IuliaMărturisesc că mă roade întrebarea asta de ceva vreme.
Și vorbesc strict despre prezența mea în spațiul virtual. Deși, probabil că mai corect ar fi să spun „absența” mea din acest spațiu.
Ideea e următoarea: cu riscul de a suna mult mai prețioasă decât intenționez, eu sufăr de o chestie care se numește „perfection paralysis”. Adică practic, dacă nu pot să fac un lucru așa cum consider eu că tre făcut ca să fie perfect (unde „perfect” e un termen foarte vag și subiectiv, dar să cădem de acord asupra faptului că, în acest context, „perfect” va fi interpretat ca „așa cum îmi place mie să iasă”), mai bine nu-l fac deloc.
Știu că e foarte posibil ca din exterior asta să pară o tâmpenie, dar n-am ce-i face, așa funcționez eu și pace.
Și mărturisesc că, de multe ori, mi-a venit să deschid calculatorul sau telefonul, să scriu rapid ceva ce mi se părea amuzant sau mă enerva sau mai știu eu ce, dar n-am făcut-o*.
Și asta fie pentru că am considerat că n-am suficient timp ca să fac postarea respectivă „așa cum trebuie”, fie pentru că m-a oprit gândul că „ei, na, oricum e o prostie, ce rost are?”
*aici tre să inserez o mică paranteză: mie nu scrisul în sine îmi dă cele mai mari bătăi de cap, ci partea care urmează după, înainte să apăs pe „Publish”. Adică partea cu căutatul unei poze pe care eu o consider sugestivă sau reprezentativă, pusul tagurilor, etichetelor și alte căcaturi d-astea care ar intra la categoria „tehnice”. Și așa se face că, de sila sau groaza de a face toate chestiile astea, deși aș avea o idee sau ceva de împărtășit cu voi, n-o fac, că mi se pare că, decât s-o fac în dorul lelii, mai bine o las baltă.
Închidem paranteza.
Așa că viu azi în fața voastră și vă întreb ca pe frații și surorile mele de interneți: v-ar plăcea să scriu mai des, chiar dacă poate n-aș alege mereu o poză drăguță pentru ilustrarea textului? Sau dacă uneori ar fi doar câte un textuleț scurt, despre cine știe ce trăsnaie mi s-a mai întâmplat?
Sau mai bine nu?
Uf, că iar tre să fac o paranteză. Vă întreb chestia asta pentru că:
a) îmi dau seama că într-o mare măsură sunt eu cu capul și voi toți, cei care v-ați adunat aici, probabil ați citi oricum, dacă tot mă suportați de atâta vreme, dar
b) și pentru că mi se pare o formă de respect față de voi, să ajungeți într-un loc plăcut și vizual, nu doar din punct de vedere al slovelor înșirate pe o foaie digitală.
Oricare ar fi răspunsul vostru, înainte să închei pe azi, vreau să vă mulțumesc pentru simplul fapt că existați, că văd în statistici că sunteți care intrați pe aici constant, chiar dacă eu dispar periodic precum măgărița în ceața lăptoasă.
Sunteți mișto, băi! 🤗🤗🤗
Eu oricum intru pentru ce scrii, nu pentru poze. Asa ca, eu optez pentru mai mai des 😀. Spor in tot ceea ce faci si sa iti iasă toate așa cum vrei.
Mulțumesc frumos. Cumva intuiam lucrul ăsta, dar na, pentru că sunt și eu oleacă psihopată și cu nevoi de validare neîmplinite, cred că am nevoie să aud de la voi lucrul ăsta 😁
Eu oricum intru pentru scris, nu pentru poze. Asa ca, eu optez pentru mai mai des 😀. Spor in tot ceea ce faci si sa iti iasă toate așa cum vrei.
Bună! Eu te urmăresc pentru că îmi place ce scrii. Dacă postarea este(sau nu) însoțită și de o poză draguță, e cu atât mai bine
Mulțumesc frumos! 🤗
Eu vreau să citesc!!!! Dacă e bonus și o poză e și mai bine, dar tot ar fi fain să pot citi cu sau fără poză.
