mâncare. Pe mine mă ajută mult sistemul ăsta, în primul rând ca să răspund la întrebarea din titlu fără să clipesc și fără să mă ia nădușelile, în al doilea rând pentru că așa ajungem să cumpărăm ce avem nevoie, nu mai mult, nu mai puțin, și așa evităm risipa (și alimentară, și de bani) și în al treilea rând pentru că îmi economisește timp să știu exact ce gătesc în fiecare zi și să îmi pregătesc din timp ingredientele.
Dacă v-a plăcut articolul ăsta și vreți, pot să încerc să scriu o dată pe săptămână ce plan îmi fac eu pentru săptămâna următoare. Poate vă inspiră. Așadar, grăiți în comentarii ce și cum!3
Sursa foto pexels
Vast proiect! 🙂
“Avantajul” meu e ca poot sa ma hranesc singur… cu ce gasesc prin frigider. Asa ca, daca pot, evit gatitul pe cat posibil.
Bine, cafea, ceai sau fulgii de ovaz cu fructe congelate si seminte (stiu, imi fac singur amestecul; ca salbaticii 😉 ) nu cred ca se pun la capitolul “gatit”. Si nici ce “culeg” din frigider, sunt sigur…
Și eu prefer să îmi fac singură amestecurile tip müsli, măcar știu sigur că îmi place tot ce e în ele. În alea de cumpărat tot timpul e câte ceva care nu-mi place și n-am nici chef, nici răbdare să stau să „culeg” chestiile bleah 😁
I-am spus soțului că “murea de foame” dacă nu avea Gina Bradea un blog pe înțelesul meu.
Fain articolul
😂😂😂😂😂😂
Parcă mă văd pe mine. Ani de zile am gătit de mi-au sărit capacele. Doi plozi plus un bărbat. Toți hămesiți. Provocarea nu era ciorba sau felul doi, ci erau sandvișurile pe care trebuia să le pun în ghiozdane sau în gențile de antrenament. Duminica era ziua când găteam de mă prindea 11 noaptea. Plus că îmi făceam apoi manichiura, ca să fiu o duamnă la job.
Uosidiul meu mă ajută mult la organizare. Am aparat de vidat, scriu pe pungi ce conțin, sunt aranjate pe departamente în lada frigorifică, am toate divaisurile care ar putea să-mi ușureze viața în bucătărie. M-au salvat aparatul de făcut pâine, slăucucărul, grătarul de la Tefal, ăla de a zis Vasilesci, iar mai nou am și un sous vid stick. Este belea. Mă ajută să gătesc carnea mai tare, gen berbecuț, fără să o țin în tigaie cu orele. Își face treaba în timp ce eu fac altceva. Când s-a terminat de gătit, doar o scot și o arunc pe un grill de fontă. Minune!
Și mai am o calitate.😁 Io sunt mama la gătitul de leftovers. Inventez feluri de mâncare cu ce am prin frigider sau congelator. Supe cremă, chișuri care sunt și preferatele noastre, sosuri pentru paste. Acum că sunt copiii mari și sunt la casele lor, credeam că scap. Dar ce să vezi, ăștia și-au luat case tot pe lângă noi.😁 Și mă sună de pe drum să mă întrebe ce mâncăm. Bine, mă întreabă și dacă să cumpere ceva.😁 Al meu soț este total străin de ce înseamnă bucătărie, însă băieții știu să gătească. Ăl mic face chiar și dulciuri, așa că am asigurat toiagul bătrâneților.😂
Ugh, și pe mine mă ia cu frisoane când mă gândesc că urmează perioada „pachețelului”.
În rest, la fel ca tine, și eu sunt șefu la improvizații. Avem în meniu la paste, chișuri, tarte și altele asemenea pe model „cu ce mai avem prin casă” de numa. Că dacă e ceva ce urăsc e risipa de mâncare.
De chestiile utile în bucătărie nu mai zic – electrocasnicele e veața 🤣
Și eu încerc să-l cooptez pe fi-miu prin bucătărie. De multe ori se cere el să mă „ajute”, așa că sper că s-o lipi ceva de el pe măsură ce crește.
