IuliaO seară obișnuită în familia Crăciun. Începutul procedurilor de nanificare.
Copilul se află în etapa 4/5248 de dezbrăcatului de haine, proces care, după cum se știe, poate avea o durată nedeterminată. În cazul de față, a reușit să-și dea până acum jos bluza și o șosetă.
Brusc, îl apucă setea.
– Mi s-a făcut o sete grozavă!
– Vezi că ai sticla ta de apă la noi în dormitor, lângă noptiera mea. Du-te bea.
– Știu foarte bine unde e, nu trebuie să îmi spui! (și se întoarce pe călcâie, luându-și tălpășița spre dormitor).
– Ceapa ta de copchil (asta am zis-o numa în gând).
Revine 2 minute mai târziu.
– Nu am vești prea bune.
– ?
– Păi să vezi. Nu prea era prea bine înșurupat capacul la sticlă, așa că m-am cam udat și pe mine (și un deget grăsun îmi indică câțiva stropi de apă aterizați pe nădragi) și s-a făcut și ditamai balta pe jos.
După ce termin să mă dezbrac, te duc să-ți arăt balta!
După care își vede tacticos mai departe de procesul de dezbrăcare.
Sursa foto: pexels
Cunosc 😁 dar ce foame li se face chiar inainte de culcare.
Cat despre balta, mi se pare extrem de suspect cat de mare poate sa fie, avand in vedere cantitatea infima de stropi de apa.
Oh, da, foamea de dinainte de culcare 🤦♀️
Fix așa a fost – era cam cât o jumate de palmă “marea baltă” 😂
Este apsolut minunat acest coptil al tău! Cum știe el să pună degetul unde trebuie 😂😁
Iar ordinea priorităților… De vis!
🤣🤣🤣
Este vina voastră că nu ați înșurubat cum trebuie capacul! 🙄😂
Dacă stau bine și ma gândesc, nu prea aveam probleme de genul asta înainte de culcare. Dar după ce a început școala, și trebuia să își facă temele…au mamă. Toate îl apucau: îi era sete, îi era foame, îl “tăia” ceva și trebuia sa meargă la toaletă. Orice, numai să nu stea la birou să învețe. 🤪
Ntz, de data asta n-a fost vina noastră, că ultima dată a insistat să își reumple singur sticla, așa că și-a făcut-o cu mâna lui 😁
Ținând cont de nenumăratele “probleme” de dinainte de culcare (fix cum zici, foame, sete, pipi/caca, mâncărici…), presupun că asta o să ne aștepte și la teme… 🙄
Buna dimineata!
Frumoasa replica a copiilor,, stiu,,.Am folosit mult timp canile acealea cu cioc pentru ca varsau apa tot timpul.
Au dormit in fiecare in patutul lui cu mine in sufragerie.
Apoi de la 3 la 9 ani, in pat suprapus singuri in camera.
Aveau la capul patului canuța aceea. Plus, cate una, pe care o carau prin casa.
Si, televizoarele, aveau cate 2 telecomenzi. Mereu le pierdeau si imi puneau la grea incercare nervii.
Eu nici acum nu prea îl las să bea din pahare sau căni sau alte recipiente cu o probabilitate mai redusă de vărsat lichidul din ele 😁
Are peste tot prin casă sticle, căni cu cioc și altele asemenea.
Acum nu îl mai vezi dezbrăcat / îmbrăcat, iar după ce crește, nu îl mai vezi culcat!😀
După cum am mai scris pe aici, fiică-mea este o cititoare pasionată și am stabilit că poate citi până la 22:30, după care musai somn. La 22:30 stinge becul, după care își prelungește lectura până după 23 (la lumina lanternei sau, după caz, fără lanternă, dacă citește de pe e-book). 😀
Lasă, că asta cu cititu o făceam și noi. Recunoaște cinstit! 😁
Ba unii dintre noi o mai fac și acum. Azi dimineață, domnul soț, cam cârpit de somn, așa, îmi mărturisește că ieri a stat până la 2:30 ca să termine o carte, că tare îl prinsese…
” o sete grozava” 🤣🤣 mi-l imaginez vorbind cu patos
Dada, e sfătos nevoie mare când are el chef :)))