Nțeles! Mulțumesc mult pentru feedback! O să încerc să trec peste fixurile din țeasta mea 😁
Eu te citesc cu mare drag pentru că ești tonică indiferent de subiect și mă bucur că te-am descoperit, tot din motive cu căpuțu nu comentez mereu și îmi pare rău, mea culpa, pentru că asta te demotivează fără să vreau 🤗 îmi ești dragă și sper ca toate lucrurile pe care le ai/aveți în plan să se așeze cum îți dorești💪
Mulțumesc mult!
Nu mă demotivează, oricum scriu dacă și când simt, dar n-o să mint să spun că mvai, scriu doar pentru sufletul meu și alte rahaturi din astea
Da, scriu pentru sufletul meu și mai ales pentru că sufletul meu se bucură enorm când îmi lăsați câteva vorbe și interacționez cu voi! ♥️
Da’i cu scrisul, soro, ca nu ne suparam daca n’ai poza perfecta sau tagurile impecabile. Noi citim si ne amuzam in comentarii 😁
Notat, săr’na! 😁
Tu esti misto😘 …si tot ce scrii e grozav🙌…cu sau fara poze adaugate👍…scrie mai des te rooog🙏…🍀🌹🌹🤗
🥹🥹🥹
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Nu cred că tot ce scriu e grozav, nu are cum, dar e grozav pentru mine dacă vă aduce aici, vă stârnește vreo emoție și vă face să interacționați cu mine sau între voi.
Eu te citesc pentru stil, nu pentru poză.
Că altfel m-aș duce pe vloguri cu buzuce și mușchiuloși. 🤣🤣
Dacă „perfection paralysis” nu e însoțită și de “impostor syndrome”, nu ai făcut nimic. 😎
Hai cu scrisul și lasă prostiile!
Hahahahaha, cât de bine m-ai citit!
Impostor syndrome e numele meu mijlociu în atât de multe domenii! 🤦♀️
Eu intru și pentru comentarii si poze cu animăloaie/animăluțe. De fapt, cam doar pentru comentarii și poze. Deci mai bine scris mult și de kk, decât puțin și prost. Sau era invers? 🙂
Bre, nici pozele cu animăluțe nu mai sunt ce erau pe vremuri… Și p-alea le împinge algoritmul vieții în curul listei 🫤
Eu intru pentru că îmi place cum scrii.De cele mai multe ori la poza mă întorc după ce ne atenționez tu la sfârșitul textului că poza e făcută cu AI
Mulțumesc!
Scriu că e făcută cu AI nu pentru că n-ar fi evident, ci pentru că mi-e că altfel mă penalizează rețeaua sufletului 🙄
Prostie, neprostie, eu te rog sa continui sa scrii! Cu siguranta, majoritatea dintre noi ne regasim in povestile tale despre caini sau fara caini, despre copil sau fara copil, despre sot sau in postarea de sambata de pe blogul dlui. Vasilescu, pe care, sincer, abia astept sa o citesc stand in varful patului cu cana de cafea in mana. Deh, obicei nou, capatat odata cu inaintarea in varsta :))
Asadar, poti sa pui sau nu poza, eu tot o sa citesc ce postezi (by the way, pozele cu campionii sunt bestiale). Ca sa nu mai spun ca atunci cand primesc alerta ca ai postat ceva nou, las totul si citesc.
PS: Sa nu spui la nimeni, dar am facut asta si intr-o sedinta, upsss!