Super tare sistemul ăsta! Cred ca il voi incerca si eu. Poate asa scap de vesnica intrebare din partea picilor: ce avem de mancare? Raspunsul meu logic e “mamnare” dupa vine replica ” da cum o cheama pe mancare?”🤣🤣🤣🤣
Să-mi spui dacă te decizi să încerci. Având în vedere feedback-ul pozitiv, eu o să mai scriu meniurile noastre, poate te ajută ca inspirație
Misto noua casuta, sa o stapanesti sanatoasa!
Mancarea, hmmm aici e tricky, sa iti explic:
– copilul e model mofturos, si oricum ii trebuie un meniu divers, suntem numai noi 2 si fac de mancare aproape zilnic,
– eu ma chinuiesc sa tin dieta, in special la cantitate ma strofoc pt ca sunt o gurmanda si imi e greu cu limitele; muncind de acasa, copil fiind des racit, afara fiind frig, iata un cumul de conjuncturi care duc la miscare putina si mancat mult, ca daca tot fac e pacat sa arunc, nu-i asa, si la cantitatea de mancare facuta am o problema…
Cel mai des facem paste cu diverse sosuri, asta e mancarea lui preferata, si carne cu legume la cuptor, sau sufleuri de legume, ciobe si la noi, clatitele iar sunt la mare cautare, omlete, salate (astea mi le fac mie la pranz cand e el la gradinita), fructe, orez, cam o data pe saptamana cate o mancarica sosoasa de legume cu sau fara carne, snitele sau crispy.
Si apropo de gradinita, voiam sa te intreb, cum se face ca al vostru nu sta la program prelungit, cu somn di de astea? Ca si eu ma lupt aproape zilnic sa il conving sa doarma la pranz acolo, in rest s-a acomodat minunat.
La cantitate e un pic de lucru, și eu aveam până recent tendința să gătesc cât pentru o armată de husari. E chestie de exercițiu, te înveți în timp cam cât se mănâncă dintr-un fel și tura următoare faci mai puțin.
Legat de grădiniță, fi-miu e la program “mediu” – adică până la 14. După masa de prânz îl luăm acasă. De dormit la prânz nu mai poate fi vorba de vreun an și ceva… Duse-s vremurile bune 😁
Eu fac cumparaturile miercuri sau joi si carnea o comand la macelarie vineri (cumnata ia pentru ea si imi aduce si comanda mea).
De obicei meniul il fac in functie de ce comand la macelarie. Restul, legume, cartofi, paste le am teoretic in casa.
Saptamana asta am facut “vleesbrood” un fel de chiftele uriase. Fac cate 3 de-odata, deci 3 zile carne. 2 le mancam cu orez sa u bagheta si sos de visine (compot de visine ingrosat cu amidon de cartofi). Super bun. A 3-a cu cartofi si legume.
Am mai facut paste cu pesto, pui si legume (de data asta cu morcovi, ciuperci si masline).
In meniu mai e pe saptamana asta wraps cu omleta si legume si cartofi intai fierti si apoi prajiti. Paste carbonara sunt si ele pe lista.
Mai fac carne de vita sau de porc in sos de vin. Sau o fasole cu ciolan. Cred ca intra in meniul de saptamana viitoare. Supe fac doar in weekend cand suntem toti acasa.
