IuliaVreau să vă povestesc o fază de azi dimineață și să îmi spuneți care este părerea voastră sinceră, chiar sunt curioasă, că poate văd eu lucrurile greșit.
Noi am dat copilul la schi cu instructor (bine, tehnic vorbind „instructori”, că sunt 2 – soț și soție). Și asta nu pentru că am fi niște snobeți care nu mai știu pe ce să arunce banii, nici pentru că nu știm să schiem. Că nici nu suntem și de asemenea știm.
Practic, în familia noastră extinsă, din 2 părinți și 2 perechi de bunici, 5 persoane știu să schieze. Ei bine, cu toate acestea, nici una dintre aceste persoane nu a reușit să învețe copilul să schieze, cu toate eforturile depuse.
Și asta în condițiile în care atât tatăl copilului, cât și bunicul matern au fost la viața lor monitori de schi și au învățat mulți alți oameni să schieze.
Mno, cu copilul n-am reușit și pace. Se pare că (cel puțin la modelul nostru) se aplică teoria aia conform căreia cu un străin reacționează mult mai bine și este mult mai dispus să învețe decât cu cei din familie.
Acuma, oamenii ăștia cu care merge la schi sunt aceiași cu care a mers și la înot. Unde a mers fix din același raționament: noi nu am reușit să îl învățăm să înoate. Ce nu am reușit noi în 2 ani de zile, oamenii ăștia au reușit în 3 luni. La modul că acum copilul nostru înoată în piscina de adulți singur-singurel, fără aripioare, plută sau alte materiale auxiliare. Strict folosind lăbuțele anterioare și posterioare din dotare.
Așadar, când am aflat că aceeași oameni se vor ocupa și de schi, am zis clar că îl înscriem. Și până acum se pare că am făcut bine, că vine copilul nostru cu un entuziasm după orele de schi de nu vă pot povesti. Entuziasm cu care nu s-a întors niciodată acasă după vreuna din încercările membrilor familiei de a-l învăța să schieze.
Bun, și acum că am făcut această introducere lungă cât o zi de post, să vă povestesc întâmplarea de la care m-am pornit.
Azi dimineață, copilul a fost predat instructorilor. O paranteză mai fac și gata: merg de 2 ori pe săptămână și sunt preluați din fața grădiniței și predați apoi înapoi la grădiniță. Închis paranteza.
La predare, o aparținătoare a uneia dintre copii din grup – nu știu dacă e bunică, bonă, mătușă, nănașă, da nici nu importă – a mers la instructor și i-a comunicat pe un ton afectat că fetița din dotare are o „doleanță”.
Și anume, micuța viitoare Lindsey Vonn s-a plâns acasă că ea merge mai repede decât toți ceilalți copii, motiv pentru care dorește să fie plasată prima în șir, pe pârtie, deoarece ultima dată a trecut cu schiurile peste schiurile unui alt copil și asta a necăjit-o foarte tare.
Instructorul a fost foarte plin de tact și i-a explicat respectivei dame că el își face treaba așa cum știe și cum consideră el, având în vedere bunăstarea tuturor copiilor participanți.
Chestie care pe de o parte mi s-a părut plină de bun simț, iar pe de altă parte m-a umplut de respect pentru omul ăla, că eu o înjuram direct pe madamă.
Și acu vine întrebarea: vi se pare normal să soliciți tratament preferențial, pentru că tu ai impresia că copilul tău e mai special decât ceilalți?
Eu văd lucrurile așa: dacă ai dat copilul pe mâna unui profesionist antrenat (ca să vă faceți o idee, oamenii ăștia doi se ocupă cu treaba asta de vreo 20 de ani, ceea ce înseamnă o dată că le-au trecut destul de mulți copii prin mână și secundo că, dacă rezistă pe piață de atâția ani, ceva-ceva or face ei bine; ptiu, am zis că nu mai fac paranteze, da se pare că nu mă pot abține), ai încredere în omul respectiv și îl lași să își facă treaba.
În momentul în care te apuci să soliciți, fără vreun motiv concret – că tu nu ai de unde să știi că realmente copilul tău e mai bun decât ceilalți, că nu ai fost acolo, nu știi cum schiază restul și care e nivelul general al grupei – să i se acorde tratament preferențial odorului tău, ești o vacă sau un bou cu cabină și te piși pe experiența și cunoștințele instructorului, dar și pe ceilalți copii. Să steie la coadă, dă-i dreq de nepricepuți!
Eu cred că genul ăsta de părinți sunt fix ăia care și la școală le spun învățătoarei sau profesorilor cum să își facă treaba, ba chiar și atunci când se duc la medic au în cap o idee clară despre cam ce ar trebui să le spună și să le facă ăla.
Iar în opinia mea, genul ăsta de plozi, pentru care vine mamița, mam mare sau tanti Mița să solicite să fie tratați mai cu motz, vor deveni fix genul ăla de adult care are impresia că totul i se cuvine și că toți ceilalți sunt liberi să stea în urma lui. Pentru că d-aia. Că așa a învățat de acasă, că e mai special și toți restul îi sunt inferiori.