🤭 rămâne secretul nostru ce ai scris la PS 😁
Și în rest, mulțumesc frumos de tot! 🤗
Mie, personal si in nume propriu, nu imi pasa nici cat negru sub unghie de poza pe care o pui (si o spun cu cea mai mare sinceritate si blandete posibila). Let me explain. Intru pe pagina asta zi de zi. Poti sa scrii fara diacritice, poti sa pui o poza care nu are nici cea mai mica legatura cu textul scris, poti sa pui taguri in care scrie “#samoaramama. Pe mine ma intereseaza CE scrii. Pentru ca ador si CE scrii si CUM scrii. Pentru toate celelalte, exista MasterCard. Imi face atat de multa placere sa te citesc, nici nu iti poti imagina. Chiar ma gandeam la tine zilele trecute si imi spuneam “Ia sa o intreb pe Iulia cum le iese treaba cu cainii, sper ca e bine, sper ca le place, sper ca le merge ca merita!” …Dar nu am facut-o pt ca nu am indraznit, nu ma intreba de ce ca nu stie mamaia sa-ti explice.
Anyway, strict din punctul meu de vedere, textul e baza. Restul e cancan si nu imi influenteaza prezenta pe plaiurile astea. Esti o raza de soare pt diminetile mele, deci te rog io frumos, nu te lasa!
Haha, mulțumesc pentru dușul cu apă rece 😁
Pe de o parte, apreciez mult. Pe de alta, după cum ziceam și în text, mi se pare o formă de respect față de voi să arate lucrurile cât de cât decent.
Dar am înțeles esența – o să mă strădui să-mi bat mai puțin capul cu detaliile și să mă concentrez mai mult pe a fi prezentă aici pentru voi! 🤗🤗🤗
Sunt convinsa ca apreciem toti respectul tau fata de noi. Este ceva ce se vede/simte in fiecare din posturile tale. Si cred ca asta e ceva inradacinat in tine, ca asa esti tu 😀 Deci nu are cum sa nu iasa bine, daca iti respecti valorile TALE. Respectandu-le pe ale tale ne respecti si pe noi, cititorii. Nu cerem mai mult de atat, vrem sa te citim ca nii isti draga. So no stress! >:D<
PS: imi cer scuze daca a parut "rautacios" primul comentariu, nu a fost cu intentie! Adica ce am vrut sa transmit a fost, pe scurt, "mie imi place cum scrii, ma amuz/plang/ma enervez/rad cu muci, baga mare ca sunt aici – si nu singura, si nu te stresa cu detaliile mentionate ca nu de ele ne impiedicam"
Nuuuuu, nu a fost deloc răutăcios, dimpotrivă, chiar a fost un șut în dos în cel mai fain și constructiv mod și apreciez fff mult sinceritatea! ♥️♥️♥️
Mulțam fain că scri pe aici, pe colo! Când n-ai făcut-o mi-ai lipsit și m-am întrebat dacă o s-o mai faci. Deci eu zic să insiști, tu faci cum crezi😀
Mulțumesc! 🤗🤗🤗
Neața! Eu astept cuminte sa citesc ce scrii, nu sa fac analiza de imagini atasate. Dar daca vrei neaparat sa fie poza, pune orice cu viteii tai si e toata lumea fericita. Sa vezi atunci ce hate iti iei daca NU pui poze🤭
Da, vezi tu, și aici tre să mă vindec… Că am probabil mii de poze cu jivinele în telefon, dar când să pun una, incep gândurile: că nu e bine încadrată, că se vede că am geamurile murdare, că e praf pe nu știu unde, că nu e luminozitatea bună… 🤯
Dar promit că încerc să mă tratez! 😁
Mie îmi place și cum scrii și despre ce scri. Situații din viața de zi cu zi prezentate într-un mod simpatic și care mă fac să zâmbesc( a se citi cum că râd cu gura până urechi de cele mai multe ori). Îmi doresc să scrii când ai tu timp, chef, dispoziție si subiect, dar să scrii. Îmi face mare placere să te citesc. P.S. nu prea comentez, întotdeauna găsesc că altcineva a spus mult mai bine ce aș fi vrut să spun eu.
Mulțumesc frumos!