Uh, ce bine sună ce zici tu acolo, am notat și eu ideile, mulțumesc! 😁
Ca sa nu uit , ce-s alea chisuri , ma mamica ma ? Pe la noi le-o zice altfel
Eu gatesc o zi da , una ba . Cand zic asta ma refer la ciorbe/ supe si felul principal sau felul doi cum ziceam pe vremuri . Ca o pasta , un ou , un cartof se mai fac seara sau la cerere In ziua cand muncesc intreb familionul ce ar vrea sa mai gatesc ziua urmatoare si cumpar ce imi trebuie pentru ziua urmatoare . Si eu urasc risipa de alimente , urasc sa arunc mancarea . Zilele trecute au vrut papanasi , aveam tot ce imi trebuia -mai putin branza dulce . Rog ginerele sa-mi cumpere 400 gr de branza dulce , merge la raion si ma suna ca doamna de acolo ( ne cunoastem ) zice ca trebuie 800 gr , ii spun eu 400 gr si incheiem discutia . Din 400 mi-au iesit 13 papanasi , chiar multi pentru 4 persoane . Ziua urmatoare o iau pe doamna la intrebari ( in gluma ) si ce sa vezi ? ea nu a facut papanasi dar asa cumpara alte gospodine . Pai or avea familii mai mari sau or manca dulciuri mai multe , ce stiu eu . Hai ca am lungit pelteaua pe aici in caz ca nu erati plictisiti . 🤣 Si sa nu uit , eu sunt o ciudatenie careia ii place sa gateasca .
Chișurile sunt quiche-uri, da na, ne mai prostim și noi p-aici :))
Și eu sunt la fel de ciudată, îmi place să gătesc. Ce nu-mi place e să nu știu ce naiba să gătesc 😁
Superb articol , ai atins acolo unde ne doare pe noi eroii bucătăriei, ce pot să spun e că ai atins un alt nivel cu organizarea si nu pot decât să te felicit. Eu nu am reușit performanța asta si nici nu mă chinui pentru că ar dura maxim o săptămână . Am o donșoară sclifosită si un soț la fel de sclifosit de uneori vreau să demisionez din funcția asta . Copchil crescut la grădi de la 1 an , apoi afterschool până pe la 12 ani și obișnuită să mănânce altfel de mâncare față de ce gatesc eu mai des , și soțul care e mai pe mâncare românească nene , mă aduc uneori la disperare. Ce mănânca unu’ nu mănâncă altu’. Să vezi ce superb e sâmbăta când e ziua mea de curățenie,, spălat rufe, aspirat si gătit de regulă 2 -3 feluri să împăcăm pe toată lumea zic eu , pe la 6 seara așa cănd eu mai am puțin și mă împrăștii vine donșoara si întreabă” eu ce mănânc?” păi ai zis că vrei ”aia”…. a da , da nu acu mai bine comand ceva sau mănânc în oraș .. cu fetele,(da știu halal educație )după care se dezlănțuie jihadu…. că am și eu o limită .
Stai liniștită, că și la noi sclifoselile sunt în floare… Fi-miu azi vrea aia, mâine nu mai vrea, bărbatul nu mănâncă aproape deloc zburătoare de nici un fel, iar orice mâncare trebuie să conțină carne, că altfel nu-i mâncare…
Așa că încerc cumva să împac pe toată lumea, ca să îmi păstrez și eu cât de cât mințile la locul lor.
Cum ti-am explicat pe undeva, strada din fata si cea din spatele blocului se modernizeaza. Se folosesc niste utilaje pe senile la care poti adapta diverse chesti XXL ca sa faca…ce au de facut. Momentan le-au atasat cate un pickhammer XXL. In curtea interioara a rezidentei s-a activat firma de gradinarit insarcinata cu intretinerea. Cu motocositoate, motofierastraie si alte motodracii. Inainte sa-mi termin cafeaua a trebuit sa dau fuguta urgent de tot la un magazin de materiale medicale, ca nevasta n-a fost atenta la stocurile din cabinet. Fiica din dotare e prezenta din motive de vacanta, cu tot cu prietenul din dotare. Ambii au idei un pic bizare privitoare la furajare, dar am ajuns la un consens macar pentru pranzul de azi. Dupa amiaza pleaca sa-i fericeasca doua zile si pe parintii lui. Nevasta si-a adus aminte ca ce bun era tortul cu mere umplute cu nuca in aluat de pandispan pe care il facea bunica ei acum un secol, hai, fa-le si tu la copii.😭
Asa ca pentru binele celor de pe acest blog, ma opresc aici cu comentatul. Si revin mai tarziu.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣 îți dorim o zi cât mai ușoară în continuare (mă rog, în măsura în care se poate…)
Interesanta tema! eu sunt singura care gatesc in casa si mancăm 4.
