O dimineață obișnuită

Mă trezesc ca omul, mă rostogolesc din pat și ajung cumva, cumva, în bucătărie. Pentru cei care nu mă cunosc, eu sunt departe de ceea ce ai putea numi „o persoană matinală”. Dimineața sunt mai degrabă o combinație între un Grinch, o harpie și un dragon. Asta până reușesc să îmi torn pe gât prima cană de cafea. După asta, harpia și dragonul pleacă, mai rămâne un pic Grinch-ul.

Soțul din dotare știe asta, așa că evită cât poate interacțiunile cu mine până când nu termin licoarea vieții. Copilului, în schimb, nu-i prea pasă, deși am încercat să îi explic că mami nu e prietenoasă dimineața, mami are nevoie de cafea și apoi redevine simpatică. De obicei, se uită zâmbind la mine, zice Bine, mami, pleacă în treaba lui și după 10 secunde emite un Maaaaaamiiiii sonor, urmat, de obicei, de vreo doleanță care poate fi îndeplinită musai numai de mă-sa. %^%##@*&@$!

Nfine. Ajung deci ieri dimineață în bucătărie, pun apă, apăs butoane, fac chestii, începe să se producă mult dorita cafea. Între timp, mă apuc să-mi rulez două țigări, că așa prevede standardul ISO pentru o dimineață optimă – o cafea și două mahoarce.

Buuuun. Compilez eu toate astea laolaltă, mă ambalez precum o ceapă care urma să plece în expediție la Polul Nord – că nu știu dacă știți, dar în zona Brașovului, pe vremea asta, e frigu dracului dimineața – adică trag pe mine încă un hanorac peste ăla pe care-l am deja, trag pufoaica, pun fesul, iau crocșii ăia îmblăniți. Bag telefonul în buzunar, iau cafeaua într-o mână, țigările în cealaltă și ies afară, pe terasă.

Dau să mă așez pe fotoliul de pe terasă și naiba știe cum fac, dar în drumul cafelei din mâna mea spre măsuța de lângă, intervine mișelește brațul fotoliului, care îmi pune piedică la mână, producând astfel fix vărsarea a jumătate de cafea pe jos, pe mine și pe măsuță. %^%##@*&@$ de treabă! Proasta naibii ce ești, nu putea să fii și tu un pic atentă?!?

Mă ridic oftând, mă duc în casă, iau rola de hârtie, șervețele umede, ies înapoi afară, mă apuc să curăț. Între timp, cracul pe care mi se vărsase cafea începe să cam înghețe, că v-am zis că e frig, da? Stau o secundă și analizez dacă #rezist sau mă duc să-mi schimb nădragii. Decid să trăiesc periculos și să suport cu stoicism. Ce dacă o să am pe crac un Ice Coffee până termin de fumat, se dezgheață când ajung în casă…

Termin între timp de curățat, mai aproximativ, așa, că la 6 dimineața nu prea e multă lumină afară și și aia care răzbate din casă e cam chioară, da aia e, văd eu când se luminează de tot ce am ratat. Duc în casă șervețelele ude și murdare, revin la cafeaua mea – mă rog, ce mai rămăsese din ea – care mă aștepta cumințică pe măsuță. Mă așez, dau să-mi aprind o țigară. Caut prin buzunarele tuturor celor 5 straturi de haine care îmi învăluie trupul, brichetă ioc! %^%##@*&@$ de treabă!

Mă ridic, mă duc înapoi în casă. Caut frenetic bricheta. Prin geantă, prin buzunarele celorlate 754 de geci și hanorace spânzurate în cuier, prin bucătărie, prin baie… Nimic. Renunț la a mai încerca să găsesc bricheta mea și încerc să găsesc o brichetă oarecare. Mă îndrept vijelios spre cutia în care ținem tutunul, foițele, filtrele și alte obiecte asociate acestui foarte prost obicei. Pe traseu apare de nicăieri un colț de masă, care se înfige mișelește și cu toată puterea în coapsa mea dreaptă. Aproape pic din picioare, în timp ce pe gură încep să-mi iasă o serie de cuvinte care nu pot fi reproduse aici și care nici nu sunt demne de o doamnă…

Ajung, șchioapă și cu lacrimi în ochi, la Cutia Speranțelor. Cotrobăi prin ea, dau de 998 de pachețele de foițe, două tone de filtre de diferite mărimi și modele, trei cutiuțe de surprize de la ouă Kinder (Ce mama naibii caută astea aici? Măcar dac-ar avea surprize în ele!), un pachet de pietre de rezervă pentru bricheta Zippo a lui Fritz, două tabachere goale și, undeva, la fundul cutiei, strălucind precum un diamant într-un maldăr de balegă, două brichete! Două, nu una! Zic: hai, că mi s-a întors și mie norocul.