Acu, ce mă mai întreb eu este dacă în toată povestea asta oare are vreo relevanță faptul că micuța vedetă este, întâmplător sau nu, fiica primului edil al urbei noastre.
Sunt tare curioasă să aud care e părerea voastră. Greșesc? Sunt absurdă? M-am inflamat de pomană?
Sursa foto: Image by cookie_studio on Freepik
Ca să mă păstrez elegant, felul ăsta de oameni mă fac să fantazez încântat despre cum domniile lor sug anumite șosete.
*face.
M-am umplut de gramatică pe tastatură.
🤣🤣🤣🤣🤣🤣 Fix așa!
Eu le zic chapeau monitorilor! Cred ca tentatia de a o scuipa intre ochi (scuzati franceza) ar fi fost mult prea mare! Nu pot sa le sufar pe astea. Pot sa inteleg ca odorul cere asa ceva – sau ma rog, ca se plange parintilor de asa ceva. Dar cat de mult sa te duca capul incat sa te si duci la monitor, cu tupeul de rigoare, sa ceri asa ceva? Ce as putea, in schimb, sa inteleg ceva mai usor, ar fi sa se duca mamzela la monitor si sa discute cu el/ei (asa, ca de la superiori la superiori), si sa incerce SINGURA sa rezolve problema. Ma rog, problema… intelegeti voi. Ca monitorul a dat cel mai corect raspuns, dupa parerea mea, asta e altceva. As putea chiar spune ca, daca pitica ar fi facut treaba asta singura, ar fi putut intra in categoria “copil infipt, care stie ce vrea si caruia nu ii e teama sa ceara”. Why not. Dar cu parintii astia simt ca imi iau campii :)) Si la gradi la fi-miu sunt peste tot fenomene din astea. Csf, ncsf…
Știi care e chestia? Că eu suspectez 90% că copilul nici măcar nu a cerut așa ceva, ci asta au dedus adulții din familie.
În plus, oamenii ăștia sunt ffff ok cu copiii și îi încurajează mereu să spună când vor ceva/nu înțeleg/nu le convine.
Fi-miu, de exemplu, le-a spus mereu ce baiuri sau nemulțumiri are și, în măsura în care au fost justificate/raționale, oamenii s-au adaptat și au făcut să fie bine.
De acord cu tine. Din pacate majoritatea copiilor din astfel de familii doresc tratament preferential.
Mda ☹️
A venit o mamă la diriginte și i-a cerut să mute odorul in prima bancă și să-i schimbe colegul de bancă fiindcă “ăla” copiază de la prețiosul fiu la extemporale. Dirigu a pos o întrebare de nota 10 “Vreți să -l pun in bancă cu unul de la care să copieze Dorin?” Am uitat să menționez că asta se petrecea în clasa a zecea, de față cu toți colegii. Cred că ce s-a petrecut în zilele următoare s-ar putea numi azi bullying.
Clasa a10a! Doamne, și copilul cu pricina nu a intrat în pământ de rușine?! Nu-și imagina ce glume vor urma? Sau sunt așa de pierduți de lume copiii cu mămițiki?
Altă specială 🙄
Iulia, nu povestea tu recent pe aici despre acele personaje ce depășesc coloana de fraieri și apoi cer insistent să între pe bandă? Păi, au și ei copii, nu?! Trebuie să transmită mai departe bunele obiceiuri și învățăminte, în toate aspectele și împrejurările vieții lor, nu? De ce s-ar limita “decat” la trafic? Faptul că distinsa făptură incomodata e fiica distinsului edil e bonus!
Yep, din păcate fix ăștia sunt. Și tot ei sunt cei care strigă apoi din toți bojocii că vor o țară ca afară.
Si fi-miu tot cu instructor a invatat sa inoate. Si inca unul personal care lucreaza cu 2 sau 3 copii. Nu e deloc snobism sa il dai sa invete un sport cu un instructor. Nobism si lipsa de bun simt e in schimb sa ii spui tu instructorului ce sa faca si cum sa procedeze. Daca stii tu mai bine, atunci copilul nu are nevoie de instructor sau profesor ca doar te are pe tine, buricul pamantului. Logic, nu?
Exaaaaact! Sau, dacă consideri că copilul tău a depășit nivelul grupului, îi iei frumușel instructor personal și ăla va face orele în ritmul copilului tău 🤷♀️
Garantat are importanță că e fiica primului edil.
Mdea… 🙄
Iulia, cu informatia conform careia copila e fiica edilului orasului trebuia sa incepi… Asta ne spune multe despre ce fel de educatie primeste domnisoara acasa…
Mda, din pacate abunda lumea de astfel de parinti, de oameni in general, care au impresia ca ei sunt mai speciali si au drept la tratament preferential. Instructorii au procedat foarte bine, eu sper sa ramana fermi in deciziile lor si sa nu se lase influentati de statutul civil al nimanui!
Succes cu lectiile de schi!
