IuliaMergem să preluăm moștenitorul familiei de la grădiniță. Evident, după ce dimineață a parlamentat juma de ceas despre cum nu vrea la grădiniță, ba că e obosit, ba că n-are chef, ba că hâr, ba că mâr, la ora prânzului nu se mai dă plecat de acolo.
Mai stăm așadar un pic, alăturându-ne cetei celorlalți părinți ale căror odrasle, de asemenea, nu se dau duse din curtea grădiniței. Bate un vânt de te mută din loc, dar pe plozi nu pare să-i deranjeze. În timpul ăsta noi, părinții, stăm zgribuliți laolaltă și mai-mai că ne-ai vedea începând să ne înghesuim unii în alții ca oile, ca să ne mai încălzim.
Încet, încet însă, câte un părinte reușește să-și îndepărteze copilul din locul cu pricina și să-l momească să plece, așa că ceata se subțiază lent, dar constant.
Într-un final, mai rămân vreo 3 rătăciți. Al nostru, colega și prietena lui, Emma, și încă o fetiță. Reușim cumva, prin tertipuri cunoscute numai de părinți, să îi urnim înspre poartă. Ne deplasăm precum o ceată de raci beți, un pas înainte, trei înapoi.
Copii alergând de bezmetici de colo-colo și părinții aferenți încercând să-i mâne spre ieșire. Reușim, am ajuns la gard. Cineva deschide poarta și împingem ușurel odraslele afară din incintă.
Ieșim amestecați, adulți și copii, fără a ține neapărat cont de care copil aparține cărui adult, mai ales că unii dintre părinți mai aveau și câte un bebeluș în brațe.
În spatele micului nostru grup haotic apare, ca din pământ, o bunică. Pesemne se întorsese după vreun obiect prețios uitat de vreun nepoțel și mai prețios.
Eu sunt ultimul adult din grupul nostru, în spatele meu, Emma, scăpată cumva de sub privirea de vultur a maică-sii. Dar sunt geană pe ea, o mân din vorbe să nu cumva să se răzgândească și să o zbughească înapoi în curte.
Țin cu o mână poarta deschisă, așteptând fetița care se lălăie cât poate de mult. În spatele ei, bunica cea tocmai ieșită din grădiniță.
Fără nici un fel de avertisment prealabil, înșfacă gluga fetiței și încearcă să i-o îndese pe cap. Copila se întoarce, pe jumate uluită, pe jumate indignată, încercând să priceapă ce naiba se întâmplă.
Bunicuța vigilentă încearcă să îi explice:
– Pune gluguța, mămică! Pune gluguța, că e vânt tare și urechiușele, mamă, urechiușele…
Înșfac copilul de-o aripă, îl împing afară pe poartă și mă uit zâmbind la bunicuță:
– E în regulă, să știți că are urechile lipite de cap, nu gluga i le ține să nu-i cadă jos!
Ș-am plecat să predau copila mamei ei, cu tot cu urechile din dotare.
Sursa foto: pexels
Mie mi se umfla galcile instant daca bate un vanticel si nu am fes pe cap🤦🏻♀️asa ca o inteleg pe bunicuta, intentia ei a fost buna. Se stie, bunicile nu se pot abtine, indiferent al cui e copilul.
Aia m-a fascinat și pe mine cel mai tare… Înțeleg bunele intenții, dar totuși, copilul ăla aparținea cuiva, nu era chiar al nimănui 😁
Până nu a pupat copilu’ pe gură, nu e stres! 😂😂😂 Glumesc. Mor când văd chestiile astea, deși m-am surprins și eu de câteva ori făcând de unele. Eu zic că am dreptate, dar dacă l-ați întreba pe soțul din dotare, ar zice aia cu musca și laptele sau iapa, după caz.
Iar asta cu copiii care nu se dau duși, dar miorlăie de dragă dimineață că nu vor la grădi este demonstrată științific. La a mea îi sare somnul instant și îi trec toate supărările lumii de îndată ce ajunge în stabiliment și își vede o colegă pe băncuță că se îmbracă. Ca prin minune fățuca i se luminează, orice urmă de somn dispare, iar eu redevin aia pe care o iubește și o pupă cât de repede,ca să poată pleca iar ea să se poată bucura de “prietenii mei de la grădi”!