Legat de comentat, știu ce zici, și eu simt așa de multe ori, așa că nu pot acuza pe nimeni că nu comentează, dar nu pot să mint și să spun că nu mă bucură orice interacțiune, fie și doar un smiley 😊, să știu că ați trecut pe aici.
Chiar voiam sa te trag de maneca de ce nu mai scrii pe aici. Eu zic sa scrii, pentru ca orice chestie mica, amuzanta sau nu, ne mai face sa uitam de rutina noastra.
Asa ca scrie te rog ceva mai des.
Așa, așa, să mă trageți de urechi, să mă ia rușinea că vă las cu ochii în soare și să las prostiile din capul meu deoparte 😁
Recunosc că de multe ori nici nu sunt atentă la poză. Citesc să am și ceva motive să râd că destul e viața asta așa cum e. Mi s-ar părea ciudat să scrii fără diacritice (cum zicea cineva înaintea mea), dar nici asta nu cred că m-ar determina să renunț la citit. Sunt seri în care nu mă simt în stare să citesc o carte și atunci scrolez netul în sus și’n jos să mă detașez puțin de ale mele.
În una din aceste seri am făcut cercetare pentru achiziționarea unui airfryer și am recitit comentariile de la postul tău și a doua zi am dat comandă 🤭.
Așa că eu îți mulțumesc pentru momentele de detașare pe care mi le oferi prin aceste articole și îți doresc inspirație și timp și pentru noi, cei de dincolo de ecran 🤗
Mulțumesc și mă bucur tare tare mult că ceva de aici ți-a fost de ajutor! ♥️
Scrie oricum …😘
🥰🥰🥰
eu citesc ca e cu poza sau fără. oricând scrii o sa intru și o sa citesc pentru ca imi place ce si cum scrii, plus comentariile de la oamenii mișto care s-au adunat (și) aici.🤗
Ăsta cred că e cel mai bun lucru ever: voi! 🤗🤗🤗
Te citesc oricum. 🥰🤗 Așa că lasă ceața în pace!😁
🥰🥰🥰
Știu ce înseamnă să fii perfecționist. Îmi doresc să scrii de câte ori ai chef. Ai talent, umor și de aceea te urmăresc. Pentru mine nu contează pozele atașate postării. Mi-aș dori să te citesc mai des.
Mulțumesc pentru feedback! 🤗
Citesc oricum, dar ca să fiu sinceră, pozele nu au mare relevanță pentru mine, nu le rețin, deși multe din textele tale devin subiecte de citat în conversațiile mele cu diverși membri ai familiei, chiar după ce trece ceva (mai mult) timp de la postare. Scrii viu, amuzant și mă inseninezi, chiar dacă subiectul implică chestii frustrante sau agasante de care te/ne lovim. Sentimentul ăla că ” uite, mă, că nu-s singura care gândește/pățește așa” e cel ce mă aduce pe-aici. Poate sentimentul apartenenței la o comunitate frumoasă, pe care o caut și în real, dar parcă e tot mai greu de găsit… Nu știu, dar, te rog scrie. Recunosc, comentez mai rar, dar, știi, scria cineva mai sus, “deși aș avea o idee sau ceva de împărtășit cu voi, n-o fac, că mi se pare că, decât s-o fac în dorul lelii, mai bine o las baltă.” :)) Te îmbrățișez.
🥹🥹🥹
Mulțumesc mult! ♥️
Sinceră sa fiu, mă doare fix in papucii de acasă de poze. Pofta ta de viață, pățaniile si felul savuros in care scrii, imi plac.
Da, ma uit la pozele tale cu familia-evident toți membrii, cu doua sau 4 picioare, dar pe fb.
In rest ….da i inainte cu tupeu, voie bună sau mai puțin buna!
Na, mi am facut curaj și am scris
Mulțumesc că ți-ai luat din timp și ai scris, apreciez din suflet! ♥️
Te-am descoperit pe blogul lui Vasilescu. Apoi abia așteptam sâmbata dimineața, sa-mi beau cafeaua râzând cu muci.
