Hai s-o dăm oleacă și în butoiul cu melancolii, că ce dreq să și faci pe frigul ăsta?
M-am declanșat, de fapt, de la un comentariu de pe fb la textul anterior, în care venise vorba despre ceaiuri.
Hai s-o dăm oleacă și în butoiul cu melancolii, că ce dreq să și faci pe frigul ăsta?
M-am declanșat, de fapt, de la un comentariu de pe fb la textul anterior, în care venise vorba despre ceaiuri.
Frați și surori, vin azi în fața voastră cu o problemă care, la noi în familie generează deja de niște ani buni o scindare gravă.
Se dă următoarea ipoteză: vrei să te servești tu pe tine însuți/însăți cu o felie de pâine cu unt și cu gem. Preferabil prăjită, că nu suntem sălbatici.
Mi-am dat seama că nu v-am mai relatat de ceva vreme discuțiile savante dintre mine și domnul cu care împart locuința și plata taxelor.
Să vă zic una de azi, așadar.
Dragii mei dragi care bântuiți azi pe-aici, pe plaiurile internautice, ajutați-ne să lămurim o dispută domestică ce ne macină familionul de multă vreme.
Se dă următoarea ipoteză: simți că te ia cu-n pic de fomică. Nu e chiar foame d-aia care să solicite îngurgitare de fel 1 plus fel 2 plus desert, da’ nici d-aia pe care o amăgești cu un covrigel sau o sărățică. E așa, o fomică intermediară. Poate combinată și cu-n pic de poftică de ceva bun ce știi că sălășuiește prin frigider.
Deși am promis că nu transform locul ăsta într-unul de culinăreală, pentru că mulți dintre voi m-ați întrebat (aiurea, m-au întrebat 2 persoane, da’ așa am auzit eu că se zice în lumea bună a interneților 😂), vă las mai jos rețeta celor mai bune ouă umplute. Ever.
Inițial voiam să fac o ditai introducerea, dar pentru că mi-am dat seama că pe mine mă scot din minți rețetele alea pentru care trebuie să derulezi pagina 15 minute, începem mai întâi cu rețeta și lăsăm povestea pentru la urmă, dacă o să mai aveți chef.
Nu știu în alte case cum e, dar la noi, colocatarii mei au dezvoltat un obicei tare prost: vor să mănânce. Și încă în fiecare zi! Așa că, până oi reuși să îi dezbăr de acest tare prost obicei, m-am gândit că poate n-ar prinde rău să reiau genul ăsta de postări.
În primul rând pentru că mă ajută pe mine să țin o oarecare evidență a chestiilor comestibile pe care le produc, în al doilea rând pentru că mereu mi-a prins bine să aud ce mai gătiți și voi și nu în ultimul rând pentru că, în trecut, feedback-ul din partea voastră a fost fain, așa că pot crede că vă ajută și pe voi, la nivel de inspirație.
Aceia dintre voi care ați mai dat p-aici și/sau prin vecini posibil să știți că am zis mereu că-s foarte norocoasă în privința lu’ fi-miu, din punct de vedere al mâncatului și mâncării.
Respectiv am avut mare baftă că fi-miu a fost mereu un copil mâncăcios, fără figuri și mofturi la mâncăruri.