Idem și identic și la noi. Proteste și smiorcăit până ajunge acolo și își vede vreun coleg. Uită instant și de tac-su (că el îl duce) și de smiorcăit și de tot.
Azi au liber, că sunt educatoarele la nush ce cursuri. Îi zic ieri că azi o să fie liber de la grădi, începe să protesteze: Nuuuuu, eu vreau să merg, că trebuie să învăț lucruri!
Ai de capu’ meu! Fiică-mea învață “tot felul de chestii”! No zi tu ce fac copiii ăștia în ziua de azi! Pe vremea noastră, maică… 😂
Eheeee, pe vremea noastră… 🤣🤣🤣
Înțeleg perfect situația, eu fiind o viață întreagă de cealaltă parte a baricadei, adică educatoare. La plecare, sleită de puteri, oricât de mult îi iubeam, voiam să elibereze incinta, să mă relaxez. Relaxare însemnând să ies din starea de ochi de șoim, instincte de panteră, blândețe de mamă care se activau instinctiv de dimineață, odată cu intrarea pe poarta grădiniței. Că aveam nevoie de câteva ore bune ca să îmi reîncarc bateriile pentru următoarea zi. Dar cât de frumos a fost!
Doamne, chiar mă întrebam zilele trecute cum naiba funcționează educatoarele? Prin ce magie reușesc să stăpânească hoarda aia de mici tătari?
Ilenutza, sunteți magice, voi, femeile astea! ❤️
@Iulia cu răbdare muuuultă, înțelegere și dragoste. Evident, au fost multe situații în care îmi venea să îmi iau câmpii. Dar nu o făceam. Nu aveam cum. Așa că respiram profund, mă resetam instant și continuam. Așa, ca idee, în anul în care eram însărcinată și îmi era rău de muream, am avut 38 (treizeci și opt) de copii de 3 ani la grupă. Nu știu cum am reușit să mă descurc. Dar am reușit, că nu adormea nici unul până nu treceam pe lângă el să îl mângâi puțin. Le spuneam că am praf de stele pe degete care le aduce vise frumoase.
❤❤❤
Ce frumos! Mâinile și îmbrățișările magice ale educatoarelor!
Aoleu, nu mă porni. Că mi se îngroașă vena aia groasă de la tâmplă când văd sau aud comentarii din astea de la străini.🤬 Înțeleg că sunt binevoitori, dar până la vârsta asta dacă nu am omorât copilul cred că mă descurc.🤷🏼♀️ Prima oara când am fost întrebată dacă nu cumva căciula fiică-mii nu e cam subțire se întâmpla pe vremea când fetita mea cea mare cred că avea vreo 2 ani. Și nu vă închipuiți că avea vreo căciulită din aia subțire de bumbac ci una de ceva lână sau asemănător și pe deasupra și dubla. M-am blocat 😑😑 pentru că interlocutorul era bărbat. I-am răspuns politicos că e căciulă dubla. Trebuia să îl întreb totuși cam ce fel de căciulă îi trebuia 🤔🤔 numai să nu mor proastă. Altă dată, un vecin m-a întrebat foarte mirat că ies cu copilul afară pe frigul ăsta (tot cu cea mare eram). Nu mult mi-a lipsit să îi răspund că nu mai ies, bat ușile în cuie până la primăvară și gata.🤬🤬
Maricik, cum ce căciulă trebuia? Triplă, evident! Și, fără discuție, îmblănită!😀😀😀
@Vic Să știi că la genul ăsta de căciulă m-am gândit și eu 🤣🤣🤣 Le știți pe alea din blană de iepure sau whatever, ce se mai purtau când eram noi mici? Da’ dacă nu am întrebat acu’ rămân în dilemă 🤔🤣🤣🤣 Csf, ncsf
Știu exact despre ce vorbești, la fel mi se umfla și mie vena aia când primeam sfaturi d’astea nesolicitate, mai cu seamă că eram singurul bărbat printre toate mămikile lumii. Probabil îmi curgea din gură sau aveam o privire tâmpă de mă asaltau cu sfaturi!