Cumpar cam de 2 ori pe luna, imi fac lista si tot asa ,, materie prima”.
Fac paine in casa, pizza, placinte, prajituri, cozonac, clatite.
Supa de galusti si ciorba de perisoare sunt preferatele noastre. Cartofi prajiti fac o data pe luna.
Am in camara zacusca, muraturi, compot, gem, varza murata, ladita cu cartofi si ceapa.
Iarna cumparam o jumatate de porc de la tara si toamna gaini, in rest mai luam si de la magazin.
Tot o data pe luna mananc cu copiii in oras.
In afara de ginabradea.ro, savori urbane mai iau retete de la laura adamache( ex muffins cu mere)lasebiacasa.
Am încercat și noi să facem cumpărăturile mai rar – adică o dată sau de două ori pe lună, dar cumva nu ne-a ieșit… Plus că mi se părea prea complicat să gândesc meniuri pentru o lună întreagă.
Așa că mergem pe varianta 1 dată pe săptămână.
Cu legumele și fructele am noroc că avem un aprozar tare fain în comună și iau de acolo proaspăt de fiecare dată.
Dada, de Laura Adamache am uitat, și de la ea mai iau rețete!
Te felicit pt organizare. Incerc si tot incerc, dar mai dau rateuri. Pe lista am un slow cooker, sper sa-mi fie de folos, acum m-am imprietenit cu air fryer-ul pt poftele mele de carotfi prajiti-neprajiti. Dar naspa si asa, ca perechii mele mai slabe (luuungi si slabeee) ii plac cei in ulei, asa ca fac si asa si asa. Eu tot cu savorile urbane, dna Bradea si inca cativa altii mai colaborez in materie de retete si inspiratie. Pe Jamiluta m-am suparat din cauza de limba romana. Desi ea e absolventa de filologie, accepta cu prea mare usurinta jihadul celor ca “indraznesc” sa corecteze (cu bun simt) crasele greseli de ortografie. Nu, eu nu am corectat pe nimeni, dar am vazut ce s-a intamplat cu cele cateva care au indraznit, asa ca ne-am separat amiabil. 🙂
Nu te gândi că eu nu dau rateuri… Acu vreo 2 săptămâni am avut o perioadă super aiurea din cauză de muci și muncă, de am mâncat o săptămână numai pizza, paste și sandvișuri. Aia e, n-am murit 🤷♀️
Am avut și eu un air fryer, dar l-am dat unei prietene. Tot din motive de personaje iubitoare de prăjeli în ulei 🙄
Așa că acu folosesc cu succes metoda “n-am chef să fac miros de prăjeli în casă” 😂
Pe Jamila n-am prea urmărit-o, așa că nu mă exprim.
Sunt și eu mare fan ciorbe, dar le-am cam lăsat pe dreapta de când cu regimul. Ăsta din urmă are un avantaj: știu mereu ce urmează să gătesc. Prin urmare, îmi fac un meniu pe care îl repet vreo 2 săptămâni așa că îmi iau de o grijă. Curând ar trebui să introduc și ciorbele pe undeva, că tare le mai duc dorul.
Aoleu, și nu te plictisești să mănânci 2 săptămâni același lucru?
Dacă vrei musai zeamă, încearcă varianta de supe creme, poți pune în ele mai multe chestii “inofensive” decât în ciorbe.
Se pare că nu, deși mă temeam că așa se va întâmpla. Am făcut, la un moment dat, supă creme de linte. Însă era cam acidă pentru mine și am lăsat-o pe dreapta. Îmi plac supele creme, însă nu le dau pe ciorbe. Totuși, mă gândesc că pot obține o ciorbă de pui sănătoasă, sau chiar de fasole, că tot îmi place.
Mda, depinde ce anume trebuie să respecți în dieta pe care o ții. Când am ținut eu regim, am evitat carbohidrații cu indice glicemic peste 35 (aici erau incluși și morcovii procesați termic, cruzi erau ok) și combinarea celor cu IG peste 35 cu proteină.
