Alandala

Voi știți ce fac părinții voștri pe internet?

Tata a pățit o pățanie. Și anume, cumva, nu știu exact cum – că i-o fi apărut pe feisbuc, că i-a venit ceva mail, naiba știe, că relatarea poveștii a venit de la mama, care nu e chiar șefu’ la tehnologie și n-a reținut detaliile astea – a dat online peste ceva anunț conform căruia, contra modestei sume de 10 lei putea intra în posesia unui cort. De camping, cum ar veni.

Acu, trebuie să înțelegeți că ultima dată când au fost ai mei la vreun camping cu cortul, Elvis era încă adolescent și abia dispăruseră dinozaurii.

Iar următoarea dată când aveau vreun plan în sensul de a merge la campat cu cortul era cam la vreo 2 săptămâni după ce urma să înghețe iadul.

Deci nu e ca și cum un astfel de obiect ar fi avut vreo utilitate vreodată în gospodăria sau viețile lor. Ei bine, cu toate astea, tata a dat clic pe link și a plasat comanda. Pur și simplu pentru că o ofertă ATÂT de bună nu poate fi ratată.

Câini

Fifi 🖤 01.11.2008 – 10.11.2023 🖤

S-a dus și Fif, să fie lângă Otto.

Știu că nu am povestit pe aici despre ea, dar Fifi a fost primul meu cățel. Primul cățel al meu și numai al meu.

Am tot avut diverși căței prin curte, în copilărie, dar ei erau cățeii familiei, iar eu eram oricum prea mică să înțeleg mare lucru din ei.

Dar Fif a fost primul cățel pe care l-am luat eu, conștient, voit, ca să fie al meu și să am grijă de el.

Casă

O propunere provocatoare

Știți că povesteam acum ceva vreme despre chestiile alea pe care nu ai niciodată chef să le faci?

Ei bine, azi vreau să vă propun o provocare. Știu cu siguranță că toți cei care citiți p-aici aveți vreun colțișor prin casă, curte, garaj, mașină și așa mai departe, în care sunt înghesuite jdemii de catrafuse la grămadă, alandala și claie peste grămadă.

Dacă nu aveți, și toată viața voastră e perfect ordonată și la linie, vă sfătuiesc să nu continuați, că s-ar putea să vă ia cu răuț la căpuț.

Alandala

Raport de situație – iulie 2023

Ca să nu revin aici așa, precum măgarul apărut din ceață și pentru că mulți dintre voi mi-au scris în privat să mă întrebe de sănătate, vă fac aici un scurt rezumat al ultimelor luni (aidecapumeu, mă apucă jalea când îmi dau seama de când am lăsat locul ăsta în paragină).

PS: poza n-are nici o legătură cu textul, doar mi-a plăcut, inspirată fiind de discuțiile de ieri despre limonăzi și alte beuturi estivale 😁

Gătit

Meniul săptămânii 20 – 26.03.2023

Iaca s-a făcut din nou duminică, așadar e timpul pentru o nouă sugestie de meniu pentru săptămâna viitoare.

Dar înainte de asta, trebuie să vă povestesc ce rateu epic am dat la meniul de săptămâna trecută. Așa cum v-am povestit, printre altele, aveam în plan o supă de roșii și o mazăre cu sos de smântână și mărar.

Ei bine, ce-am făcut, ce n-am făcut, cert e că supa aia de roșii a ieșit așa, un fel de exponent al Salinei Turda. De fapt, ce vorbesc eu, Salina Turda ar fi fost invidioasă pe cantitatea de sare din supa mea…

Gătit

Noi ce mâncăm azi?

Întrebarea care dă fiori oricărei… voiam să scriu “mame”, dar apoi mi-am dat seama că sunt familii în care gătește tata sau bunica sau mătușa sau bona sau vecina de la 3 sau… Nfine… Ce e cert e că întrebarea din titlu dă fiori și crește tensiunea oricărei persoane desemnate cu gătitul într-o familie.

Și nici eu nu fac excepție, pentru că eu sunt personajul responsabil cu furnizarea hranei în familia noastră. Așa că dacă aud întrebarea asta, mă apucă ori jalea aia mare, că primul răspuns care îmi vine în cap e: „De unde naiba să știu eu?!?!”, ori îmi creste instant tensiunea și îmi vine să izbucnesc mai rău decât o oală sub presiune și să arunc cu vreun obiect contondent spre persoana care o adresează.

Așa că, pentru liniștea și pacea mea sufletească și întru evitarea potențialelor conflicte, de ceva vreme practic ceea ce se numește în engleză „meal planning”. Mai pe românește, planificarea meniului sau meniul zilei.

Gânduri

Duminica în familie – așteptări vs realitate

Minunat, vă zic. Pentru că tot ce-ți poți dori într-o duminică dimineața, când ești cu mucii până la brâu, când mai mult tușești decât să scoți din tine cuvinte articulate și când simți că nu mai ai creier în cap, ci cel mult un fel de masă gelatinoasă, care oricum amenință să ți se scurgă la vale pe nări la următoarea tură de suflat nasul, e un copil țâfnos.

Copii

4 ani și jumătate

În poza care ilustrează articolul de față, câinele din imagine, Fred pe numele lui, avea în jur de 8 luni. Iar burta mea avea 8 luni jumate. Poza e făcută la Alba Iulia, în 29 iulie 2018. Fix două săptămâni mai târziu îl evacuam pe fi-miu din garsoniera lui confortabilă. Dar în ziua aia eram la expoziție cu câinii și-mi alergam burta prin ring de-mi sfârâiau călcâiele. Asta așa, în caz că mă mai întreb vreodată de ce-i așa zbuciumat copilul ăsta.

Câini

Dialoguri la ceas de seară #4

Mă foiesc prin bucătărie, pun vase curate la loc, vase murdare la spălat, d-astea…

Copilul mi se împleticește printre picioare cu diverse probleme urgente și foarte urgente, în timp ce organismul lui face niște mișcări care-mi amintesc în mod bizar de Michael Jackson.

Alandala

Îngerașul păzitor

Bineînțeles, mama a ținut neapărat să mă sune imediat și să îmi raporteze „ce a mai creat Marse” (Marse e tata), pe de o parte pufnind nemulțumită de cât de împrăștiat și neatent poate fi omul ăsta, pe de altă parte, amuzată până la cer de faptul că iată, îngerașii își făcuseră iarăși treaba cu brio. Karma însă nu dormea, după cum avea să se dovedească nu mai târziu de seara aceleiași zile. Doar moțăia un pic.

Alandala

Dialoguri matinale #5.1 și 5.2

Copilul urma să plece de acasă pentru 4 zile, împreună cu tatăl lui și împreună cu o fetiță plus tatăl aferent ei.

Excursia, planificată de mult și foarte așteptată. Toate bune și frumoase până în dimineața plecării. Când s-a dezlănțuit jihadul lacrimilor și jelaniei. Copilul nu mai voia neam să plece de acasă fără mă-sa.