Să știi că cred că tot norocul e că sunt niște oameni cu capul pe umeri și, în atâția ani, probabil s-au lovit de toate tipologiile de mamițe și tanti Mițe și știu exact ce au de făcut.
Scriu din poziția de fiică de prim edil. Pe la 7-8 ani, mi se părea cu mintea de atunci, că am o stea in frunte și că tata ar trebui să intervină pe ici, pe colo că să-mi netezească mie drumul.
Noroc că eram singura din familie care gândea așa 😄
Și ce nedreaptă mi se părea atunci educația lor! 😄
Să știi că mai cunosc și eu alți copii de primi edili. Și mulți copii de oameni cu bani (la nivel de întors bani cu lopata). Crescuți cu absolut bun simț și bună creștere.
Deci se poate – iar tu ești un exemplu clar.
De acord cu tine!
Desi… (si aici insert comentarii de la sot ca ar trebui sa stau in banca mea) am facut si eu asta o data. Si inca in Austria. Ideea e ca noi l-am dus pe pitic la schi de la 3,5 ani si a facut vreo 3 cursuri pana a venit pandemia (si se descurca deja binisor). Apoi am mers iar in 2021, doar ca in alta statiune si le-am aratat carnetul de la scoala anterioara unde scria la ce nivel a ajus. Numai ca vazandu-l micut, l-au pus la incepatori, desi am protestat. Insa a doua zi, cand m-am dus pregatita sa ma cert cu ei de-a binelea, a venit instructorul din prima zi sa-mi spuna ca da, stie schia, si il muta la alta grupa. 🙂 In rest nu m-am mai bagat peste instructori, ca stiu ei mai bine. 🙂
Oarecum te înțeleg și nu pot să zic că mi se pare deplasat faptul că le-ai spus la ce nivel este copilul.
Pe de altă parte, intuiesc că, orice le-ai fi spus tu, ei oricum l-ar fi încadrat mai întâi la nivelul cel mai de jos, ca să poată evalua cu ochii lor care este nivelul, dată fiind responsabilitatea pe care și-o asumă.
Daca le spuneam doar eu, intelegeam – dar le aratasem carnetul de la alta scoala de schi (tot din Austria) unde scria clar ca e e apt sa treaca la partii rosii, dar no… probabil ca n-au crezut cand l-au vazut asa mic. 😛 Oricum, imi place sistemul din Austria unde muta copilul in alta grupa atunci cand considera instructorii si nu e musai sa stea o saptamana la acelasi nivel (ca in Franta). 🙂
Azi a nins si in Luxemburg, fericire mare… mi-e asa dor de schi, ca asta e primul an (in afara de pandemie) cand n-am ajuns (inca mai e o speranta in vacanta de Pasti)
P.S. la primul comentariu – in 2022 a fost de fapt “incidentul” ca in 2021 mersesem in acelasi loc ca inainte de pandemie. 🙂
Să-și ia antrenor personal!
Nu zic mai mult că m-am enervat deja
Aia mă gândeam și eu – dacă ți se pare că e prea evoluat copilul ca să se mai amestece cu restul de împiedicați, ia-i frumușel instructor personal, să meargă fix în ritmul copilului tău 🤷♀️
Din fericire , nu ! Ai dreptate și profesorul la fel. Eu urăsc genul ăsta de oameni dar suntem nevoiți să i suportăm …
Păi cum???? Și nu a pus-o prima??? Mvaaaaaaiiiii… Dar covor roșu? Nici aia??? O pamblică, ceva…
Ia mai dă-i în edilitatea lor…
Ești de groază (în sensul cel mai bun posibil) 🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ce să zic… Fac tot posibilul 😂😂😂
Și îți iese bine di tăt 🤣
Bai si eu aleg tot ca voi sa dau copiii pe mana profesionistilor fin simplu motiv ca nu doresc a-mi distruge relatia cu propriul copil. Chiar daca sunt f buna la mate spre exemplu am ales sa las copilul cel mare pe mana unui profesor cand a venit vorba de pregatit pentru un examen sau olimpiada pentru ca eu pot fi f buna la mate dar la fel de slaba in a explica sau a gasi modul eficient in a explica… asa ca stau cuminte in banca mea si fac ceea ce stiu eu sa fac in profesia mea.La fel si cu schiatul le-am luat cursuri si tabere specifice, inot la fet si lista poate continua. Nu ma bag ever peste profesor, instructor, antrenor etc ca nu e locul meu sa evaluez ce stie sau ce nu stie si singurul lucru pe care il cer specific este sa ma tina la curent cu evolutia si ce mai tre facut sau schimbat ca tot din experienta am observat ca cu cat e mai profesionist cu atat de rau stau la capitolul comunicare asa ca cer specific aceste lucruri. Fiecare cu meseria lui ca sunt satula de astia care se pricep la tot si nimic.
Fair enough!
După ce am citit tot articolul, mi-a răsărit în minte vorba aia conform căreia prost nu-i cine cere, prost e cine dă.
Tot respectul meu pentru instructor.
Mda… Cam așa ceva.