Înșfac una dintre ele, ies furtunos afară. Dar pentru că toate cele menționate anterior s-au desfășurat cu mine în continuare încotoșmănată mai bine decât un participant la curse de sanie cu câini, evident că am cam asudat oleacă. Așa că acum mi-e un frig de mă … pe mine. Dar nu-i nimic, o să beau cafeaua și-mi revin. Mă trântesc ostenită pe fotoliu, dau să-mi aprind, în sfârși țigara. Sufletu! Bricheta nu merge. Apăs pe buton de nebună, o scutur, o zgâlțâi, o mângâi, o ameninț… Nimic. Janghina naibii nu face nici urmă de foc. %^%##@*&@$ de treabă!

Mă ridic din nou, mă întorc în casă. Mă duc la cutie. De data asta, sunt atentă la traseu, evit cu grație masa, dar îi ard un picior la unul dintre scaunele din jurul mesei, care se târâie cu zgomot pe podea și se bubuie apoi cu și mai mult zgomot de calorifer. %^%##@*&@$ de treabă! Dacă până acum mai aveam o șansă să nu se fi trezit ăla micu și să apuc și eu să beau măcar câteva guri de tutun și să fumez un pic de cafea, acu sigur s-a dus dracu toată treaba. Dar inspir adânc, expir și nu-mi pierd speranța.

Ajung la cutie, cotrobăi după cealaltă brichetă. Pe frunte mi se scurg picături de sudoare, degetele îmi tremură, mintea mi-e în ceață. Filtre, foițe, tutun, ouă Kinder (de ce mama dracului nu le-am aruncat data trecută, dacă tot n-au ce căuta aici?!?), tabachere, draci pansați… Brichetaaaa! Victorie! De data asta însă, nu mai sunt așa naivă, încerc bricheta înainte de a face orice altă mișcare. Evident, nu merge. Dar e o brichetă din aia cu benzină, iar simptomele nefuncționării indică o simplă lipsă de combustibil. Așa că execut rapid umplerea cu lichidul necesar, asamblez bricheta la loc, o verific. Uraaaaa, merge! Mai că-mi vine să țopăi într-un picior de bucurie, dar când să fac asta, vânătaia de pe coapsa mea dreaptă îmi amintește în mod dureros că nu e cazul de astfel de acrobații.

Ies afară, îmi clănțăne dinții mai rău decât un set de castaniete la o fiesta spaniolă, îmi tremură mâinile, dar reușesc să îmi aprind o țigară. Când să iau o gură de cafea, mai să-mi cadă dinții din gură. E rece ca sufletul de soacră. Evident, doar a stat în frigul de afară în ultima jumătate de eternitate, de când mă tot învârt eu ca un și anume într-o căldare. Aproape că-mi dau lacrimile. Dar nu-i nimic, îmi fac un plan: fumez țigara asta cu lichidul ăsta care e aproape să-și schimbe starea de agregare din lichid în solid înghețat, și apoi intru în casă și-mi mai pun o cafea proaspătă și fierbinte, pe care o voi savura cu cea de-a doua țigară.

Zâmbesc mulțumită în sinea mea, că în exterior nu prea puteam să zâmbesc de frig, maxim mi-ar fi ieșit un rictus chinuit. Da e bine ș-așa rău, măcar am cafea, țigară și pot să frec un pic internetul, până mi se dezmorțește creierul. Scot telefonul din buzunar și când să îl deblochez, din casă se aude tare și răspicat: Maaaaamiiiiiiiiiiii!!! %^%##@*&@$ de treabă!

Las țigara începută în scrumieră, mă ridic, mă duc în casă. Întreb copilul, care se trezise și venise jos, ce dorește de la mama dânsului. Se uită la mine senin și zice: Voiam să-ți spun bună dimineața mami! A, și să-ți cer ceva de mâncare. Că mie și fuaaaamee! Mă bușește râsul, deși, undeva, în interior, harpia ar arunce cu ceva, dragonul ar vrea să scuipe flăcări și Grinch-ul bombăne într-una.

Dau jos majoritatea straturilor de haine de pe mine, ca să nu mor de deshidratare prin transpirație excesivă până pregătesc mâncarea copilului. Apoi îi mai fac și-o cacao cu lapte, că între timp și-a adus aminte că nu-i e numai foame, ci și „sete de ceva bun”, apoi îl las în plata lui, ca o mamă denaturată ce sunt și plec înapoi afară. Dau cu nasul de cana de cafea care nu mai era demult ceva care să semene cât de cât cu o cafea. Intru înapoi, spăl cana, pun de încă o cafea.

Mirosul de licoare fierbinte îmi inundă nările, dar mai ales sufletul. În timp ce aparatul produce lichidul vieții, trag repede înapoi pe mine toate straturile de boarfe, e gata cafeaua, ies în goană afară, să nu mai apuce juniorul să-și aducă aminte că mai vrea ceva de la mine, mă prăbușesc epuizată pe fotoliu. E ora 6:21 și eu deja sunt ostenită. Bună dimineața la cafelutsă tuturor :)))))

Vouă cum v-a mers în dimineața asta? Toate bune?