Sincer, nu imi pasă unde, cât, când, cum scrii, că e cu poze, că e fără, (dar nu ma supăr dacă mai vad ghioarlele din când in când), doar să scrii.
Așa ca pune mâna pe tastatura si dă-i inainte cu tupeu!!!
La partea cu comentatul nu prea mă inghesui, ca n-am multă deșteptăciune in dotare si nu m-aș prea face de râs.
Mulțumesc și lasă, tu comentează, că nu suntem la întâlnire MENSA aici, suntem între prieteni! Cel puțin eu așa simt!
Tot pentru sloave vin si eu aici.
Imi pare ca devine tot mai greu sa gasesti informatie scrisa, accentul fiind tot mai mult pus pe video si asta chiar ma irita de multe ori, pentru ca nu vreau sa stau si sa ascult ce stiu deja pana dau de partea ce ma intereseaza pe mine. Daca e scris, derulez rapid la ce vreau sa aflu si imi vad de viata..
Cred că are și conținutul video rolul și targetul lui. Eu consum și video, dar da, scrisul pierde tot mai mult teren, din păcate.
Și eu intru tot pentru ce scrii, poza e doar un bonus. Așadar, keep doing what you’re doing because you’re doing it well. 🙃🤗
🤗🤗🤗
Pune ce poză ai la îndemână și scrie cât de des poți. Pentru mine ești sarea și piperul zilelor mele.
Mulțumesc! 🥹🤗
daaaa, Iulia! Citesc orice ai scrie, mai intru from time to time să văd dacă mai e ceva nou. Am linkul salvat la bookmarks bar pe laptop și da, mai intru să verific dacă mai e ceva nou. Incerc să intru mai rar pe fb, dar când intru te caut special, nu aștept să-mi dea algoritmul. Poze sau fără, sper sa ne scrii în continuare. Nu te complica cu poze AI, dacă trebuie poză, orice poză recentă de la tine din telefon cu un cățel e destul. Oricum noi îi iubim și pe ei.
🤗♥️🤗♥️🤗♥️
Bună, Iulia!
Mie nu îmi pasă de poze.
Citesc orice de aici, oricât de scurt.
Și rețetele erau interesante.
Ale tale, dar si cele din comentarii.
Toate pățaniile tale îmi aduc zâmbete.
Mă bucur mult! ♥️
Daaa, eu te citesc mereu. Si abia astept sa scrii din nou. 😊
Mulțumesc! 🤗
Îmi place cum scrii, indiferent cât de scurt/lung e articolul. Te-am descoperit la @MihaiVasilescu și de atunci, te urmăresc și te citesc știind ca, o să îmi luminezi ziua și o să rad, ca nebună, de una singură. Așa ca poți să pui/nu pui, poza/imagine, să fie articolul lung sau scurt. 💓💗❤️
Mulțumesc frumos! ♥️♥️♥️
Draga Iulia,
Zău ca eu citesc ce scrii, mă doare în paispe de poză (dar îs faini rău și haioși cățeii vostri).
Te înțeleg totalmente, legat de “perfectiunea” textului, în cazul meu al comentariului.
Eu ma tem ca nu am pus vreo virgulă corect, că al meu comentariu nu este DESTUL de corect, haios, interesant…etc
Adeseori citesc că important este sa încerci sa faci primul pas, în orice, chiar dacă NU ESTE PERFECT.
Ce zici, încercăm amândouă?
🤝 haide să haidem! 🤗🤗🤗
Măgărița noastră dragă, ne e dor de tine mereu. Tu trebuie sa scrii. Despre ce vrei tu. Ești un deliciu. Ți-aș citi și o traducere la manualul de utilizare a frigiderului. Aici suntem, când simți. Cu poze sau fără poze. Deși le ador pe cele cu câinii tăi frumoși. Al nostru a murit azi, până la urmă. Mă bucur pentru el că nu mai suferă, dar nu știu ce să fac cu durerea. Te îmbrățișez tare.