Așa că îmi făceam ciorbe cu țelină, păstârnac, dovlecel, conopidă, mazăre (congelată) și suc de roșii de la mam’mare și acrite cu borș. Erau comestibile 🙂
Legat de supa cremă de linte, depinde de care ai încercat. Eu o prefer pentru supe creme pe cea verde, în combinație cu praz. Mi se pare foarte bună la gust.
Apoi mai poți încerca supe de legume mai „consistente”, gen minestrone. Sau ciorbă de fasole verde cu tarhon, iarăși, super gustoasă (sau așa mi se pare mie) și relativ „inofensivă” caloric.
Succes în continuare în lupta cu kilogramele!
am citit articolul imediat după ce m-am ridicat de la masă; mi-e foame, deja…
bine ai venit în casa ta!
Bine te-am găsit și aici!
Ia cu apă, cică trece foamea 😂
Te invidiez, ești foarte organizată! Eu sunt foarte bucuroasă când e coptila la grădi, mă agit numai pentru masa ei de seară, că noi mâncăm (aproape) orice. La mine acesta este baiul cel mai mare… Pe lângă orice, se subînțelege și orice oră 😁
Bune idei, Iulia, mulțumesc, eu zic să faci rubrică separată cu astea ca leneșii ca mine să le găsească la prima pedală 😁
Nu-s organizată, dar mă strădui, că altfel o iau pe câmpii 🥴
Și eu aș fi în stare să mănânc aproape la orice oră (mai puțin dimineața, când nu pot decât cafea), dar mi-am dat seama că mă trezesc dimineața cu o stare extrem de neplăcută dacă am băgat ceva la matz seara, așa că mai bine mă abțin.
Mă gândesc să postez duminica ce urmează să avem noi în meniu pentru săptămâna următoare, poate așa vă mai inspirați și voi.
După cum am mai spus, la noi în casă io-s bucătaru’ 👩🍳, dar n-am tot felul de dileme d’astea existențiale. Gătesc pentru 2 zile și, în general, mă roagă fetele să le gătesc ceva sau altceva. Dacă ele nu au preferințe, aleg eu!
Legume și carne (pui, curcan și porc) aducem, de obicei, de la țară, motiv pentru care sunt din belșug în marea majoritate a timpului, nu trebuie să-mi bat capul cu asta.
La mine bucătăreala e un soi de relaxare, mă rup de problemele de peste zi. Și până fierb toate alea, mai fumez, mă mai uit și la un film, la televizorul din bucătărie, sau umblu pe-aici și pe la Mihai, citesc comentarii etc.
Tu lasă sugestii de meniuri săptămânale, că poate la un moment dat mă lasă inspirația și se vor dovedi a fi neprețuite!😀
Mda, bine de tine… La noi carnea de zburătoare e privită cam cu dezgust, da orice masă e cam musai să aibă carne…
Altfel, așa cum am mai zis, gătitul în sine îmi face și mie plăcere, ce nu-mi place e să mă întreb ce naiba să gătesc.
La noi e cam tot așa: listă cu ce am de gând sa gatesc în următoarea săptămâna, verific ingredientele, ce am și ce nu. Domnul e trimis la vânat, de gătit tot eu. Zilnic. Cel mult o zi pe săptămână să nu gătesc și atunci că insista soțul, că eu aș găti de zici că vine foametea. Tocmai din cauza asta se cam aruncă uneori câte ceva și aici încă lucrez. Sau aștept să treacă și cel mic la mâncat și poate se rezolvă
Și eu am avut mult timp problema asta – găteam ca pentru un regiment.
Dar apoi a început să mă frustreze să tot arunc mâncare la care muncisem, așa că am început să ajustez cantitățile și în timp am început să mă cam prind cât să gătesc astfel încât să se mănânce tot.
Succes cu ăla mic! 😊
La noi e simplu. Deja nu avem copii.
