Zic să vă întreb și pe voi, cei care vă mai faceți veacul pe aici – a fost ceva în aer zilele astea?
Tag: timp
Iulia
O propunere provocatoare
Știți că povesteam acum ceva vreme despre chestiile alea pe care nu ai niciodată chef să le faci?
Ei bine, azi vreau să vă propun o provocare. Știu cu siguranță că toți cei care citiți p-aici aveți vreun colțișor prin casă, curte, garaj, mașină și așa mai departe, în care sunt înghesuite jdemii de catrafuse la grămadă, alandala și claie peste grămadă.
Dacă nu aveți, și toată viața voastră e perfect ordonată și la linie, vă sfătuiesc să nu continuați, că s-ar putea să vă ia cu răuț la căpuț.
Vești bune la început de săptămână
Dragii babei, azi am vești cu adevărat bune: am aflat cu mare bucurie că, dacă ești genul de om care procrastinează, n-o faci fincă ești o putoare ordinară, așa cum în mod eronat aveam eu impresia.
Ntz. Nici pe departe. Dacă procrastinezi, o faci fincă practic ești un drogangiu. Staaaați așa, nu închideți pagina, că n-a luat-o blonda pe arătură de tot. Stați cu mine, că vă învăț de bine!
Ciudată mai e și mintea omului
Treaba stă în felul următor: am constatat în ultimii ani că nu prea mai sunt în stare să muncesc seara. Mai demult, până acum vreo 2 ani – cred, cu aproximație – după ce culcam copilul, mai băgam o tură de muncă, măcar vreo oră-două, așa.
Nu mai zic de vremurile când am pornit treaba asta cu freelancingul, când munceam 8 ore la slujba „de zi” și apoi veneam acasă și băgam uneori și până la 5 dimineața traduceri, iar apoi la 9 eram înapoi la birou. Dar alea erau vremuri AC – ante-copil.
Acum nu mai prea pot. Pur și simplu după o anumită oră creierul meu pare că nu mai funcționează cum trebuie. Sau, dacă stau să mă gândesc mai bine, creierul mai funcționează, dar organismul nu mai prea ascultă.
Cel mai des când mă trezesc nevoită să lucrez la ceas de seară mi se întâmplă să nu mă asculte degetele, pur și simplu. E ca și cum creierul dă comanda care trebuie, știu ce litere și în ce ordine trebuie să apăs, dar mâinile capătă parcă o minte a lor și se duc tot în bălării.
Și atunci mă frustrez și îmi dau seama că nu are sens, că ceva ce ar trebui să îmi ia juma de oră, să zicem, îmi va lua o oră sau chiar mai mult. Așa că, de cele mai multe ori, dacă nu arde și nu se prăbușește Universul, prefer să o las baltă și să mă trezesc a doua zi mai devreme ca să termin ce am de făcut.
Copiii și dilatarea timpului
Cred că oricine are sau a avut copii mici – și vorbesc aici despre cei […]
Urăsc să citesc
Dada, am scris corect. Urăsc să citesc. Și asta e o chestie destul de paradoxală pentru un om care iubește cărțile și adoră să citească.
De ce nu scriu mai des
Pe scurt, răspunsul e simplu: pentru că sunt o putoare indisciplinată.
Ceva mai pe lung, în rândurile care urmează.
Am fost trasă de mânecă virtual zilele astea și întrebată de ce nu scriu mai des p-aici, că iată, din 27 ianuarie a cam început să se pună praful prin garsoniera asta online.
Primul instinct este, evident, să mă scuz. Să azvârl repede din vârful buzelor eterna justificare „n-am timp!” De fapt, dacă e să fiu absolut sinceră cu mine și cu voi, adevărul nu e că nu am timp, ci că nu îmi fac timp.
Cum am devenit traducător freelancer
Am scris la un moment dat pe blog la Mihai că, dintre toate lucrurile pe care le-am învățat în școală, singurul care chiar mi-a folosit la ceva la modul cel mai practic au fost limbile străine. Pentru că iată, am ajuns să trăiesc din aceste cunoștințe. Însă drumul până aici nu a fost nici scurt, nici ușor. Și o să vă povestesc mintenaș cam cum au stat lucrurile.
De ce să NU îți iei câine
Știi că viața unui câine e muuuuuult mai scurtă decât a ta, da? Ești conștient că la bătrânețe s-ar putea să orbească, să surzească, să sufere de incontinență, dureri de articulații și câte și mai câte? Și știi că va trebui să fii acolo pentru el și atunci? Oricât de tare ar durea? Și doare, crede-mă. Doare al naibii.