Oofff, nu! 😭
Îmi pare tare tare tare rău! Ar fi absurd să spun că știu prin ce treci, pentru că durerea fiecăruia e a sa, în felul său.
Dar am fost acolo și pot să îți spun atât: durerea nu dispare niciodată. Doar devine mai suportabilă după un timp, și se lasă presărată mai des, după o vreme, cu amintirile frumoase, zâmbetele și zilele senine.
Te îmbrățișez cu putere! 🤗🥺
Tare mult îmi place cum scrii, bonus sunt comentariile 😃
Imperfect, cu poză sau fără, dar cât de des poți!
Săr’na mult! ❤️
Eu am lucrat mult azi, n-am avut timp de citit ‘presa’, așa ca ajung la spartul târgului cand s-au dat deja toate răspunsurile ‘mele’.
Te-am descoperit la MV pe blogul, te citesc cu placere, aștept postarile tale pe fb, iubesc pozele cu blănoșii voștri, vad crescând frumos feciorul ❤️ Scrie cand poti, ce-ti vine, ca noi citim, ne hăhăim dacă e cazul, suntem serioși dacă trebuie, si comentam ce ne trece prin cap.
🤗
Mno lasă, că nu e bai! Mai bine mai târziu, decât deloc, vorba ceea 😁
Mulțumesc că ești aici! ♥️
Nu pot să îți dau reply la comment, dar las aici un mare mulțumesc pentru încurajare. Cu momentele frumoase mă hrănesc, dar mă termină gândul că nu mai construim altele. Chiar sunt familie blănoșii ăștia. Îl iubesc de mor.
Știu exact ce zici, pentru cine nu a avut și nu a trecut prin asta, e greu să înțeleagă CÂT de mult îi poți iubi, cum îți schimbă viața și ce ajung să însemne.
E odios de greu în clipele astea și nimic din ce ți-aș putea spune nu va ajuta.
Dar sunt aici dacă vrei să vorbești sau dacă doar vrei să jelești 🖤💔
E prima data cand comentez aici, dar o fac pentru ca imi place ce si cum scrii. Marturisesc, ca de cele mai multe ori nici nu ma uit la poze sau alte tehnicalitati. Asa ca, si eu prefer sa scrii, chiar si fara poze.
Cu drag, Andreea
Mulțumesc mult că ți-ai luat din timp să scrii câteva cuvinte, înseamnă foarte mult pentru mine ❤️🤗🤗🤗
Eu vin oricum. Cu sau fara poze. Povesti cu căței să fie…
Punem și de povesti cu căței, că slavă domnului, avem de unde 😁
Iulia noastră, scrie când vrei, când poți, cu poze sau fără, doar scrie. Ești citită și iubită de o comunitate mișto! Run, Iulia, run!🤗
🤗🤗🤗❤️❤️❤️
Scrie Iulia! Scrie orice, oricând! Mie pozele cu cățeii voștri îmi sunt suficiente, îi ador! Scrie și postează și fără poze! Te citesc de la primul articol de pe blogul lui Vasilescu! Apoi am căutat și citit blogul tău. E atât de reconfortant să îți începi ziua cu o cafea bună citind un articol amuzant!
Mulțumesc, așa o să încerc să fac! ❤️🤗
Neata,
Doar in dimineata asta am primit notificare ca ai scris ceva. Stiu, ma enervez degeaba, asa e algoritmul. Doar n-o sa promovam calitate!
Te-am urmarit saptamana de saptamana la Vasilescu. Abia asteptam sambata, ca sa … ma distrez. Recunosc ca am incercat sa te caut pe bloguri si alte platforme unde mai scriu unii si altii, ca sa citesc mai multe scrise de tine. Fara succes. Bineinteles, il puteam intreba pe Vasilescu unde te gasesc. Dar ai vazut tu vreodata un barbat sa recunoasca ca nu gaseste ceva? Sa caute ghidare cand s-a ratacit?