Dimineața domnul meu mănâncă croissant cu gem. Luam croissante de la brutărie sâmbătă si congelam. Gem sau dulcețuri avem de la mame si am executat si eu vreo 20 de borcane anul trecut.
La prânz eu mănânc la restaurant iar domnul la restaurant sau la maica-sa.
Seara mâncam lejer: supe crema sau brânza de veci cu dulceața domnul sau paste cu Pesto. O data pe săptămâna comandam pizza sau sushi.
Sâmbătă dacă nu suntem invitați pe undeva gătesc ceva carne cu mămăliga care e pasiunea francezului din dotare. Duminica se folosesc resturile de carne cu niște cartofi sau dacă mergem la belle mère (aka soacra) mâncam la ea și mai primim și caserola la pachet adică cam de 2 cine.
Eu fac piața marți seara și joi îmi livrează un fermier legume și oua. Și cam așa ne scoatem. Suntem plictisitori.
In concediu e mai greu ca acolo tre sa fac și dulciuri.
Cel mai simplu e cu pisica: crănțănele la discreție și pliculeț seara 😁
Ah, ce frumos sună plictiseala asta a voastră. Uneori mi-aș dori să mă plictisesc și eu așa.
Pe de altă parte, dacă știu ce anume vreau să gătesc, activitatea în sine îmi face plăcere.
Mâța noastră e norocoasă uneori, când mai rămâne câte un rest de carne crudă de la porția câinilor, ajunge la ea. Să vezi atunci frenezie pe capul ei! 😁
Pisica noastră nu e deloc interesată de mâncarea noastră. Nici măcar la pește nu reacționează. Își mai ia suplimente din natură: un șoricel, o vrabie. Ni le prezintă și apoi le hăpăie de zici ca n-o hrănim.
Și mie îmi place uneori să gătesc, îmi face creierul să tacă 😁
Mai întâi, sa stăpânești sanatoasa noua căsuța 🙂 Deși nu comentez mai deloc, te citesc regulat și cu muuuulta plăcere ;).
Revenind la oile de azi, da, te rog, dacă ai cum și când, lasa pe-aici prin vreun colt meniul săptămânal. Și poate ne mai găsim și printre noi unii alții sa il lasam pe al nostru și iac-așa mai îmbunătățim inspirația :). Eu adopt aceeasi metoda aproximativ, cred ca a rămas din moși strămoși că și când eram copil la mama cam tot așa se programa mancarea. Acum fac o ciorba/supa și un ‘felul doi’ care ne ajung omului și mie cam de luni pana joi. Și noi mancam doar seara ca în rest ori mancam pe la birou, ori câte un sandwich/salata/omleta pe repede-înainte în pauza de prânz. De obicei noi alternam, intr-o zi ciorba (si fix ca Fritz, al meu completează cu ceva cu pâine), urmatoarea zi ‘felul principal’. Săptămâna asta am avut ciorba de perișoare (pe care al meu deși nu e de pe meleagurile mioritice o adora) și ceva copanele de pui cu sos și legume. Moștenitoarea e încă în fericitul spațiu al burții lu’ maică-sa, asa ca pt inca (puțin) timp nu mă încurcă. Mai vorbim peste vreun an :))) Spor și zi frumoasa!
Mulțumesc frumos și mă bucur că ai comentat!
Sigur, o să scriu, deja sunt mai mulți care au zis că i-ar interesa, așa că o să încerc să pun săptămânal ce idei îmi mai vin și aștept cu interes și idei de la voi, niciodată nu pot exista prea multe idei la capitolul ăsta.
Felicitări pentru junioare, sarcină ușoară în continuare și să vă bucurați unii de alții!
Crock Pot ruuuules! Cred ca doar snitele si chiftele nu face. Asa ceva! Cea mai buna pasca de pe lume ala o face, au innebunit toti prietenii mei dupa ea si imi ia 7 minute
Io mi-am luat slău cucăr de la Crock Pot. Ăla mare. Are funcție de prăjire. Fix șnițele și chiftele fac la el, că are capac și nu stropesc totul în jur 😁
Plus că îmi încap o grămadă o dată 🥳