Vorba ta, dacă n-am omorât copilul până la vârsta grădiniței, oi fi știind io ceva-ceva! 😀
@Vic Exact. Nu deranjează atât sfatul nesolicitat în sine ci privirea aia plină de milă (sau după caz uimire) care însoțește sfatul, de parcă tu ești vreun tâmpit/ă care mai mult ca sigur nu știe ce trebuie făcut și vin ei/ele să te salveze 💪🏻💪🏻. Dar ce te-ai fi făcut fără sfaturile lor prețioase. Îți spun io: mureai prost. 🤣🤣🤣🤣
Oh, da… privirea! Privirea aia care e parțial milă că ești atât de tâmpit și parțial indignare. Că ești atât de tâmpit! 🤣
@Iulia exaaaact, indignare da’ nu îmi veni cuvântul. S-a ascuns și ăla din cauza la atâta înțelepciune prețioasă.😅😅😅
Am déjà vu -uri cu “de ce ai venit sa ma iei de la gradinita si eu mai raman”. Cat de caciulice sa mai zic aici umbla copiii in pantaloni scurti la -grade. Doar in România s-au legat niste vecine de noi la 20 de grade in martie 🤷♀️
Aoleu, inconștiento! Ai scos copilul la dooj de grade din casă fără fes?!?
Băi, jur, mă depășesc oamenii ăștia uneori. Chiar mă uitam as’ primăvară – tot cam așa, martie, să fi fost. Ele (mămicile) în tricou cu mânecă scurtă, iar copiii cu geacă și, obligatoriu, căciulă! 🤦♀️
Ah, gradinița! parca a fost acum o mie de ani. Lui Mihai nu ii placea la gradi. Teo ar fi stat o saptamana, fara sa mai dea pe acasa.
Imi amintesc ca au fost la un show aviatic cu sotul meu.
Mihai fugea de avioane si plangea ca vrea acasa. Teo il tragea spre avioane si voia sa urce in unul.
Copiii au tot felul de stari si trec rapid de la una la alta.
Bipolari, io ce zic? :))))
dacă tot am stat azi acasă și mi-a urlat fie-mea în ureche pe la 7, m-am trezit, ce să și fac!?
uitîndu-se cu ochi de vultur la mine, doamna jumătate, decretează: mergem la outlet, să-ți iau pantaloni (se știe că asta-i piatra de încercare a oricărui gras aflat între mărimi); așa că se ia una bucată buie, una bucățică copchil, și cuplul regal plecăm la magazinul vieții; cum parcare nu e, suntem nevoiți, în drumul nostru, să străbatem pasajul pietonal din centrul Ieșilor (ceva frumos, cu ziduri de pe vremea lu’ Fane Babanu, vă invit); neobișnuit cu zona, urcăm pe prima scară dinspre ieșire, că văzusem o ușă care dădea afară, cînd o auzim tuspatru pe doamna mamaie:
– ușa e încuiată! nu pe acolo! N-AVEȚI CE CĂUTA PE ACOLO!
am zis și io bogdaproste că nu ne-a chelfănit și am îndreptat turma după liderul ce se dovedea a fi…
PS mi-am luat o pereche, da’ nu știu dacă-mi vin…
Pfff. În primul rând, nevastă-ta e la amatori. Bărbatu nu se ia NICIODATĂ la cumpărături de nădragi pentru el.
În cel mai bun caz, dacă există un maaaaxim de bunăvoință din partea doamnei consoarte, se trimite o poză pe uatsap din magazin, alături de textul: „ăștia cred că îți plac”.
În al doilea rând, mam’mare a voastră pare să semene mult cu Buia mea. Căpitan și ea, toată viața ei. Taci, bați din călcâie și te execuți, dacă nu vrei belele :)))
staaai, că poate n-ai înțeles, doamna mamaie nu era cea a familiei, ci una care trecea de la piață și (probabil) se ia random de lume…
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Așa e, am înțeles greșit. Leșin acilea 😂😂😂😂
La capitolul trezit dimineata pt gradi/scoala, din fericire nu qm probleme! Ca io numa daca zic: daca nu va treziti stati acas’………in secunda 2 au sarit si’s lq baie la cele necesare pregatirii! 🤣🤣🤣 cat despre plecatul de la gradi……e exact ca si la voi! ” da nu mai putem sta putinnnnn……..” chiar si fie-me de la scoala, tot ar vrea sa mai ramana……
ha, jucați la pitici, cred; fie-mea iese prima din clasă, pe hol, la îmbrăcat; a se ghici a cîta iese pe ușa școlii; indiciu, se pune geaca înaintea cardigănașului și/sau a păpucilor…
dacă mă solicită școala, ceed că am timp de-un tuns de gazon pîn’cînd;
🤣🤣🤣🤣
La cat de demult a fost perioada cu gradi, de parca nici n-a fost…😁
Din fericire am scapat fara infarct sau AVC.