In fine. Te-am gasit dupa destul de mult timp. Si … recunosc … m-am suparat ca scriai prea rar. Nu ca nu puneai poze, nu ca poate mai era vreo greseala. Nu! Ci pentru ca scriai prea RAR.
Vreau mai multe povesti de la tine. Fara poze elaborate (la varsta mea nu mai cauti carti cu poze), fara “perfectiuni”. Doar povesti. Scrise in stilul caracteristic. Bineinteles, imi plac si pozele (poate, pana la urma, imi iau si eu vreun animalut prin apartament – dar nici intr-un caz “animăloi” ca ale tale).
M-am intins prea mult. Concluzie: SCRIE! SCRIE! Fara nici o grija. Ai timp de ales poze, bine. Nu ai, iar bine.
SCRIE! Fara rafinari si “perfectiuni”. Poti sa le “perfectionezi” cand le vei publica intr-un volum special (cam cum a facut Daniel Zarnescu).
PS. Daca poti, fa ceva ca sa primesc si eu mai repede atentionare cand scrii ceva. Stiu, sunt batran si depasit de tehnologie, am ramas la FB. Dar promit sa citesc si mesajul pe FB si textul pe blog.
În primul rând, mulțumesc pentru mesaj!
În al doilea rând, dacă intri pe prima pagină a blogului, există opțiunea de abonare prin mail și atunci primești automat notificare când apare text nou. Asta cred că e cea mai simplă variantă.
Că fb-ul vieții… 🙄 Abia dacă a ajuns la câteva sute de persoane postarea cu articolul, în timp ce alte postări (cu tâmpenii, dacă e s-o luăm la bani mărunți), ajung să treacă și de 10 000 de vizualizări 🤦♀️
Scrie, că scrii frumos și, mai ales, amuzant. E imposibil să citesc ceva scris de tine și la final să nu mă simt binedispusă. Pozele n-au așa mare importanță, dar dacă sunt e foarte bine.
Notat! 😁🤗
Daaa uneori nici eu nu apuc sa citesc ceva lung… asa ca uneori nu strica ceva scurt 😜
Iar poza de la text nu prea ii dau atentie, iar cele cu AI le ignor cu talent. Chiar spuneam: imi e dor de posterele evenimentelor prost facute si lame decat astea cu AI (nu ca e ceva rau dar am obosit eu).
Ganduri amuzante!
🤗🤗🤗
Soro! Fără scris, viața e pustiu, vorba aceea. Hai că m-am trezit și eu a treia zi după scripturi…
Din motive de viață, nu mai comentez eu prea des nici aici, nici pe la celălalt păstor de suflete faine, dar citesc de fiecare dată, că faci bine la căpuț.
Te îmbrățișez!
Sper că doar viață aglomerată, nu alte belele!
Important e măcar să treci pe aici și, mai important, să fii bine, tu cu toți ai tăi! 🤗🤗🤗
Scrie! Articolul de azi de pe blogul lui Vasilescu a fost demential! Am ras cu poftă! Talent pur! Pacat ca nu apare si aici caci nu vizitez celalalt blog prea des….
Mă bucur că te-ai amuzat și mulțumesc că ești aici! 🙂
Eu vreau să citesc, la poze mă pot uita în cărțile nepoatei. Așa că dă-i înainte cu scrisul.
😁😁😁 s-a notat!
Da’ cine se uită, sis, la poze?
Și întrebarea asta vine de la un fotograf. 😉
Fă un experiment: scrie o serie de articole cu poze și una fără (în relativ aceleași condiții de publicare) și vezi ce diferențe primești.
Știu ce zici, problema e să mă lase căpuțul. Că nu e vorba numai de poze, mai sunt și alte bibileli…
Dar încerc să reduc la tăcere piticii din cap 😁
Mie îmi place tot ce postezi! Cu cat mai des, cu atât mai bine! Și pozele cu căisorii îmi plac la fel de mult! Și să le urmăresc realizările la concursuri. Deci, mai vreau să citesc!❤️