Dar am asistat de cateva ori la procesul respectiv acasa la cumnat…doi baieti are. 😈😈
Aveau niste fete cum avea Ludovic al XVI-lea in drum spre ghilotina, munca de lamurire cum ca dragonul ala de un metru nu e de dus la gradi si nici trompeta, de ce e sandwhiciul cu salam si nu cu carnati…🤣🤣…ce bine e sa fi unchi, neutru ca Elvetia.
Stiu ca la un moment dat era mare disputa cu cel mic care, impreuna cu un coleg de grupa, s-au hotarat sa faca planton peste noapte in curtea gradinitei ca sa prinda o fantoma ascunsa intr-un brad. 🤣
Nu ma intrebati amanunte, nu stiu daca fantoma a fost prinsa sau nu, eu am plecat cand fata cumnatului incepea sa arate ca o sfecla rosie cuplata la un compresor.
Oh, da… Nu, nu poți lua dinozaurul ăla cât tine la grădi. Nu, astăzi nu aveți pâine cu gem la micul dejun, aveți lapte cu cereale. Și nu, nu se schimbă meniul pentru tine 🙄
La naiba, acu o să mă roadă curiozitatea legat de fantoma aia 🤣
măăă, dacă de colegii de grădi îl mai despărțeam cumva, (avantajul fiind că eu preluam un grupuleț de doi sau trei voinicei pe care-i distribuiam pe rînd pe traseul spre casă, nu vă povestesc cum păzeam turma de iepurași) la noi problema maximă era în weekend, cînd mergeam pe la rude sau prieteni în scop de socializare, (adulții ca adulții, dar mai ales dumnealor, prințișorii moștenitori). ei, totul era superb pînă la momentul în care anunțam: gata, plecăm! să fi văzut atunci rugaminți fierbinți ”mai stăm puțiiiin!” pe două sau trei voci, după caz. iar al meu fecioraș izbucnea chiar in șiroaie de lacrimi, impresionînd profund întreaga audiență. a dat spectacolul ăsta de cîteva ori pînă m-am prins eu să folosesc sistemul de anunțuri: „Andu, peste jumătate de oră plecăm!” , ”Andu, întrun sfert de oră plecăm!” ”Andu, în cinci minute ne îmbrăcăm să plecăm!” ce mai, era ca la gara de nord! dar măcar nu se mai lăsa cu inundații! :))
Daaa, sistemul ăsta îl aplicăm și noi. Anunțăm din 5 în 5 minute, zici că suntem roboțelul ăla de la ora exactă 🤣
Dar și așa se lasă uneori cu jale și proteste când plecăm din vizită (sau când urmează să plece musafirii de la noi)
Curentul, bata l vina😀😀
Curentul, inamicul public numărul unu 😂
Ah, stai să vezi, la școală în clasa a treia excursie de 1 zi pe undeva. Copii mari de 9 ani. Aproape toți au avut o bunică/mămică cu ei în excursie. In afară de a noastră. Noi munceam și oricum nu am fi mers, excursia era pentru copii și a noastră a mers singură în excursii de la grădi. Copilul era chiar responsabil și descurcăreț. Dar nu a avut ocazia în excursia aceea. Pentru că mămikile celorlalți se ofereau să o ajute fără să fie nevoie. Și ce vorbe mi-am auzit la întoarcere, cum era sărăcuța de ea singură și cum au ajutat-o ele să care ghiozdănelul și să-și cumpere suc 😤
🤦♀️ Și nu le-ai înjurat?
Mor de draci când, sub pretextul bunelor intenții, oamenii fac genul ăsta de kkturi.
Și dacă eu sunt cel mai nasol și iresponsabil părinte, fuck off, nu e treaba ta! 🤬